Statisticile «Biblioteci valcene» și «www.istorielocala.ro» în trimestrul II 2021: creștere explozivă a publicului care accesează resurse electronice

Prin proiectele www.bibliotecivalcene.ro* și www.istorielocala.ro** stăruim - de mai bine de 10 ani - să transpunem în online cât mai multe informații relevante privind memoria și cunoașterea locală vâlceană. Ne dorim ca acestea să ajungă, gratuit, la cât mai mult public din „satul mai mare care a devenit lumea”, pentru că 1. în nebunia ritmului trepidant al contemporaneității, tot mai puțini concitadini/ conjudețeni reușesc să ajungă „fizic” la Bibliotecă, iar aceasta doar dacă instituția de nivel local/ de cartier funcționează și 2. construirea facilității de a se putea citi oricând, (de) oriunde, ,,orice" (aici e cu adevărat mult de lucru și de investit inteligență) ține deja de esența erei informației; ba, chiar, a devenit normalitatea.

Obligația Bibliotecii mileniului III de „a alerga” cu cartea/ informația după „clienții” potențiali pe care și-i poate apropria nu credem că e cazul să mai fie explicată, mai ales publicului ale cărui așteptări au devansat evoluția bibliotecilor. Noi trebuia/ trebuie să anticipăm
continuu aceste nevoi ale publicului, mai ales pe cele legate de noile tehnologii ale informației și de modul extraordinar în care acestea pot fi puse „în slujba” serviciilor oferite de biblioteci: «...ceva ce ar trebui să ştie şi să conştientizeze toţi bibliotecarii, toţi oamenii - „de cultură” sau nu -, administraţiile locale şi, nu în ultimul rând, decidenţii politici. Dotarea bibliotecilor publice cu computere conectate la Internet şi formarea profesională a bibliotecarilor pe componentele moderne ale viitoarelor lor competenţe constituie cheia de boltă care deschide larg accesul publicului la întregul univers de cunoaştere al umanităţii. Este un apogeu al acumulărilor de până acum, de secole şi de milenii, ale tuturor popoarelor şi ale tuturor culturilor lumii. Este un vis, este parcă ireal că - deşi suntem încă depărtişor de concentrarea în spaţiul virtual a întregului univers al cunoaşterii - întreprindem paşi tot mai hotărâţi spre o realitate în care fiecare dintre noi să putem obţine în timp extrem de scurt orice fel de informaţie, existentă oriunde în lume (într-o bibliotecă sau nu)....» ***

&&&

Am mai publicat, când și când, statistici sporadice punctuale, însă nu am urmărit efectiv, lună de lună, trimestru după trimestru s.a.m.d., cât de mare este impactul resurselor electronice de bibliotecă pe care le constituim conform Fișei postului «nr. 26» și Procedurii Operaționale «SIM–03», ale BJAI Vâlcea.

Până în această săptămână - la sfârșitul ei, mâine, instituțiile de cultură ale județului prezintă din nou plenului CJ reușitele pe care le-au avut (în trimestrul al II-lea a.c.) – nu am făcut nici comparații. Și nici acum nu ne dorim să facem, întrucât ar însemna să amestecăm „mere cu pere”, să alăturăm o „miuță” în curtea școlii (nici măcar în „campionatul județean”), cu eforturi și aspirații de a juca în „campionatul mondial” (chiar n-ar fi de dorit ca aceste adevăruri să fie interpretate iarăși subiectiv, de pildă tot cu trimitere la ,,...dai în fabrici și uzine/ dai în clasa muncitoare...").

Normele de specialitate și terminologia specifică de bibliotecă definesc cât se poate de clar cei doi indicatori de performanță esențiali - cantitativi, dar și calitativi - la care ne referim: „utilizatorul activ” și „frecvența”. Pe scurt:

- utilizatorul activ este „cititorul” care indiferent de câte ori recurge, „fizic” sau „virtual”, la serviciile bibliotecii, este numărat O SINGURĂ DATĂ pe parcursul unui an calendaristic; utilizatorii activi ,,fizic" se numără după permisul de bibliotecă, eliberat în baza CNP-ului; utilizatorii activi ,,virtual" sunt ,,contorizați" în baza IP-ului computerului/ dispozitivului de la care accesează resursele electronice; și unii, și ceilalți sunt „unici”, precum unice sunt și CNP-ul (număr de identitate persoană) și IP-ul (număr de identitate în Internet a computerului, tabletei/ dispozitivului mobil, în general)

