C.E.I.
T.E.I.
A.M.M.
B.E.M.
C.A.I.
T.E.B.
R.A.B.
M.E.B.
R.N.B.
A.M.P.
R.A.B.
M.E.B.
D.D.V.
C.M.S.L.
Secțiunea proză scurtă/eseu
Orașul meu frumos
Orașul meu este foarte frumos și nu este foarte mare. Orașul Bălcești, din județul Vâlcea, se află așezat la sudul județului Vâlcea, pe partea dreaptă a râului Olteț. Orașul este format din opt sate: Benești, Cârlogani, Gorunești, Chirculești, Irimești, Otetelișu, Preoțești și Satul Poieni. în acest oraș se găsesc multe atracții și frumuseți: există un conac boieresc ,parcuri, locuri de joacă pentru copii și multe altele .Fiecare zi în acest oraș este spectaculoasă având peisaje magnifice. Oamenii care locuiesc aici sunt foarte simpatici si drăguți. Eu iubesc acest oraș fiindcă este orașul meu natal și locul unde copilăresc.
Am să vă vorbesc despre conacul din Benești. Conacul din satul Beneşti a fost mai întâi locuinţa boierilor Otetelişeni, apoi conacul a fost transformat în muzeu, pentru ca mai târziu să fie dat înapoi urmașilor familiei. El se află într-un loc foarte frumos, la o mică distanţă de biserica din sat. Casa boierească se află în centrul curţii, pe o porţiune mai ridicată de pământ, iar în spate se află un iaz pe care noi îl cunoaștem sub numele Lacul de la Benești.
Conacul de la Benești ascunde multe mistere, unele nu au fost descoperite nici în zilele noastre. Legenda spune că sub conacul Otetelişanu era săpat un tunel prin care se ajungea din pivniţă la biserica aflată în apropiere. Aşa se spune că au scăpat boierii cu viaţă de câteva ori. Ajungeau în tunel dintr-o ascunzătoare secretă şi erau de negăsit.
Conacul Otetelişenilor este locul unde a copilărit Petrache Poenaru, inventatorul stiloului (tocul cu rezervor), cea mai mare personalitate pe care a dat-o oraşul Bălceşti.
Eu
locuiesc în satul Cârlogani . Aici este casa mea, aici este familia mea,
aici sunt prietenii mei. Satul meu este locul unde mă voi întoarce întotdeauna
cu drag și unde toată lumea mă va aștepta cu brațele deschise. Este un loc
cu oameni gospodari și prietenoși.
Satul meu va reprezenta mereu pentru
mine un colț de rai, plin de amintiri plăcute.
DAD2011
Dor de locuri, oameni și timp
Undeva, mai in sud, printre păduri și dealuri, acolo unde trăiesc, mă bucur, plâng și iubesc este locul meu, orașul meu, numit Bălcești . Un loc aparte aș spune. 0ameni mari , cu adevarat frumoși s-au format și au plecat de aici lăsând urme adânci…de recunoștință și iubire. L- aș aminti pe Petrache Poenaru, nimeni altul decât cel care a inventat micuțul stilou. Si ce?. .…e puțin? Câte măreții nu s–au scris de-a lungul vremii cu el în această lume? Apoi , matematicieni, doctori , poeți, scriitori, toți de renume, s-au nascut, s-au format de aici, lăsând lumii adevărate comori.
Și cum mi- am propus să zbor înapoi peste oameni și timp , am să încerc să generalizez și să mă apropii mai mult de spiritul oamenilor care au trăit pe aici, de extraordinarii noștrii părinți, bunici și străbunici.
Da, de la ei putem moșteni o casă, rețeta de prăjitură cu nuca și gem, tacâmuri de argint sau un tablou străvechi, toate au valoare, dar cea mai mare valoare va rămâne, de fapt, spiritul lor. Ei stiau dinainte cum va fi vremea, dacă anul va fi sărac sau bogat, știau când vin și trec ploile, vedeau dinainte dacă iernile aveau să se abată blând sau aprig peste sat. Și toate astea pentru că iubeau pământul, cu tot ce însemna el. Iar pământul le vorbea. Îl simțeau sub picioare, în palmele bătătorite, și-n inima lor mare, direct îl simțeau. Îl venerau. Azi, dacă ne-am opri să ascultăm un bătrân ar spune: “ Soarele nu mai strălucește la fel, parcă nici pamântul nu ne mai vorbește și asta e semn rau.”
De toate astea, de spiritul și credința lor ne va fi dor, până când și acest dor se va pierde.
Măcar de ar rămâne rețeta de prajitură cu nucă și gem. Căci nicăieri în această lume nu vom simți gustul desăvârșit al acesteia . