miercuri, 24 iunie 2015

Valcea- Colt de rai, 2015 finalizat la Gradistea

Rezultate, faza locală, la Concursul ” Vâlcea – colt de rai” – Grădiștea 2015
În acest an au participat un numar de 32 elevi, la următoarele categorii: desen – 21 elevi, icoane – 1 elev, proză – 4 elevi și poezie – 6 elevi.
Au fost acordate 13 premii în cărți și câte o ciocolată.
S-au înmânat diplome la toti participantii.
Pentru faza județeană propun următoarele lucrări:
I.                    Categoria desen: Premiul I :
-          P.D.G. , clasa a II-a, Liceul Grădiștea, cu lucrarea “ Spre casa bunicii”;
-          P.M.I., clasa a VIII –a, Liceul Grădiștea, cu lucrarea “ PEISAJ”.
II.                  Categoria icoană: Premiul I
-          P.C.A., clasa a VI –a, Liceul Gradistea, cu lucrarea “ Fecioara cu Pruncul”.
III.                Categoria proză: Premiul I
-          M.N.I., clasa a VI-a, Liceul Gradistea, cu lucrarea „ Pădurea, prietena mea”;
-          P.D.G. , clasa a II-a, Liceul Grădiștea, cu lucrarea „Vara”.
 Mai jos lucrarile premiate:


Vara
     Este începutul lunii iulie,soarele arde pământul cu razele lui de foc.
     Vântul mai adie din când în când, iar păsărelele nu mai ciripesc. Niciun norișor jucăuș nu se mai vede pe seninul cer, iar căldura te topește ușor precum s-ar topi o înghețată. Ziua este mai lungă decât noaptea,iar acest lucru bucură sufletul copiilor. Ei au mai mult timp de joacă.
     Jocuri peste jocuri, tumbe peste tumbe și trăsnăi peste trăsnăi. Asta înțeleg copiii că este menirea verii. Pentru a putea rezista mingii de foc imense,am plecat spre râul Olteţ împreună cu prietenele, prietenii mei şi fratele meu,Bogdan, care ne-a dus cu maşina. În câteva minute am ajuns acolo. Pot să vă spun că numai văzusem până atunci Olteţul.
     Râul Olteţ străbate comuna mea, Grădiştea de la nord la sud. Am găsit un loc de plajă în nisipul auriu şi nespus de cald, încât ne-a făcut să sărim în apa caldă ca a duşului. Bălăceala a început. Glasurile noastre se întreceau cu trilurile păsărelelor care se aflau in sălcile pletoase de pe malurile Olteţului. Odată cu noi se jucau şi peştişorii aurii.
     Ne-am zis, că într-o zi vom reveni să pescuim aceşti peştişori minunaţi.
     Ce zi plăcută de vară!
 
                                                      
Pădurea,prietena mea   
        
            Mireasma primăverii trezeşte în mine curiozitatea pentru tot ce e nou și mirific.
         Soarele, florile, gâzele și păsărelele ne chemă la joacă. Împreună cu prietenele mele Laura, Cami și Ioana, am plecat la pădurea de la marginea satului. Toată natura întinerise. Iarba era proaspătă, florile așternuseră un covor multicolor pe pajiște, iar fluturii și albinele zburau vesele. Păsărelele gureșe se luaseră la întrecere cu noi. Pe pajiște erau și Bogdan, Andrei, Dan și Doru.
                  ieții au încins un joc de fotbal, iar noi,  fetele, am cules floricele și am făcut coronițe. La un moment dat am intrat în joc alături de băieți. Pădurea răsuna de veselia noastră.
                  Soarele strălucea cu putere. Când am obosit ne-am așezat pe iarba fragedă să ne odihnim. Razele calde ale soarelui ne zâmbeau. Ciripitul dulce al păsărelelor se îngâna cu vocile noastre. Mirosul suav al floricelelor ne umplea sufletul de liniște și de pace.
           Niciun colţ din natură nu este mai curat şi mai plin de linişte decât pădurea înverzită. Ea este prietena mea, pe care o port în suflet şi la care revin ori de câte ori mi-e dor de ceva scump.
          Îmi place să mă pierd pe potecile încurcate sau prin umbroasele hrube de verdeaţă, să ascult mândrele păsărele care cântă şi se bucură de viaţă.
         Aerul  curat al pădurii mă face să mă simt ca-n rai. În luminișuri se află poienițe cu floricele sălbatice, unde dorm iepurașii sau se joacă vulpile și alte lighioane.
         Pădurea este casa animalelor mari, a păsărilor mici și a gâzelor minuscule. Aici este pace și dragoste. Drumeții sunt întâmpinați cu cântece voioase și primesc în dar fragi roșii sau mure negre.Se odihnesc pe covorul verde și ascultă șoaptele vântului sau susurul izvorului.
         Încet-încet soarele se pregătea de culcare. Am plecat ușor spre casă, luând cu noi în suflet frumusețea acelei zile de primăvară gingașă.
           Și, dacă ea, pădurea, este așa bună și darnică cu noi oamenii, eu o numesc ‘’Pădurea, prietena mea’’.