- frecvența/ vizitele fizice la Bibliotecă + vizitele virtuale însumează (așa cum reiese clar și din denumiri) numărul total de vizite, ale tuturor utilizatorilor activi „fizic” și „virtual”; se numără fiecare vizită, deci un utilizator activ poate efectua (cel puțin) una, dar și două-trei-nouă- ...„n” vizite la bibliotecă, iar acestea se contabilizează de fiecare dată; utilizatorii în speță sunt denumiți „activi” pentru că există și utilizatori („doar”) „înscriși” – pentru o perioadă de cinci ani/ cea a valabilității permisului, bunăoară –, care nu ajung măcar o dată pe an la Bibliotecă, nu își „vizează” permisul, deci nu sunt „activi” în anul respectiv; evident, ei nu fac nici „vizite”, nu „contribuie” la „frecvență”).****

&&&

Din ceea ce vă prezentăm și ținem să subliniem, rezultă că raportările de mâine ale Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea către Consiliul Județean Vâlcea - ne referim la cele 339.825 „vizite virtuale” –, chiar dacă pot părea impresionante, doar ,,completează" statistici reale cu mult mai complexe, chiar spectaculoase, care ...ar cam fi vremea să fie măcar știute, dacă nu apreciate ca atare/ conștientizate ca importanță: 417.038 «utilizatori unici» presupun, estimativ, «vizite virtuale» de ordinul multor sute de mii, poate chiar milioane de vizualizări de conținut, numai Cel de Sus (- ne referim la Cel de Sus de tot 😁 -) mai putându-le ține „socoteala”. Subliniem, vizualizări DE CONȚINUT, deci nu vizualizări de „anunțuri” – de ex. referitoare la evenimente care vor avea loc/ au avut loc ...de pozici care mediatizează Biblioteca sau proiecte/ proiecțele ori alte acțiuni de „vizibilitate” – (unele foarte) binevenite, însă doar COMPLEMENTARE/ AUXILIARE misiunii și funcțiilor fundamentale ale instituției în comunitate. Accesarea unei astfel de informații – a unui anunț sau a unei poze/ mai multor poze cu copii/ adolescenți/ oficialități etc. - poate fi considerată orice, însă în niciun caz accesare de resursă electronică...

Foarte important, mai trebuie spus și că statistici precum cele alăturate sunt înregistrate oficial la Secretariatul BJAI Vâlcea în fiecare an, lună de lună, chiar săptămână de săptămână, deci sunt cunoscute. Nu există o explicație logică de ce sunt omise din raportările oficiale ale instituției ...nouă nu ne e deloc rușine cu ele. 🤔

&&&

Suntem entuziasmați că sunteți atât de numeroși, că vă numărați – atât de onorant pentru noi – printre consumatorii de resurse electronice de Bibliotecă, indiferent de formatul conținutului: de la vederi/ imagini vechi explicate (cu precizarea sursei), informații text ori multimedia s.a.m.d., până la articole de presă, colecții de periodice, dicționare, antologii, enciclopedii, nomenclatoare, carte beletristică, poezie, reportaj de călătorie etc. ...în proporție de peste 90% acestea fiind despre Vâlcea sau scrise de autori vâlceni; despre memoria și cunoașterea locală a acestui ținut - nu doar cu vechi/ seculare pretenții culturale și cu întemeiate aspirații – ci și cu incontestabilă înrâurire/ influență în evoluția identității naționale.

Apropo de memoria și cunoașterea locală vâlcene, enciclopediile, cărțile, revistele etc. publicate mai recent în Flipsnack – mulțumiri speciale adresăm, și aici, prietenului nostru (mai mult decât) „virtual” Andrei Vatca 🤗 și companiei Flipsnack Oradea, care ne facilitează încărcarea în online și găzduirea pro bono publico a resurselor în format flipbook – ne-au mai „adus” și ele niște sute de „utilizatori activi» + 55 descărcări de resurse (captura penultimă).

De asemenea, un alt instrument prin care publicăm/ promovăm uneori și resurse online - împreună cu colegii bibliotecari de la puținele biblioteci vâlcene rămase funcționale - este blogul «Biblioteci valcene» (subliniem și aici, pentru cine nu știe, acesta a fost construit în 2015, după ce site-ul www.bibliotecivalcene.ro lansat în 2008 ne-a fost scos din online/ desființat). Blogul rețelei de biblioteci publice vâlcene a acumulat și el, în trim. II 2021, un Impact onorabil: 4,14 K afișări (captura de ecran antepenultimă).

