Cu ocazia festivității de încheiere a anului școlar, s-a realizat și la Pietrari clasamentul lucrărilor înscrise la concursul "Vâlcea, colț de rai", ediția 2018, faza locală, precum și premierea elevilor participanți. Jurizarea a avut loc în prezența prof. de limba română Anamaria Sandulescu, prof. religie Sima Tatiana și prof. înv.primar Raluca Elena Năstasie.
Câștigătorii sunt:
- Secțiunea eseu
Locul I - RAR2018
A fost odată, ca niciodată...
- A fost odată, ceva... ce se numea “scris pe hârtie”, le spuse profesorul elevilor lui. De mulți ani nu se mai folosește scrisul pe hârtie, dragilor…și sincer nici nu prea mai e nevoie de el! In secolul vitezei, când toată lumea se grăbește, scrisul unei scrisori sau dictatul unei lecții și apoi învățarea de pe un caiet constituie o pierdere de timp. Ultima dată când s-a scris pe hârtie, a fost ...eheee, în anul 2018!
Pe atunci mergeam la bibliotecă să ne facem proiectele și întindeam pe masă tot felul de hârtii: postere, foi A4 și multe altele, însă asta e de domeniul trecutului. Acum, cu o tabletă și un pix inteligent problemele din clasă pot fi rezolvate de acasă.
-Vă rog să vă deschideți laptopurile 5D. Astăzi vă voi preda ceva interesant! spuse domnul Popescu în timp ce aprindea tabla inteligentă.
-Acesta este stră-stră- bunicul meu, Popescu-Rebus, spuse el, în timp ce pe tablă apăru o hologramă cu un domn, trecut de mult de prima tinerețe, cu păr alb, ochelari și șapcă pe cap. Poate voi nu știți, dar acest om a revoluționat, la vremea lui, învățământul, iar practicile sale au ajuns să fie folosite în lumea largă pentru foarte mult timp.
Sala se umplu de murmure…toată lumea se gândea că, poate, domnul Rebus a inventat alfabetul, sau a descoperit stiloul, însă toți au amuțit când glasul profesorului lor a rostit “Acesta este omul care a inventat REBUSUL!”
-Ce este acela, domnule profesor? întrebă un elev, lucru care stârni amuzamentul în clasă. De ce nu a căutat pe Google? Doar are în față o tabletă de ultimă generație, mai zise el. Sau ce este acel pătrat cu puncte albe și negre?
-Acesta este un rebus, spuse domnul profesor Popescu, în timp ce pe tablă se înfățișa o “adunătură de pătrate albe și negre” așa cum o numiseră copiii, vocile lor fiind auzite aievea de către profesor cu puterea minții sale. Vă întrebați, poate, la ce este folositor. Ei bine, acum mulți ani, în țara noastră lecțiile nu erau interactive, profesorul intra în clasă, își preda lecția cum știa mai bine și la sfârșitul orei, pleca. Ideea era că elevii scriau lecția doar de frica pedepsei corporale ce se folosea pe atunci, pe care voi nu aveți de unde să o cunoașteți, motiv pentru care elevii nu prea învățau de drag. Ei bine, domnul Rebus și-a propus să revoluționeze metodele de atunci și a compus aceste... careuri. Copiii învățau, practic prin joacă, și astfel erau atrași de lecțiile predate, iar școala nu li se mai părea o corvoadă. Asta se întâmpla acum mai bine 130 de ani. Domnul Rebus avea și o poveste pe care le-o spunea copiilor despre pătratele sale, și să știți, povestea cu patimă, de fiecare dată când era întrebat, cum o frumoasă prințesă închisă într-o peșteră de tatăl ei, îi trimitea iubitului scrisori sub formă de rebus, ca numai el să le poată descifra și să poată ajunge la ea! Când România a împlinit 100 de ani, profesorii deja deveniseră deschiși, iar predarea se făcea prin alte metode, însă niciunul dintre acești profesori nu poate nega contribuția imensă adusă de strămoșul meu învățământului românesc. Au mai trecut încă 100 de ani de atunci, rebusul a fost uitat…strămoșul meu a fost uitat, iar contribuția inovativă adusă de el a fost lăsată să zacă undeva, în străfundul istoriei, într-un loc și timp în care lumea nu mai ajunge.
