DĂNICEI – CONCURSUL „VÂLCEA - COLŢ DE RAI” 2018, FAZA LOCALA

Cu ocazia festivităţii de încheiere a anului şcolar, s-a realizat şi clasamentul lucrărilor înscrise la concursul ”Vâlcea, colț de rai”, ediția 2018, faza locala, precum si premierea elevilor participanti. Jurizarea a fost efectuată de Buşu Laura Georgiana, prof. de limba și literatura română,  Andrei Ciochină prof. de desen, și bibliotecar, Stoica Ioana. Au fost desemnate următoarele lucrări pentru faza județeană:

1.      Secţiunea PROZĂ:

Locul I: NICO.M

Mama…

            Mama este începutul tuturor începuturilor, este numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile copiilor, este prima noastră întâlnire cu un înger. Nici nu putem bănui câte lumi mişunua într-o rază de soare, câte lupte se dau într-un muşuroi de furnici, câte dureri ascunde o inimă de mamă trudită si câte daruri se pot naşte într-un suflet de copil! Este cea care uneşte braţul nostru slab cu mâna plină de dragoste şi de har a lui Dumnezeu...

            Am învăţat ceva de la ea? Înseamnă că suntem fericiţi, pentru că o mamă este întotdeauna darul cel Sfânt… Dacă este să ne uităm în timp privind la anii copilăriei, toţi ne-o amintim pe mama cu aceeaşi ochi surâzători şi aceleaşi mâini întinse spre noi, care ne-au dat putere să mergem mai departe şi să păşim cu încredere către ea şi către viaţă… Purtăm cu noi dragostea necondiţionat dăruită, grija ce ne-o poartă (punându-ne împreună cu pacheţelul şi porţia de zâmbet). Oare ştie că zâmbetul ei este magic şi că este unic? Zâmbetul ei şi privirea din ochii ei sunt unice, prin harul ce i s-a hărăzit de a zamisli viaţă. Cine ar putea să zâmbească asemeni mamei… Doar ea…şi poate îngerii…

            Stă mereu să ne păzească, neliniştită de întârzierea noastră, vara la poartă şi iarna la ferestră. Deşi râdem uneori de grija ei neîntemeiată, lungul drum spre casă pare  mai sigur ştiind că ea cu drag ne-aşteaptă. Gândul ei este numai la noi – nu are o clipă de odihnă! Şi de aceea ştim că ne veghează încă, asteptând să venim “Acasă”, neliniştită de întârzierea noastră, din curtea abia îngrădită, din  pragul casei vechi sau de la fereastra raiului, sprijindu-se de poarta veşniciei.

            Când ne-a fost greu, când am vrut să plângem, când eram dezamăgiţi de cei în care am crezut, când am pus la îndoială cine eram şi încercam să ne redescoperim, când simţeam că nu mai putem, ne-am sprijinit pe umărul ei şi nu ne-am prăbuşit, ba chiar ne-am simţit înălţarea. Îmi vin în minte cântecele simple cântate pe când eram doar un copilaş, în timp ce pe cer mai erau încă stele, iar în inimă o rugă…să-mi fii mereu aproape.

            Frumuseţea păleşte, iubirea se stinge, frunzele prieteniei cad. Secretul mamei este să le supravieţuiască tuturor, pentru ca ea este o stea, care luminează tot timpul, o rază de soare care ne călăuzeşte toată viaţa, rămâne alinarea şi tăria sufletelor noastre prin timp, este căldura care ne învăluie de câte ori frigul tristeţii ne cuprinde.

Locul al II-lea: STEFI.V

Profesia

            Este prima data când apusul nu arde cerul, nu aruncă fâşii portocalii sau ascunde soarele sub mantia sa gri. Pur şi simplu străluceşte! Împrăştie mănunchiuri calde peste Cortina albastră, raze de prospeţime şi culoare pentru că a venit primăvara.

            Odată, zilele pline de soare mă bucurau nespus. Jocurile cu mingea, cu prietenii, plimbările prin păduri faceau să-mi salte inima de bucurie. Însă acum, privind acest tablou al naturii nu mă gândesc decât la începerea noului semestru, ce se va termina la fel de repede ca primul, apoi clasa a opta, care se va termina la rându-i, iar apoi…ce? Asta se întrebau şi părinţii mei care, neliniştiţi de indecizia mea, îmi spuseră să-mi petrec ziua gândindu­-mă la ce vreau să fac în viaţă. Butonam telefonul, căutând pe internet salarii medii ale unor anumite slujbe. Aveam o idee, însă nu voiam să-i spun tatei până când nu eram sigură.

            -Gata! am izbucnit fericită.

            -Aşa de repede? mi-a zis cu un zâmbet viclean. Spune-mi!

            - O sa fiu profesoară!

            - Credeam că după atâta căutat pe internet, ai aflat salariul unei profesoare! îmi zice el zâmbind.

            -Este cam mic, da, dar la privat se măreşte considerabil!

            - Văd că te-ai gândit la toate. Şi ce o să predai?

            -O limbă străină. Mă gândeam la engleză.

            -Minunat! Văd că totul e pus la punct. Ce ar fi să te bucuri de ultimele ore ale acestei zile frumoase, afară, cu prietenii tăi.