Precizare: cei 417.038 «utilizatori unici» pe care îi raportăm mai sus nu cuprind și publicul care ne-a accesat informațiile de pe blog și de pe platforma Flipsnack - este lipsit de relevanță câți dintre acești utilizatori sunt «unici» și nu se justifică pierderea de timp pentru a-i identifica.

Să (fiți) citiți și ...vă mulțumim! ❤🙏👏

Vă așteptăm în continuare, inclusiv virtual, la Bibliotecă, pregătim resurse electronice online care – anticipăm – vă vor capta interesul.

Doară suntem serviciu public, adică în serviciul Dvs., nu?

Legendă

Capturile de ecran 2-9 reprezintă, în ordine, statistici din:

_Google Analytics pentru www.istorielocala.ro – (10.208) utilizatori unici/ utilizatori noi, sesiuni, afișări de pagină, apoi diferențierea pe vârstă, sex și locația IP-ului (țara, subcontinentul),

_fișierul Excel generat de Facebook pentru pagina Biblioteci Valcene (406.830 Unique Users), interogare «Date despre postări/ Statistici importante despre postări, impact, afişări şi feedback»/ 1 aprilie – 30 iunie 2021

_blogul «Biblioteci valcene»/ 1 aprilie – 30 iunie 2021

_contul nostru de pe platforma Flipsnack, pentru aceeași perioadă;

Desigur, ultima captură reprezintă raportarea oficială a statisticilor BJAI pentru ședința CJ Vâlcea de mâine: 11.209 „Vizite directe” (fizice)” + 339.825 „Total număr vizite virtuale” + cifrele de la criteriile 3, 4, 5 (nu le mai menționăm) = un „Total vizite” de 355.030.

În abstract, «vizitele» fizice + virtuale + etc., pentru tot ceea raportează „oficial” BJAI Vâlcea, reprezintă cu 62.008 unități mai puțin „decât” cei 417.038 «utilizatori unici» ai resurselor electronice publicate de „Biblioteci valcene” + istorielocala.ro, tot proiecte/ direcții de dezvoltare ale Bibliotecii Județene, inițiate cu finanțare de la C.J. Vâlcea (2008) + finanțare externă (2011, prin EIFL/ Electronic Information for Libraries)... acesta din urmă, «Istoria locală@biblioteca ta publică» (Local History@Your Public Library), este un proiect-parteneriat multianual al BJAI Vâlcea cu Bibliotecile Județene Bihor, Brăila, Cluj și Suceava, unic în țară.

Q.E.D., matematic și statistic ...dar am promis că nu facem comparații. 😊

...iar gândind pozitiv și raționând și dincolo de „Quod erat demonstrandum” – desigur, tot în conexiune cu constituirea și promovarea de resurse electronice online - gândul ajunge inevitabil la „Quod Erat Faciendum” (ceea ce trebuia făcut - Q.E.F)...

(captura ultimă este din materialul de la pct. 2 de pe Ordinea de zi a Ședinței CJ Vâlcea de mâine - http://www.cjvalcea.ro/index.php/sedinte-ale-consiliului-judetean)

&&&

__________

* https://bibliotecivalcene.blogspot.com/p/despre-noi.html

** https://www.istorielocala.ro/index.php/despre-noi2.html

*** scriam, cu ocazia inaugurării naționale a serviciilor de tip Biblionet (Ocnele Mari/ noiembrie 2009), în pagina 9 a Bibliomagazin/ Buletinul informativ al ANBPR - https://anbpr.org.ro/wp-content/uploads/2017/03/bm-2010-2.pdf

****am detaliat în mai 2015, la https://bibliotecivalcene.blogspot.com/2015/05/statistica-de-biblioteca-respectam_21.html

Drăgășani - 14 iulie, Ziua Națională a Franței

Instaurată în anul 1880, Ziua naţională a Franţei celebrează cele două evenimente care au marcat istoria sa modernă, începutul Revoluţiei Franceze prin căderea Bastiliei şi Sărbătoarea Federaţiei. Prin semnificaţiile sale şi în onoarea Republicii Franceze, ziua de 14 iulie este cunoscută şi sărbătorită şi în alte ţări din Europa sau din lume. Pentru a marca acest eveniment, la Biblioteca Municipală Drăgășani s-a amenajat o expoziție de carte tematică.

Bibliotecari:

-Cristina Prunel-Bărbulescu,

-Alecsandrina Bătae,

-ing.sistem Romeo Istocescu. 

