vineri, 24 iunie 2016

GALICEA: Câștigătorii concursului ,,Vâlcea- colț de rai”, etapa locală.

                Concursul ,, Vâlcea - colț de rai”, etapa locală s- a finalizat. Au fost desemnați câștigătorii la cele patru secțiuni la care s- au înscris în concurs și anume: pictură religioasă, desen, proză scurtă, poezie.
                Juriul a fost alcătuit din prof. limba româna, Simona Mănoiu, prof.limba română/ desen, Cătănoiu Romanița și bibliotecar ec. Tițu Maria.
                Cei paisprezece elevi care s- au înscris în concurs au primit diplome și premii constând în cărți și rechizite oferite cu sprijinul Administrației Publice Locale Galicea.

               Secțiunea pictură religioasă: Premiul I - L.I.100



              Secțiunea desen:                 Premiul I - COPAC320




                                                                     Premiul II - 314A




                                                
                                                                  Premiul III- NT2015







                   Secțiunea proză scurtă: Premiul I - Frunza2005

                
             Buburuza călătoare

                Era o zi frumoasă de vară. Soarele scălda cerul în raze. Florile se mișcau lin parcă ar fi vestit ceva. Norii păreau niște gogoși presărate cu cocos. Râul era curat ca lacrima.
                O buburuză se trezi și cum avea chef de drumeție începu  să se plimbe printre flori. Văzând o floare roz, se urcă pe ea. Uitându- se văzu un grup de turiști care voiau să urce pe munte. Atunci  ea sări pe rucsacul unuia dintre ei. Turiștii începură să urce muntele.
                Ajunși  în vârf se așezară pe niște pietre să se odihnească. Buburuza era fascinată de tot ce vedea. Deodată pe rucsacul unde se așezase se ivi o rază de soare. Buburuza își spuse: ,, Poate dacă m- aș urca pe această rază aș ajunge aproape de soare”.
                Începu să sară. Un vânt își făcu apariția și o luă pe buburuză. O purtă până pe floarea de unde plecase. Ajunsă pe floare își spuse: ,, Ce mai aventură! Oricum am fost aproape de soare!


Frunza2005


                                                             De vorbă cu o frunză

                Era toamnă. Frunzele ruginii  valsau de colo- colo prin natura arămie.
                Mă întorceam de la școală îngândurată. Deodată am zărit o frunză  roșcat- aurie la culoare.Văzând- o am luat- o și am pus- o în buzunarul vestei. După ce am ajuns acasă, am scos frunza din buzunar și am observat că era înzestrată cu darul de a vorbi. Atunci am început să o întreb:
-          De unde vii? Mai ai frați sau surori?
-          Stai, mă zăpăcești! îmi spune frunza. În primul rând, vin din cel mai înalt copac din parc și nu, nu mai am frați sau surori.
-          Dar de ce ești  tristă?
-          Vezi tu, acum că a venit toamna, nu ne mai putem bucura de găzduirea copacului nostru ocrotitor, pentru că ne uscăm și vântul ne duce departe de copacul nostru.
-          Nu îmi place să te văd așa. Aș putea face ceva?
-          Nu, nu mai e nimic de făcut. Dar… ai putea face ceva pentru mine.
-          Ce anume?  spun eu.
-          Păi ai putea să mă duci să- mi mai văd o dată copacul ocrotitor.
-          Bine, am spus eu și am plecat spre parc.
Văzându- și copacul ocrotitor, frunza nu știa dacă să râdă sau să plângă. Văzând acestea am pus- o în scorbura unui copac și am plecat.
A doua zi am aflat că se va fabrica o bancă din copacul în care frunza era găzduită.
Peste câteva zile, banca a fost așezată pe rândul din mijloc, prima.Când mă aflam la școală în ora de ,, Științe ale naturii” se observa umbra unei frunze roșcat- aurie care îmi zâmbea cu bunăvoință.

Frunza2005


                                                               Un oaspete neașteptat

                Era o zi ploioasă. Sălciile își mișcau pletele ca într- un dans ciudat. Copacii priveau cerul cu un dor adânc și neaflat.
                Afară, cerul plângea cu lacrimi de ploaie.
                Eram în casă și priveam natura pe geam. Eram singură. Deodată la geam am zărit un cal care părea a fi de cristal. Pletele îi acopereau ochii, mergea elegant, era finuț. O milă îmi pătrunse  inima și  n- am putut să mă abțin să nu îl iau în curte. Era foarte frumos. Ochii lui de aur trimiteau scântei  de diamant. L- am hrănit, iar apoi l- am mângâiat pe gâtul ud. A adormit. În acel moment mi- a venit o idee năstrușnică!
                Știam că bunicul a avut un atelier vechi. Mă gândeam să îi fac calului un grajd. M-am dus și am așezat niște paie, apă, nutreț, astfel  încât să se simtă bine acolo. Era bine lucrat atelierul, așa că frigul nu pătrundea.
                În scurt timp s- a trezit și el. L- am dus în atelier. I- a plăcut mult. Avea spațiu destul, iar eu puteam intra la el, oricând doream.
                Când s- au întors părinții mei am hotărât să- l păstrăm. Am fost foarte fericită. În fiecare zi mă plimbam cu el călare, iar el mă ducea prin locuri fantastice. Aceasta pot să spun că este o dragoste dintre un cal și stăpâna lui. Mulțumesc ploaie că mi- ai adus un oaspete!


Frunza2005


                           Premiul II-  AEȘ1020

               Buturuga mică răstoarnă carul mare!

Deși examenul era peste doar cinci zile, David se gândea numai la joacă având conștiința împăcată că știe toată materia pentru examen.
-          Ce contează o lecție sărită!  îi spune mamei sale.
Veni și ziua examenului. David citi cu nerăbdare cerințele și constată că trei din cele 5
cerințe erau chiar din lecția pe care el o sărise, astfel  încât acesta nu reuși  să ia examenul și a fost nevoit să mai aștepte încă o jumătate de an pentru a putea să- l susțină din nou pentru a putea să- l ia.
                În acest exemplu carul este examenul, iar buturuga este lecția căreia David nu i- a dat deloc importanță.

AEȘ1020


                                                      Ploaia mi-a adus un oaspete!

                Este o zi ploioasă de vară. Stropii mari care cad din înaltul cerului, udă pământul  înfierbântat de arșița de peste zi. Îmi place să stau la geam și să privesc cum picăturile de ploaie lovesc fereastra camerei mele.
                La un moment dat zăresc  intrând în curtea casei un ghem de blană negru, cu picioarele scurte și cu capul mare. Era un cățeluș           ud din cap până în picioare.
-          Ce faci tu aici suflețel? spun eu.
-          Ham! spuse el. Nu prea fac bine, căci un om rău m- a aruncat aici!!
-          Uff! răsuflu ușurată. Ce bine! Chiar căutăm un cățel!
-          Mmm… Și nu mă vrei pe mine?
Eu nu îi răspund. Îl iau în  baie, îl spăl, îi pun și un papion să mă amuz, apoi îi dau un bol de cărniță care în două minute l- a terminat și dădea semne că mai vrea unul, încă unul  și încă unul, dar numai că vreau să fie frumos, nu gras!
După o jumătate de oră se așează pe pieptul meu și adoarme.
Acum … este noul membru al familiei și se numește Black Food de la negru și mâncare!

AEȘ1020


                                                                 Primăvara este bine venită!

        Suntem în luna aprilie și noul nostru oaspete, primăvara, a fost primit de toată lumea.
        Livezile par cercelate cu flori albe strălucitoare. Soarele auriu își face mai tot timpul apariția. Pe jos, furnicile au plecat la drum. În păduri, copiii zglobii au început a căuta toporași.
         În curând , vor ieși gospodinele, rapide ca albinele. Printre crengile pomilor adie un vânt de primăvară.
Ghiocelul, nu mai este el vedeta, i- au luat locul lalelele și narcisele, colorate care mai de care. Codrii nu se mai plâng că sunt goi căci au început a veni păsările călătoare, iar mugurașii au înflorit. Glasul păsărilor sună ca o orchestră.
       Cucul zice:
-            Cu- cu! Cu- cu!
       Dar un pițigoi întreabă:
-           De ce strigi tot timpul,  cu- cu! Cu- cu!?
-           Dacă tac, uit cum mă cheamă.
       Natura a revenit la viață.Gâzele se plimbă pe firicelele de iarbă. Și greierele și- a propus să strângă mai multe provizii.
        Poienițele sunt pline de mielușeii pufoși și de copiii care își fac buchețele de flori.
        Vă doresc o primăvară minunată!