            O cale infinită de posibilităţi mi se întindea înainte. Nimic nu putea să-mi taie aripile pline de speranţă pentru viată şi nerăbdare.

 

Locul al III-lea: NICO.M

E NUNTĂ LA NOI IN SAT                                 

              Purtam o rochiţă pe care erau cusute modele de flori roşii si albe. Nodul fundiţei făcute în jurul mijlocului îmi înghiontea spatele. Priveam în sus pletele albe ca varul ce se opreau la umerii lăsaţi şi la mâinile ce îmi împleteau părul. Aceleaşi trăsături fine, dar amprentate de anii ce au trecut ca şi clipele. Cu capul în poala bunicii, priveam frunzele nucului de un verde crud si cerul însorit.

     -Bunico, ce se aude?

     -Astăzi se unesc destinele a doi oameni, draga mea!

     -Cum, bunico?

     -Vino! spune ea ridicându-se in picioare si întinzându-mi măna. Îi cuprind mâna moale şi păşesc cu incredere, alături de ea spre poartă. Mă aşez din nou în poala bunicii pe pod, dar acum mă uit captivată la femeia în rochie albă, dantelată, împodobită cu mărgele ce sclipesc în lumina caldă a soarelui. Frumuseţea ei este de nedescris. Părul, strâns într-un coc, împodobit cu flori albe îi lumineaza chipul alb. Ea, împreună cu alte câteva femei, aşezate într-un cerc, îşi mişcă picioarele pe ritmul muzicii ce o asculta şi bunica dimineaţa la radioul din bucătărie cănd îmi făcea prăjituri.

       -Acum mirii cheama la nunta persoanele dragi!

      -Eu ii sunt dragă, bunico?

      -Cum să nu îi fii dragă? spune ea, ciupindu-mă de obraji.

      Îmi întorc capul spre femeia ce se îndreapta spre fântâna din dreapta casei bunicii şi cu o găleată ia apă, ajutată de un băiat ce înainte ţinea un brăduţ împodobit.

      -Ce face acum, bunico?

     -Acum ,,udă". trebuie să ia de trei ori apa in găleată şi să ude, iar băiatul acela ţine bradul împodobit noaptea trecută.

Mireasa, cum a numit-o bunica, se întoarce cu faţa spre mine şi îmi face semn să mă îndrept spre ea. Bunica mă împinge uşor de la spate şi îmi face semn să mă duc. Odată ajunsă în faţa miresei, aceasta mă ia de mână şi îmi pune o floare în piept. O fată se îndreaptă spre bunica şi îi pune şi ei o floare.

      -O sa fii domnişoară de onoare, nu?

Dau din cap afirmativ. Bunica mi-a spus că domnişoara de onoare o ajută pe mireasă.

      -Acum, du-te lânga celelalte, să vedem cine prinde buchetul. Da, frumoaso?

      Nici nu mai aştept de două ori să-mi zică, căci pornesc spre grupul acela de fete. Nu îmi dau seama când s-a întâmplat, dar buchetul se afla în mâinile mele. Obrajii mi se îmbujoreaza, iar celelalte fete încep să chiuie bucuroase. Mireasa îmi oferă un coşuleţ cu petale şi mă îndeamnă să o urmez. Mă duc în faţa casei bunicii şi o iau si pe aceasta de mănă.

     -Îi sunt dragă, bunico!

1.      Secţiunea POEZIE:

Locul I: STEFI.V

Aniversare …

Te-am cunoscut la  început de drum în viaţa

Cu holuri lungi solemnă ca un imn

Şi n-am ştiut că o să-mi fii povaţă

Dar tu ai fost bolta cerului senin.

N-ai fost un cimitir, cum credeau alţii

Ci ne-ai format cu drag încă de mici

Vai cu cât drag trecut-am pragul porţii

În prima zi eram numai un pici!

Şi azi la scumpa ta aniversare

M-alătur şi eu plin de dor

Şi spun că nu te voi lăsa-n uitare

Mă alătur si rostim cu toţii in cor

Să auzim mereu doar lucruri bune

Şi veşnic şcoala mea să dăinuieşti

Profesorii în fiecare zi s-adune

Roadele tale, şcoala noastră eşti.

Şi vei rămâne pururi şcoala noastră

Podoaba anilor de mult apuşi

Îţi mulţumim de educarea noastră

Pe veci de veci la suflet ai pătruns!

Locul al II-lea: NICO.M

Speranţe...

            Ne-am dori ca lumea asta

            Să fie mult, mult mai bună

            Să dispară ura toată

            Şi tot ce este ranchiună.

            Toţi copiii fericiţi

            Lângă dragii lor părinţi.

            Să nu fie nevoiţi

            Să stea trişti şi despărţiţi.

            Părinţii să stea cu ei

            Nu să-i lase singurei

            În grija bunicilor

            Sau...a străbunicilor.

            Banii nu înlocuiesc

            Tot ce copii-şi doresc.

            Ei îşi vor părinţii aproape

            Nu prin ţări îndepărtate.

            Mi-aş dori ca cineva

            S-audă dorinţa mea

            Să se schimbe totu-n bine

            Părinţii să stea cu mine.

1.      Secţiunea DESEN/PICTURĂ:

Locul I: ROXY.N

Locul al II-lea: ANA.D

Locul al III-lea: ROXY.N

Bibliotecar, Ioana Stoica