 

Hetaire mai mult sau mai puțin drăgălașe/ Hetaire, concubine, soții

 

Concentrarea resurselor electronice pe care le constituim de 10 ani aproape exclusiv pe informații privind memoria și cunoașterea locală vâlceană a fost (conștientizăm) vizibil în detrimentul valorilor cunoașterii universale pe care orice bibliotecă de profil enciclopedic le pune la dispoziția publicului său...

Recuperăm (o picătură) astăzi, oferindu-vă – la Secțiunea „Recomandările bibliotecarului” - un tezaur de cunoaștere pe teme cu siguranță de mare interes 😊 în societatea noastră „modernă”.
Autoarea extraordinarei incursiuni în fascinanta civilizație greacă a sec. V î.Hr., pe care v-o recomandăm, este regretata doamnă Zoe Petre, profesor emerit, specialist în Istoria antică și fost consilier prezidenţial.
Mai tinerilor noștri cititori/ abonați ai resurselor noastre mai trebuie să le spunem că pentru strălucirea intelectuală pe care „un strateg” (comandant militar și magistrat în orașele-stat/ cetățile Greciei antice, ales pe o durată de un an) a dat-o civilizației elene, un întreg veac (secolul V î.Hr.) a fost supranumit «Secolul lui Pericle». Pericle a fost ales strateg - de către atenieni - de 15 ori consecutiv, între 446 și 430, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu niciun conducător...

 

&&&

«Un pasaj din Memorabilele lui Xenofon – o antologie de anecdote referitoare la Socrate  – evocă o neverosimilă discuție dintre acesta și o tânără hetairă, pe nume Theodote. Admirând frumusețea tinerei femei, Socrate se întreabă dacă privitorii ar trebui să-i fie recunoscători acesteia pentru că le îngăduie să o admire, sau cumva ea ar trebui să le fie recunoscătoare pentru că o privesc. Theodote exclamă că ea e cea care le e îndatorată.

Atunci, Socrate* a observat că Theodote e îmbrăcată de-a dreptul luxos, și că și mama ei, care îi stă alături, poartă veșminte elegante și bijuterii; de-asemeni, are servitoare plăcute la vedere și îngrijite, iar casa ei e plină de mobile elegante. „Spune-mi, Theodote, ai cumva o proprietate rurală?”, „Nu”, a răspuns ea. „Sau o casă care îți aduce venituri?”, „Nici atât”. „Ceva ateliere, meșteșugari?”, „Nu, nici unul”. „Atunci de unde le-ai dobândit pe toate?”, „Trăiesc datorită generozității oricărui prieten pe care îl agăț”. „Asta zic și eu proprietate, pe cuvânt, Theodote, cu mult mai bună decât mulțimea de oi, capre sau boi. Dar spune-mi, aștepți ca prietenii să vină la tine ca muștele, sau ai vreun șiretlic al tău?”, „Ce-aș putea oare să născocesc pentru asta?”, „Ți-ar fi mult mai lesne decât păianjenului. Acesta, știi bine, vânează și el ca să trăiască, și știi cum: țese o plasă subțire și se hrănește cu orice se prinde în ea”. „Și adică mă sfătuiești să țes și eu un soi de capcană?”, „Nici gând. Nu presupun că vânezi prieteni – cel mai nobil vânat de pe lumea asta – cu metode atât de rudimentare. Dar nu ai observat că, până și pentru a vâna un biet iepure, se folosesc tot felul de vicleșuguri?”

 

Vânat, vânători, ogari și codoși

Nu voi continua să citez descrierea pe care Xenofon***, cu mare pricepere, o face celor trei specii de câini de vânătoare care ar lua urma iepurilor – noaptea, în zori și în plină zi, ca și a plaselor care să captureze vânatul. Căci acesta e doar un apolog menit să o învețe pe frumoasa curtezană cum poate folosi un agent care să ia urma unor bărbați bogați cu ochiul sensibil la frumusețe și să-i mâne în plasa Theodotei. 

 

„Plasa? Dar ce plasă am eu?”, întreabă ea. „Una măcar destul de eficace: trupul tău. Și înăuntrul lui ai și un suflet, care te învață ce privire e mai atrăgătoare, ce vorbe încântă, și care îți spune că treaba ta este să primești cu drag un pețitor înfierbântat, dar să-i trântești ușa în nas unuia bleg”. 