AEȘ1020


                                                   Premiul III- Carte2005


                                                                  Primăvara

               Primăvara, fiica cea mai tânără și mai frumoasă a sosit de curând pe meleagurile noastre. Căldura soarelui dezmiardă mugurașii. Natura se trezește la viață. Peste tot  sunt flori de paradis și verdeață.  Doinele păsărelelor  se aud gingașe.
               Din pământul înghețat, ghioceii au scos căpșorul firav. El își trezește  vecinii :  viorelele, lalelele,  zambilele și toporașii. Soarele sărută cu mare drag  și blândețe florile primăverii.
               Ghiocelul este floarea care deschide ușa primăverii. Natura se trezește la viață.  Animalele încep să iasă din adăposturile  în care au stat toată iarna. Albinuțele au ieșit să-și caute hrana din minunatele flori delicate.  Rândunica cea voioasă își construiește cuibul împreună cu prietenele ei. Furnicile harnice lucrează toată ziua.
                Primăvara aduce  flori în câmpie,  vânturi line, calde ploi si veselie. Ea este considerată anotimpul florilor și pomilor înverziți.
                Toată lumea se bucură de venirea primăverii.
                Să aveți o primăvară fericită, iar soarele primăverii să vă încălzească sufletul și inima!


Carte2005

                                                                Noua căsuța a iepurașului

              Într- o zi frumoasă de primăvară, trei copii s- au gândit sa- i facă o căsuță iepurașului lor, Morcoveață. Căsuța era într- o pădure frumoasă și luminată, aproape de casa copiilor. Ea era din lemn, avea ferestre mici și în spatele casei era o grădină minunată cu mulți morcovi. Copiii l- au dus pe iepuraș la noua casă, iar iepurașul le spune:
-          Ce frumoasă este noua casă! Vă mulțumesc! Voi chiar sunteți o adevărată familie, dar îmi va fi dor de voi.
Iepurele era așa de emoționat căci își pierduse și cuvintele.
-          Nu- ți face griji, iepurașule! Te vom vizita în fiecare zi, spun copiii.
Când a sosit Paștele, iepurele avea deja o familie. El s- a gândit să le facă o surpriză copiilor.
Iepurașul  făcuse deja cu prietena sa încă doi iepurași mici și drăgălași. Ei erau albi cu pete negre așa cum este și Morcoveață.
Iepurașul a mers împreună cu familia sa la casa copiilor, ducând în spate ouă colorate și decorate frumos. Copiii erau nespus de fericiți văzând că iepurele vine la ei.
-          Iepurașule, bine ai venit! Ce ouă frumos decorate duci în spate. Ce faci cu ele? Îl întreabă copiii.
-          M- am gândit să vă fac o surpriză împreună cu familia mea.
-          Ai o familie foarte frumoasă! Vă mulțumim!
Mama, copiii și familia lui Morcoveață s- au distrat împreună de minune în ziua de Paști.
Morcoveață a înțeles în sfârșit ce înseamnă familia și că cel mai important lucru de a te distra este să fi alături de familia ta.


Carte 2005

                                                                Monumente istorice

            Monumentele noastre istorice, atâtea câte ne- au mai rămas, reprezintă fără îndoială unele din cele mai vii mărturii ale trecutului nostru istoric.
             Este greu să faci un clasament al celor mai frumoase monumente istorice din România pentru că sunt foarte multe  și este dificil să alegi doar câteva. Eu voi vorbi doar despre cinci monumente care m-au impresionat.
                Ateneul Român este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale Bucureștiului. Pentru construirea clădirii s- a organizat, la sfârșitul secolului al XIX- lea o campanie publică de strângere de fonduri, sub sloganul ,, Dați un leu pentru Ateneu!”. Construcția a început în anul 1886 și a fost finalizată în februarie 1888.
                Mănăstirea Voroneț  și- a căpătat, datorită frumuseții sale, numele de ,, Capela Sixtină a Estului”. Ctitorie a lui Ștefan cel Mare, mănăstirea a fost ridicată în anul 1488 într- un timp record, trei luni și trei săptămâni. Mănăstirea este cunoscută pentru picturile sale: cea interioară datează chiar din vremea domnitorului Ștefan cel Mare, realizată în anul 1496, iar cea exterioară din perioada lui Petru Rareș.
                Coloana infinitului este una dintre cele mai cunoscute opere ale sculptorului Constantin Brâncoveanu. Parte a Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, din care mai fac parte Poarta Sărutului și Masa Tăcerii, înaltă de 29 metri, a fost realizată în octombrie 1938. Dedicată soldaților români căzuți în luptele de pe Jiu în Primul Război Mondial, monumentul a fost numit ,, Coloana Recunoștinței  fără sfârșit”.
                Podul Minciunilor se numără printre cele mai cunoscute monumente ale orașului Sibiu. Podul metalic cu pasarelă pietonală a fost construit în anul 1859 pentru a face legătura dintre Orașul de jos și Orașul de sus. A fost al doilea pod european realizat din fontă turnată și primul din spațiul românesc.
                Castelul Peleș din Sinaia a fost construit la dorința primului rege al României, Carol I. Construcția a durat zece ani, palatul fiind inaugurat în 1883, la doi ani după proclamarea Regatului României. Construcția a suferit mai multe modificări și extinderi de-a lungul  vremii fiind finalizată sub forma pe care o vedem astăzi,  în anul 1914, chiar anul morții lui Carol I.
                Să reamintim că  Bibliotecii Centrale Universitară ,, Carol I ”, București, a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I.