-AȘA CĂ NU UITAȚI, tună glasul profesorului în liniștea profundă din sala de curs, nu uitați că unul dintre cei mai mari revoluționari ai învaățământului a trăit în aceste locuri!
Ropote de aplauze se auziră din sală, iar profesorului începură să-i curgă lacrimi mari de fericire privind la copiii săi, lucru nemaiîntâlnit până atunci. Clopoțelul sună, iar în mini-boxele de pe uniforme începu să se intoneaza Imnul Național. Astăzi România împlinește 200 de ani, iar în toate școlile este organizat un concurs 5D de…rebusuri!
Locul II - LAUR2018
Visul meu- o lume fericită si lipsită de probleme
Mereu am fost întrebată ce vreau să mă fac când voi fi mare. De fiecare dată rămâneam pe gânduri și mă visam medic sau om politic cunoscut în întreaga lume deoarece, în visul meu, luptam pentru binele omenirii.
La această întrebare răspundeam de fiecare dată: "Nu știu" sau "Mereu mi-a dorit să fiu ca..." . Această întrebare este una dintre puținele care mă macină, și mă face să mă gândesc dacă voi ajunge un om de seamă. Știu că pentru asta trebuie multă muncă și multă ispirație pentru a face un prim pas spre împlinirea viselor mele. Doar viitorul îmi va arăta dacă voi putea reuși.
George Enescu, Mihai Eminescu, Victor Babeș, Constantin Brâncuși, Mihal Sadoveanu, și mulți alții - sunt adevărate modele, aceștia sunt oamenii de seamă ai trecutului nostru. Ei au știut că pot reusi, au muncit, și-au urmărit cu perseverență vocația și, la final, au ajuns cei mai buni în domeniile lor.
În cap am mii de întrebări despre cum va fi lumea peste 100 de ani. Mă întreb dacă viitorul va fi la fel de glorios ca trecutul, plin de oameni de seamă care încearcă să lupte pentru alți oameni, pentru fericirea, bunăstarea, sănătatea și siguranța lor.
Nu pot ști înainte cu 100 de ani ce se va întâmpla, dar pot să sper și să îmi imaginez o lume mai bună în care nu există ură, o lume plină de oameni care o vor schimba în bine. Important pentru realizarea acestor lucruri este să încercăm să fim mai buni decât niciodată, să nu renunțăm niciodată și să învățăm din greșelile noastre.
Viitorul ne va arăta, însă dacă le vom călca pe urme, dar pentru asta este nevoie de multă muncă și stăruință, deoarece pe poteci strâmte se ajunge la fapte mari.
În concepția mea, peste 100 de ani totul va fi diferit. România în viitor nu va avea probleme, o țară în care tehnologia va face parte din viața cotidiană a tuturor, fără discriminare. Cu ajutorul evoluției tehnologiei vom scăpa de multe probleme ce sunt peste tot si împotriva cărora luptăm în prezent.
Spitalele sunt cele mai mari probleme ale zilei de azi, locuri în care nu este destul spațiu pentru toți pacienții, nu sunt destui medici și nu sunt destule medicamente. Peste 100 de ani lucrurile vor sta complet diferit: peste tot vor exista spitale mari și curate, vor exista destule persoane care vor lupta pentru viața oamenilor și se vor inventa medicamente pentru toate bolile. În viitor, medicina va fi bazată pe tehnologie, se vor folosi, de exemplu, nanoroboți. Nanoroboții sunt niște roboți de mărimi mici, ce seamănă cu unele insecte, care sunt capabili să se deplaseze în organism, să găsească celulele afectate ce sunt inițial filmate cu ajutorul unei camere, imaginile fiind văzute de medici care vor găsi medicamentul potrivit și vor trimite nanorobotul la celulele afectate, acolo unde micul roboțel se va dizolva împreună cu medicamentele. Nanoroboții vor fi foarte importanți pentru efectuarea operațiilor chirurgicale, ușurând chiar munca medicilor și, de exemplu, în cazul cancerului se vor evita efectele negative ale chimoterapiei.