 

Socrate – profesor de erotică

Socrate predă frumoasei Theodote un adevărat curs de seducţie erotică, pe care îi las cititorului plăcerea de a-l descoperi singur în textul lui Xenofon. La sfârşitul acestuia, Theodote este într-atât de cucerită de vorbele lui Socrate, încât îi propune cu graţie să devină el agentul și mijlocitorul ei pentru a o ajuta să-şi seducă amanţii. Socrate însă îi răspunde că nu ştie dacă va avea timp pentru acest suav codoşlâc, fiindcă iubitele lui fecioare care nu-l părăsesc nici zi, nici noapte, studiază împreună cu el leacuri magice, pharmaka, şi descântece, epoidai. Adaugă că tocmai faptul că e priceput în asemenea descântece şi farmece de iubire îi atrage pe Apollodor, Antisthenes, Cebes şi Simmias în preajma lui.

 

Eros și filosofie

Numele acestor împătimiți de descântecele lui Socrate dovedeşte fără putinţă de îndoială caracterul metaforic şi jucăuş al întregului episod: e vorba de filosofi de mare notorietate la sfârşitul secolului al V-lea a.Chr. Antisthenes este un apropiat al lui Socrate şi fondatorul şcolii cinice, iar Simmias şi Cebes, principalii interlocutori ai lui Socrate din dialogul platonic Phaidon, se numără printre cei mai cunoscuţi pitagoreici din cercul teban de apropiaţi ai lui Philolaos. Iar „fecioarele” care nu-l părăsesc pe Socrate sunt de bună seamă muzele filosofiei . Tocmai această alunecare, de la hetairă la filosof, dă sens și culoare întregului pasaj, și ne poate indica foarte sugestiv care era viziunea unui atenian din epoca clasică asupra frumoaselor curtezane. 

Pentru învățăturile sale, Socrate nu este plătit cu bani peșin, ca un sofist oarecare. El trăiește, sau măcar are iluzia că trăiește, într-un regim tradițional de schimb de daruri, la care contribuția lui este aceea de a deschide mintea și sufletul discipolilor săi, arătându-le calea spre înțelepciune. Asemeni lui, o hetairă oferă favoruri în schimbul favorurilor primite de la un protector, ceea ce nu ar avea nici o legătură cu plata în bani pe care o solicită o prostituată de rând.

 

Confuzii peiorative

De bună seamă, confuzia, și mai ales confuzia deliberată, e oricând posibilă: poeții comici, în frunte cu Eupolis și Aristofan, îl batjocoreau pe Socrate ca fiind sofist și pe hetaire ca pornai, prostituate de rând. De altfel, cea mai faimoasă hetairă din toate timpurile, frumoasa milesiană care va deveni soția lui Pericle, a fost rând pe rând prototipul curtezanei inteligente și rafinate, simbolul unei excepționale ascensiuni sociale – câtă vreme Aspasia a izbutit imposibilul, adică să devină soția legitimă a nobilului urmaș al Buzygilor și al Alcmeonizilor – dar și modelul perfect al femeii emancipate, lipsite de prejudecăți și înfruntând fără ezitare tabuurile societății în care trăia. 

 

Politică și moravuri

În Comedia Veche, Aspasia ajunge însă pradă invectivelor pe care teatrul atic le culege, le amplifică și le difuzează, înainte de toate din pricina legăturii ei cu cel mai important om politic al Atenei – Pericle*, fiul lui Xanthippos (495-429 a. Chr.), cel pe care atenienii îl aleg strateg de 15 ori consecutiv, în mod cu totul excepțional, între 446/5 și 430. 

Fideli unei solide și foarte populare tradiții de misoginism, autorii de comedii o distribuie, direct sau indirect, pe Aspasia în rolul prostituatei și codoașei. Cercetătorii moderni sunt îndeobște sceptici față de aceste calomnii, chiar dacă probele concrete ale faptului că e vorba de niște simple născociri nu se găsesc prea ușor. Abia în generația următoare, când nici Aspasia, nici Pericle nu mai erau în viață, câțiva literați și filosofi încearcă să o reabiliteze ca pe o personalitate intelectuală de prim rang. 

Hera-Aspasia cu ochii de câine

Cratinos, cel mai timpuriu autor de comedii cu substrat politic – principala caracteristică a Vechii Comedii atice – a atacat-o probabil pe Aspasia în mai multe dintre piesele sale, dar în una anume știm fără dubiu că o insulta. Este vorba de comedia Cheirones, care o menționează explicit. 

Datarea acestei piese e discutabilă: Cratinos ar fi putut concura cu Cheirones fie către 440 a.Chr., când Pericle era în culmea carierei sale politice, fie spre 430, în preajma sau chiar în anul izbucnirii Războiului Peloponesiac. În ambele cazuri, și Pericle, și soția sa ar fi fost încă în viață, ceea ce nu-l împiedică pe poet să folosească un limbaj violent și crud la adresa acestui cuplu care simboliza pentru Cratinos decăderea moravurilor, în contrast cu vremurile bune de odinioară.

Fragmentele 258 și 259 K-A din Cheirones sună astfel: Războiul fratricid (stasis) și străvechiul Timp s-au însoțit, zămislind un tiran prea puternic, pe care chiar zeii îl numesc cel ce adună capete. Nerușinata poftă de curvăsăreală (katapugosune) i-a hărăzit-o drept țiitoare pe Hera-Aspasia, cea cu ochii de câine.»

 

Sursa: Zoe Petre/ «Hetaire mai mult sau mai puțin drăgălașe»/ revista Historia - în online la https://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/2050-hetaire-mai-mult-sau-mai-pu%C8%9Bin-dr%C4%83g%C4%83la%C8%99e.html

Sursă foto și articolul în original: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/hetaire-mai-mult-sau-mai-putin-dragalase

 

Hetaire, concubine, soții

Citam, la sfârșitul articolului precedent, câteva rânduri – fragmentele 258 și 259 K-A – din comedia Cheirones, reprezentată de Cratinos fie în jurul anului 440 a.Chr., când Pericle era în culmea gloriei, fie spre 430, în preajma izbucnirii războiului cu Sparta, pentru care comediografii de toate vârstele îl învinuiau pe Pericle, adesea împreună cu Aspasia. O altă comedie a lui Cratinos, Nemesis – în care se presupune deseori că Pericle însuși apărea pe scenă – se bazează pe un scenariu derivat din mitul Ledei însoțită cu Zeus în înfățișarea unei lebede: eroina era reprezentată pe scenă clocind un ou din care se va ivi Elena, autoarea morală a războiului troian (fr. 115 K-A, 118 K-A). Elena ar putea-o reprezenta pe Aspasia, sau, în interpretarea altor savanți moderni, Nemesis ar fi Aspasia și oul l-ar reprezenta pe fiul acesteia cu Pericle, dacă nu cumva oul va fi fost chiar Războiul Peloponesiac. 

Aspasia și Troia

Cratinos a perseverat de-a lungul întregii sale cariere în a-l reprezenta pe Pericle ca pe un personaj desfrânat, a cărui viață personală imorală are consecințe negative asupra întregii cetăți pe care el o conduce. În comedia Dionysalexandros, Pericle e asemănat cu Paris, ceea ce înseamnă că Aspasia putea fi „distribuită” în rolul Elenei, cea care, prin inconduita ei sexuală, a provocat un mare și sângeros război. 

 

Neaira cea desfrânată

Tot Cratinos e cel care a numit-o pallake pe Aspasia. Termenul, în genere echivalat cu „concubină”, merită o discuție aparte. Un faimos pasaj din discursul Contra Neairei, eronat atribuit de antici lui Demostene, evocă trei categorii distincte de femei: Avem hetairai, curtezane, pentru plăcere, și concubine – pallakai – pentru îngrijirea cotidiană a trupului, în vreme ce soțiile legiuite, gunaikes, sunt pentru a ne dărui urmași legitimi și pentru a avea păzitoare de încredere ale avutului casei . Într-un alt pasaj, discursul o numește pe Neaira de-a dreptul pornê, „prostituată”, dar nu insistă asupra acestei identități insultătoare, în schimb lasă deschisă posibila ei apartenență la una din cele trei ipostaze: gune, pallake, hetaira?

 

Curtezana și basilinna

Impresia pe care urmărește să o creeze discursul este cea a unei femei de moravuri ușoare, care izbutește să treacă drept soție legitimă, astfel încât fiica ei ajunge chiar să se mărite cu însuși arhontele basileu, un înalt magistrat al cetății, ceea ce înseamnă că ea, fiica unei „femei de acest tip”, cum îi spune discursul cu abilitate, va săvârși cele mai sacre rituri în numele întregii Atene. Departe de a fi lipsit de coerență, cum se mai crede uneori, discursul alunecă cu o mare abilitate retorică de la un termen la altul prin vocabularul rolurilor feminine lipsite de statut legitim, astfel încât să nu lase loc unor distincții prea clare între acestea. 

 

O pubertate aservită

Apollodoros, autorul prezumat al discursului, începe prin a descrie statutul Neairei la pubertate ca pe unul servil de pornê, chiar dacă nu îi dă explicit acest nume: înainte de a deveni adultă, această Neaira, scrie el, îi aparținea Nicaretei, și lucra cu propriul corp, pe care îl ceda contra cost oricui vroia să aibă o relație cu ea. Deși abia puberă, ea bea și mânca împreună cu o seamă de bărbați, de parcă ar fi fost o hetairă; înțelegem că hetairele erau femei în toată puterea cuvântului, în vreme ce copilele nevârstnice meritau calificativul de pornai. De bună seamă, multe prostituate erau femei în toată firea, dar fetele tinere, sclave sau dependente de o codoașă, nu puteau încă pretinde la condiția de hetairă.

 

Un vocabular alunecos

În realitate, orice studiu al fenomenelor legate de prostituție trebuie să accepte că vocabularul uzual admite alunecări și suprapuneri de sens: între concubinaj, adulter și sex pe bani, locuitorii accentuează adesea similitudinile mai degrabă decât deosebirile. Femeile de moravuri promiscue sunt de multe ori amintite de-a valma, adultere și concubine, hetaire și prostituate: la Roma, femeile adultere erau pedepsite, la fel cu prostituatele, prin obligația de a purta toga virilă în locul costumului feminin. 

 

În acest context, ce înseamnă de fapt pallake? Marea deosebire între o concubină – pallake – și o hetairă pare a consta în faptul că hetaira locuia în propria ei casă, în vreme ce o pallake locuia în casa protectorului ei. Asta însemna că o hetairă era liberă să-și aleagă partenerul – sau partenerii – în vreme ce concubina era „rezervată” bărbatului cu care coabita, având un statut de dependență mai accentuat decât al hetairei. Într-un discurs atribuit lui Andocides, Alcibiades e acuzat că aduce hetaire acasă și astfel își alungă soția legitimă din domiciliul conjugal [Andocides] 4 (14).

 

Politică și moravuri

Or, confuzia între hetairă, pallake și soție este unul dintre instrumentele predilecte de denigrare ale lui Pericle și a Aspasiei.. Aceasta ar fi renunțat la independența ei de hetairă, locuind în casa lui Pericle asemeni unei concubine și nu ca soție legitimă. Asta implică, de fapt, Cratinos, numind-o pe Aspasia pallake:căsătoria lui Pericle cu o hetairă din Milet este, implicit, de rang inferior unei adevărate căsătorii, și e calificată mai degrabă drept concubinaj, astfel că fiul celor doi, Pericle cel tânăr, căruia părintele său îi obținuse ca pe o favoare personală calitatea de cetățean, rămâne de fapt un bastard. 

Eupolis – un poet comic de mare talent, contemporan cu Aristofan, care, în comedia Demoi, o numeşte pe Aspasia de-a dreptul pornê, prostituată de rând – o atacă și în piesa Marikas, tocmai ca mamă a unui bastard (Eupolis fr. 110 K-A, Demoi, 192 K-A Marikas).

 

 

Hermippos o acuză pe Aspasia de impietate, asebeia, şi de coruperea femeilor de condiţie liberă pe care le-ar procura insaţiabilului Pericle;Plutarh, care relatează faptele, înţelege că era vorba de o acuzaţie în justiţie, dar e posibil să fi fost vorba în realitate doar de invective în teatru. Acuzația că Aspasia i-ar fi procurat lui Pericle partenere sexuale fragede este, probabil, un topos antic, de vreme ce și soția lui Augustus, Livia, va fi acuzată de practici similare.

Război și pace

În fine, dar nu în ultimul rând, Aristofan este autorul unor invective obscene la adresa Aspasiei în prima sa comedie păstrată până azi, Acharneenii (Ar., Acharn., v. 516-539, cf. şi Ar. Vesp., v.1015-1035;Pax, v.739-759), reprezentată la sărbătoarea Leneenelor din 425 a.Chr. Protagonistul comediei, pe nume Dikaiopolis („Cetatea dreaptă”), încearcă din răsputeri să-și convingă concetățenii să înceteze războiul cu Sparta. Parodiind primele fraze ale Istoriilor lui Herodot, cum bine observă David Sansone, Dikaiopolis/Aristofan descrie cauzele – derizorii – ale războiului astfel: nu spun cetatea, ci doar unii de-ai noștri, niște pițifelnici, făcături lipsite de orice onoare, niște biete corcituri, au început să pârască hăinuțele megariene... Atunci, câțiva tineri bețivani s-au furișat la Megara și au răpit-o pe curva Simaitha. La asta, megarienii și-au ieșit din minți și au răpit și ei două curve de-ale Aspasiei. De la asta a început Marele Război în întreaga Eladă: de la niște boarfe (laikastriai=fellatrices, Ar. Ach. 516-539). 