Carte2005



                 Secțiunea poezie: Premiul I - L2L34C; T10M02

                 Iarna

Din înaltul cer albastru
Fulgii mici și deși cobor,
Vântul scăpat din hățuri
Ne șoptește- ncetișor.

Totul a încremenit
Într- un alb fără sfârșit,
A nins mult cu fulgi mari,
Totu- i alb în jos ca- n rai.

 Afară ninge liniștit,
 Copacii sunt soldați de gheață.
 Acum o înmărmurire rece
 Îți dă fiori de gheață.


L2L34C

              Mama

Făptura ce mi- a dat viață
Este mama, o iubesc!
Viața și- ar sacrifica
Pentru bucuria mea!

Dragă mamă, de n- ai fi,
Dacă tu n- ai mai zâmbi,
Nici soarele n- ar mai ieși,
Nici copiii n- ar trăi.

Tu vei fi mereu cu mine
Și la greu, dar și la bine.
Te iubesc atât de mult,
Tu ești totul pe Pământ.

L2L34C

Țara noastră

Țara noastră este sfântă,
Ca o doină e de dulce,
Ca o soră îți e ție,
Ca o mamă îmi e mie.

Țara noastră e puterea,
Oameni mulți murita- n ea;
În războaie mondiale
Ei și- au dăruit viața.

L2L34C


         Baba iarnă intră- n sat

Friguroasa iarnă, a intrat în sat,
Venind cu zăpada, totul a schimbat.

Acum casele sunt toate îmbrăcate- n nea,
Pădurea la fel și ulița mea.

Lumea e de basm, noi ne bucurăm,
Ieșim cu toții afară, ca să ne jucăm.

Fulgii de zăpadă, din văzduh cobor
Pe obrajii noștri, se topesc ușor.

T10M02


Părinții

Ei te vor iubi mereu,
Nu te vor lăsa la greu.
Chiar de triști ei vor fi,
Pentru tine vor zâmbi.

Pentru tine- ar face orice
Oricât de greu le- ar fi.
Pentru bucuria ta
Ei și viața și- o vor da.

T10M02


        Poet
Nu este nevoie
Să fii Eminescu,
Nici Octavian Goga,
Să fii un maestru.

Pentru a fi  poet
Așa cum se cuvine,
Creativitate îți trebuie,
Figuri de stil și rime.

Personificările îmi plac,
Însușiri omenești fac.
Comparațiile iubesc,
Să fiu poet îmi doresc!

T10M02

                                 Premiul II- UEL2004

         Al meu frate

Îl iubesc pe al meu frate,
Să vă spun, nu am cuvinte.
Nimeni și nimic nu ne desparte,
Suntem două suflete unite.

Viața ne- a învățat, firește,
Să ne facem numai bine.
Să ne- ajutăm la nevoie,
Să nu lăsăm de azi, pe maine!

Mama noastră ne- a dat viață
Și ne iubește pe- amândoi,
Suferă atunci când știe,
Că ne mai certăm și noi.

-Frate, tu îmi rămâi frate!
O viață te am aproape!
Nu te- aș vinde la străini,
Nici pe mult, nici pe puțin.

UEL2004

       Dragobetele

Dragobetele cu iubire,
Vine cu mare vestire,
Să  aducă dragostea,
Și tot ce vrea inima.

El e fiul Dochiei,
Sărbătoarea dragostei.
Vestește cu nerăbdare,
Că sosește o zi mare.


UEL2004         

                 Mama

Cu lacrimile- n ochi suspină
Și plânge-ntruna cu durere,
Stă pe prispă, se gândește…
Iar dorul o cuprinde și mai tare.

Sufletul acum o doare,
Că nu îi poate vedea.
Copiii sunt plecați departe
Și nu îi poate mângâia.

Obrazu-i palid, casa- i caldă,
Iar iubirea e fierbinte.
Acum simte bătrânețea
Care încet, încet o cuprinde.


UEL2004                

                                           Premiul III - ML2002

                   Primăvara

          Dealuri și câmpii,
Munți și bogății,
Flori și păsărele,
Cântând printre ele.

Și din deal,
Până în vale,
Se- aud glasuri sclipitoare,
De copii, fermecătoare.

Și din deal, ușor, ușor,
Adunau florile- n zbor,
Albinuțe hărnicuțe,
Frumușele și micuțe.

Voiau să facă din ele,
Coronițe frumușele,
Pentru copilași cuminți,
Drăgălași și liniștiți.


           ML2002        

                  Sărbători pascale

            Toți copiii au plecat
            Spre biserica din sat,
            Că de Paște e sărbătoare,
            Se-adună cu mic, cu mare.

            Și pe ulița din sat
            Se-adună câte-un băiat
            Și cu fetele de mână
            Țoți dansează împreună.

            De Sărbătorile Pascale
            Vin cu toți la închinare
            La biserica din sat
            Ca la un mare împărat.

            Împăratul Dumnezeu
            Care ne-a sfințit  mereu
            L-am slăvit cu bucurie
            Și cu mare veselie.

             La Prohodul preamărit
             Noi cu toții l-am slavit
             Și cu flori l-am lăudat
             Pe cinstitul împărat.
                           
                   ML2002

                   Apărătorul,

            E un mare domnitor
            Plin de milă, iubitor
            Se trudește pentru noi
            Savem pace, nu război.
                                 
            De e bine, de e rău
            Ne rugăm la Dumnezeu,
            Să ne ajute în toate,
            Cu noroc și sănătate.

ML2002

Premiul III - Iepuraș2016

                  Primăvara

Primăvara a sosit,
Soarele a răsărit,
Florile au înflorit,
Și codrii  au înverzit.

Să v- aducă bucurie,
Florile cu gingășie,
Soarele cel arzător,
Fără nici măcar un nor!

Iepuraș2016

       Universul

O floare frumoasă,
Are multe petale.
O carte citită,
                 Are mai mult de o foaie.
                 O zi însorită,
                 Are mai mult de- o oră.
                 O mamă grozavă,
                 În toate ale ei zile,
                 Se gândește la tine!

       Iepuraș2016

       Vară dragă

Vară dragă, ai sosit,
Cu grâul îngălbenit,
Cu cireșe roșioare,
Coapte și gustoase tare.

Cu vacanțele la mare,
Și cu jocurile tale,
Ce- i atrage- ntreaga zi,
Pe drăguții de copii.

Tu aduci căldură mare,
Și mult soare zi de zi,
Tu ești anotimpul care,
Îi bucură pe copii.


Iepuraș2016


                               
                              Mențiune- Ș11052003E

          Mamei mele

Tare scumpă ca o floare
Ești tu, mamă iubitoare,
Inima mi- o dăruiești,
Un vis drag îmi împlinești.
Bunătatea mă- nconjoară,
Ești frumoasă ca o vară!
Să fii zâna din povești,
Calde zâmbete primești!

Ș11052003E


         Rugăminte

Cu inima- mi ce plânge,
La Tine mă închin.
Adu- mi în suflet pace,
Și ia al meu suspin.

Și dă- mi  te rog  putere,
Să lupt cu- a mele patimi,
Să- mi pierd povara de pe umeri,
Iubirea, Tu arată- mi.

Și iartă- mi neștiința,
Și mintea mea pierdută,
Și gândul meu cel negru,
Ce- n noapte mă afundă.

Și fă să văd lumina,
Ce- ai pus în fața mea,
Eu cred că toate- n lume,
Se fac din voia Ta!

Ș11052003E

              Vara

Soarele ne înfierbântă,
Școala iată s- a sfârșit,
Păsările voioase cântă,
Vara iarăși a venit.

Hai să mergem la plimbare,
Afară e numai soare,
Cu prietenii zglobii,
Alergând  pe dealuri și câmpii.

Ș11052003E