În domeniul medicinii se vor face descoperiri uimitoare ca elixirul tinereții, care daca va fi băut îi va face pe oameni cu 20 de ani mai tineri.
O altă descoperire revoluționară va fi mașina timpului ce va fi folosită doar în situații grave... nu ar fi bine sa fie folosită în situații inutile, datorită costurilor de transport mult prea mari.
Poluarea, o altă problemă gravă a zilelor noastre, va putea fi rezolvată cu ajutorul tehnologiei peste acești 100 de ani. În lume, în urma poluării se constată fenomenul deșertificării pe teritorii cât mai mari, în special în Africa. Pădurile tropicale sunt exploatate fără măsură, fapt ce prezintă o serie de consecințe negative asupra întregului glob. Un mare pericol la adresa mediului îl constituie dispariția progresivă a stratului de ozon. Consumul de combustibil fosil are ca efect de vărsare în atmosferă a unor cantități imense de dioxid de carbon, fapt ce a dus la apariția efectului de seră care a avut un rol major în schimbarea climei. Activitățile iraționale ale oamenilor au avut ca și consecințe dispariția a numeroase specii de plante și animale fapt ce reprezintă o pierdere ireparabilă. Toate aceste lucruri au dus la degradarea continuă a mediului. În trecut, au fost înființate organizații ecologiste în urma unor conferințe internaționale pentru salvarea mediului. Au fost aceste lucruri de ajuns? Nu, poluarea încă este și va fi și peste 100 de ani o problemă de mare amploare care ne va frământa zilnic.
Peste 100 de ani, în România și în lume, ar putea exista pe străzi roboți care ar aduna gunoaiele aruncate de oameni și care i-ar penaliza pe aceștia pe loc în cazul aruncării deșeurilor la întâmplare.
Poluarea auto ar putea dispărea prin înlocuirea autovehiculelor ce elimină substanțe ce agravează poluarea, cu cele care se folosesc de energiile alternative.
În cazul poluării apei s-ar putea inventa tehnologii de depoluare a acesteia, prin aparate ce ar putea elimina substanțele nefolositoare din apă, salvând astfel mii de animale subacvatice si ajutând la evitarea acestui fenomen.
Însă, pe lânga aceste probleme grave ale globului și ale țării noastre, există alte mii care vor putea fi rezolvate cu ajutorul tehnologiei în 100 de ani.
Ce mi-as dori eu să se întâmple peste 100 de ani în Pietrari? Mi-aș dori să fie cunoscută o personalitate foarte importantă a comunei Pietrari, Popescu-Rebus, inventatorul rebusului. Aș vrea ca locuința acestuia să fie restaurată, transformându-se astfel într-un muzeu tehnologizat care va încânta și marca vizitatorii așa cum mi s-a întâmplat și mie anul acesta când am vizitat-o, chiar dacă este departe de a fi modernă. Îmi doresc ca toți să poată avea o carte de-a acestuia, fie ea și electronică, pentru a afla ce lucruri minunate făceau oamenii din trecut, dându-și seama de sclipitoarea lor inteligență prin rezolvarea acestor jocuri de cuvinte complexe numite rebusuri pe care nu le mai găsim decât în aceste volume rare. Pe lânga asta, vreau să continue și atunci o noua tradiție a comunei Pietrari-un concurs numit "Sfinxul din Pietrari" care îi provoacă pe copii sa intre în misterioasa lume a rebusurilor.
Pentru a avea un viitor strălucit ca al acestor personalități este nevoie de multă muncă, sunt convinsă. Eu, visez ca în viitor să mă remarc în domeniul roboticii, domeniu care mă pasionează, și să ajut lumea cu inventiile mele.
Visul meu sper că se va implini peste 100 de ani: o lume fericită, lipsită de probleme, plină de personalități care vor schimba lumea, printre acestea numărându-mă și eu...
Locul III - ALE2018
Nicolae Popescu-Rebus - acum și în veac!
Profesorul Nicolae Gh. Popescu-Rebus, era, la începutul anilor 60, liderul cultural cu autoritate şi prestanţă al Pietrarilor.
Profesorul N. Gh. Popescu-Rebus era o personalitate de anvergură naţională: „părintele rebusismului românesc”. Supranumele, devenit renume, a dat titlul revistei „Rebus” şi, de fapt, a generat mişcarea rebusistă româneasca, începând cu anii 30. La inceputul anilor 90, din cărţile scrise de Ion Soare, reiese că profesorul N. Gh. Popescu-Rebus era creatorul unei opere de pedagogie a jocului, modelată de cunoscutul principiu horaţian al îmbinării utilului cu plăcutul.
Îmi imaginez mereu, cum ar fi ca în zilele noastre să trăiască acest minunat profesor, și totodată acest model uman demn de urmat.
Îmi imaginez cum ar intra în sălile de clasă și cum ne-ar învăța folosind, cu ușurință, „secretele” sale: „Ca profesor, am fost întotdeauna de părere că pe elev nu trebuie să-l plictisească noţiunile care i se transmit, oricât de grele sau seci ar fi acestea. Dacă metodele şi limbajul dascălului sunt cele mai potrivite şi mai atractive, şcolarul va învăţa de plăcere. Învăţătura ca joacă sau jocul-învăţare – iată cheia reuşitei în educaţie, tainele cunoasterii si ale sarguintei". Probabil, acesta ar fi tipul de profesor bun, înțelegător, care s-ar bucura de fiecare dată când nu am ști ceva, având astfel ocazia să ne explice cu blândețe și înțelegere.
Bineînțeles că fiecare elev are și defectele sale, dar acest om înțelept ar putea să ni le îndrepte sau măcar să ni le corecteze, iar calitățile ni le poate dezvolta, cu harul său, asemenea unui profesor din zilele noastre.
Desigur, toți copiii mai fac și pozne, dar Domnul nostru va fi înțelegător cu noi și ne va ajuta să îndreptăm faptele rele pe care le-am facut.
De asemenea, sunt sigur că orele cu acesta ar trece mult mai ușor, având de unde învăța și ce învăța de la acest om, pe care Ion Soare l-a descris într-o pagină antologică „un vrăjitor al cuvintelor printr-o încrucişare meşteşugită, de sfinx modern, a vocabulelor.”
Îmi închipui că și atunci când vom pleca mai departe, în lume, acesta nu o să ne uite și o să rămână în sufletele noastre, la fel cum noi o să rămânem în sufletul său, deoarece Domnul își iubea foarte mult satul și pe oamenii care făceau parte din acesta, cum a recunoscut-o chiar el, prin intermediul unuia dintre cele mai expresive texte scrise despre satul nostru: „Ne-am învăluit inima în marame de borangic şi am descins în mijlocul unui alai în care domniţele-ţărănci şi voievozii-săteni îşi plimbau măreţia şi făptura lor istorică în faţa mulţimilor adunate în locul numit Pietrari...” .
M-aș bucura ca acest om să ne fie profesor măcar pentru o zi, dacă s-ar mai putea, să ne învețe puțin din tainele sale și din tainele rebusismului, dar, totodată să ne ajute să înțelegem mai multe lucruri neștiute, devenind cu ajutorul său oameni mai buni, așa cum era și domnia sa.
Acest om a fost unul dintre cei mai buni profesori ai timpului său și cred cu tărie că și în zilele noastre sau peste altă sută de ani, ar putea să fie la fel de actual, la fel de implicat și pasionat, același profesor merituos și un model demn de urmat. Mi-aș fi dorit tare mult să-l cunosc și să-l văd ocupând un loc la catedra clasei în care eu am învățat.
Mențiune - TIT2018
100 de ani de evoluție sau de eșec ?
“O sută de ani... doar atât a trecut
? Se pare că aveau dreptate ... Lumea chiar a devenit controlată de tehnologie !? Cum de am permis așa ceva?
În caz că acest mesaj a ajuns unde trebuie, cu o sută de ani in urmă, să vă și explic ce s-a întâmplat:
Tehnologia a evoluat, multe s-au schimbat, dar una dintre cele mai bune invenții cred că este Scribimintul sau cel puțin așa mi se pare mie. Acesta ajută oamenii, în special scriitorii, să-și depună gândurile pe hârtie .Mereu mi s-a părut asta o problemă, după mine, cel mai greu lucru pe care îl poate face un om ar fi să-și exprime gândurile și sentimentele, iar după să nu le para rău ca au făcut asta. Așa, măcar nu le va mai fi teamă atunci când le scriu pe hârtie, nu mai stau să caute alte 3000 de exprimări sau de secvențe. Scribimintul scrie în orice limbă vrei, doar să-l setezi. Îi rămâne povestea în memorie în așa fel încât să-i zici în gând doar numele operei și limba in care vrei sa scrie.
Poate și Supprog-ul… E una dintre cele mai bune invenții, de fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine acum, această invenție a ajutat (si o va face în continuare) mii de persoane deoarece are rol ajutător pentru copiii cu probleme(nu pot vedea / auzi / mirosi/vorbi,le lipsește o mână, un picior sau nu le mai pot folosi etc.). Supprog-ul este de modele și culori diferite astfel încât să satisfacă orice purtător.
Sau Recycle Helper-ul, acesta este un fel de robot antipoluare, ajută oamenii, animalele și plantele. Se plimbă dintr-o parte în alta, adunând gunoi și transformându-l în energie; vine chiar cu un mic bonus, când simte prezența multor plante acesta strânge din oxigen și elimină dioxidul de carbon, iar când simte prezența oamenilor inversează procedeul descris mai sus.
Pe de altă parte, există Detile, scaunul plutitor cum spun unii. Eu, personal, cred că e o risipă de timp și de gândire pentru cei care l-au construit fiindcă din vina acestuia mulți oameni pot suferi de anumite boli din cauza lipsei de mișcare, sau cel puțin pentru persoanele care pot să se deplaseze și singure. Dacă toată lumea ar folosi aceste scaune, am deveni cu toții obezi și nu am mai putea face multe lucruri pe care le făceam odata, pur și simplu din lenea de a merge.
Dacă ar fi dupa mine, unele dintre invențiile din viitor ar trebui să fie accesibile numai persoanelor care chiar au nevoie. Ce rost mai are să existe atâtea lucruri dacă nu le folosim cum trebuie? Ei bine vă spun eu , nici unul.
Dacă am lăsa tehnologia să ne conducă nu am rezolva nimic pe această planetă și, din contră, chiar am putea înrăutăți situația din multe puncte de vedere, așa că , dacă citești asta, nu lăsa niciodata tehnologia să te stapaneasca, nu zic să nu o folosești, doar să nu te bazezi ca-ți va rezolva orice problemă, mai ales dacă știi că o poți finaliza și singur.
Mult succes în rezolvarea problemelor din timpul tău, dragă cititorule .”
- Sectiunea desen/pictura
Locul I - DAR2018
- Sectiunea creatie video
Locul I - GEO2018
https://www.youtube.com/watch?v=vH3hcUY7mUk
Locul II - COS2018
https://www.youtube.com/watch?v=fZTr6ZUPWKc&feature=youtu.be