 

Sursa: Zoe Petre/ «Hetaire, concubine, soții», revista Historia - în online la

  https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/hetaire-concubine-sotii

 

_____

* https://ro.wikipedia.org/wiki/Pericle 

**https://ro.wikipedia.org/wiki/Socrate

***https://ro.wikipedia.org/wiki/Xenofon

 

S.O.S. resursele Bibliotecii Județene! (temă foarte delicată) 😏🧐🤔

,,Funcția crează organul", dar și ,,obraznicul mănâncă praznicul" se aplică, iată, cu succes și în privința valorificării resurselor bibliotecilor, însă deocamdată din altă perspectivă: cea a profitului urmărit (și realizat până la urmă) pe seama ziarelor, revistelor, cărților vechi s.a.m.d., de către entități private. Și nu e, nici pe departe, vorba doar de profit pecuniar: repercusiunile aduc atingere gravă, până la urmă, inclusiv identității noastre naționale.

Discuția este mai veche, însă e readusă în actualitate de recentul refuz al C.J. Bihor, de a trimite la Budapesta, pentru digitizare, colecții ale Bibliotecii Județene ,,Gheorghe Șincai". O ,,afacere"/ o ,,harașo tovărășie" pe stil apusean, din care - înțelegem - contribuabilii orădeni/ bihoreni, în general s-ar fi ales cu ...onorabila calitate de ,,potențial utilizator" contra-cost  al unui conținut la care avea dreptul gratuit.

Întrebări ar fi cel puțin două:

- cum de entități maghiare (susținute sau nu de Statul ungar însuși) reușesc  (au reușit deja pentru unele județe transilvănene) să dețină ,,controlul" sau cel puțin întâietatea unui conținut cultural digital online a cărui importanță nici măcar nu este luată în serios de către Statul român? Și, mai ales, de către cei plătiți (bine) de Statul român pentru a face ceea ce, iată, reușesc entități/ inițiative private?

- din articolul la care trimitem se înțelege că pentru resurse/ informații ,,culese de la alte instituții de cultură din Transilvania, de la Cluj, Miercurea Ciuc, Sibiu ori Sfântu Gheorghe", contribuabilii din aceste zone trebuie să devină abonați ai firmei-bază de date <<Arcanum>>, entitate privată, din Budapesta? 😏🤔

Cum ar fi fost situația inversă? Ca ,,noi" - tezaurizatori de conținut digital bazat pe conținutul tradițional de memorie și cunoaștere locală - să fim cei care le oferă budapestanilor (și vienezilor 🤭) posibilitatea să se aboneze pe bani la resursele noastre online? Care pentru contribuabilii la bugetele UAT-urilor române (de cele mai multe ori ,,desculțe" din acest punct de vedere, ca din cel și al viziunii prin care ne proiectăm viitorul) + pentru elevi/ studenți/ profesori/ cercetători să fie gratuite?

Apropo de <<Arcanum>>, ,,luarea" colecțiilor bibliotecilor românești pentru a fi înglobate ca resurse digitale în tezaurul de cunoaște constituit la Budapesta semănă izbitor cu luarea la oaste cu arcanul, a flăcăilor din alte timpuri...*

Articolul despre povestea de la Oradea este la: https://m.ebihoreanul.ro/stiri/parteneriat-refuzat-de-ce-a-refuzat-cj-bihor-servicii-gratis-pentru-biblioteca-judeteana-164759.html

Platforma în dezvoltare la Budapesta este la:
https://www.arcanum.com/ro/

PS: la astfel de lucruri ar trebui meditat, înainte de a disponibiliza bibliotecari ...la cât de mult este de lucru în biblioteci și cât de responsabil ar trebui să fie managementul acestora, mână-n mână cu autoritățile finanțatoare... 😏

&&&

______
*https://m.adevarul.ro/locale/zalau/cum-erau-recrutati-tinerii-ardeal-oastea-habsburgica-Taranii-erau-provocati-arate-viteji-1_57fe31565ab6550cb87e2e5e/comment/1467171.html