-PROZA/ESEU -MARGARETA
PARINTII MEI
Sunt
mândru de tatăl meu şi de mama mea. Amândoi sunt nişte părinţi calmi, mă
ascultă de fiecare dată şi încearcă să fie alături de mine în tot ceea ce fac.
Mama mea este o femeie înaltă, are părul lung şi negru. Are ochii mari şi albaştri şi o privire blândă, care mă calmează oricât de agitat aş fi. Atunci când vorbeşte, are o voce plăcută, dar care inspiră respect. Dintre părinţii mei, mama este cea care petrece cel mai mult timp cu mine. Dimineaţa mă duce în fiecare zi la şcoală, iar după terminarea orelor mă ia de la şcoală. De dimineaţa şi până seara este la fel de veselă şi plină de viaţă. Cred că nu am văzut-o niciodată tristă. În tot ceea ce întreprinde mama mea se implică şi pune suflet. Încă din primii ani de viaţă mi-a insuflat şi mie caracterul ei, astfel că în multe privinţe mă aseamăn cu ea. Chiar dacă uneori o mai supăr, ea încercă să mă dojenească, dar niciodată nu se supărare pe mine mai mult de câteva minute. Tot timpul mă iartă, iar pentru asta o iubesc foarte mult.
Tatăl meu este un bărbat înalt, de constituţie atletică, fiind o fire foarte sportivă. În tinereţe a practicat un sport de performanţă. El este un caracter foarte puternic, curajos, dar totodată şi foarte sufletist. Deşi mi-ar face foarte multă plăcere să petrec mai mult timp cu el, acest lucru nu este tot timpul posibil din cauza serviciului său. Prin natura meseriei, el face foarte multe deplasări, din acest motiv timpul pe care îl petrec cu el este mai redus. Chiar dacă este puţin mai sever decât mama, niciodată nu m-a certat mai mult decât era cazul. Deşi nu-mi spune în mod concret de multe ori, tatăl meu mă iubeşte foarte mult şi se asigură că nu-mi lipseşte nimic. El se bucură foarte mult să mă vadă bucuros şi mulţumit. În timpul liber obişnuiesc să joc cu el şah, iar el de fiecare dată mă lasă să câştig deşi este un jucător de şah redutabil.
Nu ştiu câţi copii pot afirma ca mine că au cei mai buni părinţi, dar în cazul meu este adevărat. Nici dacă aş putea, nu aş vrea să-i schimb cu alţi părinţi. Sunt exact aşa cum îmi doresc să fie!
Mama mea este o femeie înaltă, are părul lung şi negru. Are ochii mari şi albaştri şi o privire blândă, care mă calmează oricât de agitat aş fi. Atunci când vorbeşte, are o voce plăcută, dar care inspiră respect. Dintre părinţii mei, mama este cea care petrece cel mai mult timp cu mine. Dimineaţa mă duce în fiecare zi la şcoală, iar după terminarea orelor mă ia de la şcoală. De dimineaţa şi până seara este la fel de veselă şi plină de viaţă. Cred că nu am văzut-o niciodată tristă. În tot ceea ce întreprinde mama mea se implică şi pune suflet. Încă din primii ani de viaţă mi-a insuflat şi mie caracterul ei, astfel că în multe privinţe mă aseamăn cu ea. Chiar dacă uneori o mai supăr, ea încercă să mă dojenească, dar niciodată nu se supărare pe mine mai mult de câteva minute. Tot timpul mă iartă, iar pentru asta o iubesc foarte mult.
Tatăl meu este un bărbat înalt, de constituţie atletică, fiind o fire foarte sportivă. În tinereţe a practicat un sport de performanţă. El este un caracter foarte puternic, curajos, dar totodată şi foarte sufletist. Deşi mi-ar face foarte multă plăcere să petrec mai mult timp cu el, acest lucru nu este tot timpul posibil din cauza serviciului său. Prin natura meseriei, el face foarte multe deplasări, din acest motiv timpul pe care îl petrec cu el este mai redus. Chiar dacă este puţin mai sever decât mama, niciodată nu m-a certat mai mult decât era cazul. Deşi nu-mi spune în mod concret de multe ori, tatăl meu mă iubeşte foarte mult şi se asigură că nu-mi lipseşte nimic. El se bucură foarte mult să mă vadă bucuros şi mulţumit. În timpul liber obişnuiesc să joc cu el şah, iar el de fiecare dată mă lasă să câştig deşi este un jucător de şah redutabil.
Nu ştiu câţi copii pot afirma ca mine că au cei mai buni părinţi, dar în cazul meu este adevărat. Nici dacă aş putea, nu aş vrea să-i schimb cu alţi părinţi. Sunt exact aşa cum îmi doresc să fie!
- GHIOCEL
PRIMAVARA
Soarele
cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut
aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici
firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale
soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari.
S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur
buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa
verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer
proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar
soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este
afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de
ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare
şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea
mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă
în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este
auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte
ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare
copac, tufă şi alte plante.
-BUBURUZA
PARFUM
SI CULOARE DIN SUFLET DE FLOARE
Florile
sunt zambetele pamantului,spune un poet iar noua ne zambeste sufletul cand le
strandem in buchet,numai daca privim o floare primim in dar parfum si
culoare.Iar de vom studia florile cu puterea gandului vom descoperi ca ele se
nasc din intelepciunea divina,de infrumusetarea pamantului.Mangaiate de soare
florile prind fiecare cate o culoare dupa rostul sau.
In
primavara timpurie apare ghiocelul ca un copulas zglobiu cu rol de vestitor al
primaverii si al armatelor de flori ce vor impodobi
gradinile,parcurile,campurile,caci in curand se vor navali in lume puzderie de
minuni colorate,prilej de incantare pentru intreaga suflare.
Gandacii,albinele,fluturii
sunt chemati la inviorare,imbatate de lumina si parfum chiar si furnicile pornesc
la drum ca sa adune in musuroi petale de flori pentru culcusuri moi.
Albinele
se intrec in vrednicie din floare in floare sa adune nectar pentru miere iar fluturi jucausi zboara din floare
in floare punandu-si pe aripi modele florale pentru parade culorilor.Chiar si
intregul pasaret pregateste un concert in tovarasia florilor.
Intreaga
natura este in sarbatoare atunci cand parfumul si culoarea florilor se muta in
poezia nemuritoare.Pentru om fiecare floare e o binecuvantare caci prin a ei
gingasie daruieste bucurie si alinare.
De
aceea florile au insotit viata omului in toate timpurile.Ele sunt simboluri de
aleasa simtire,de admiratie,duiosie si iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu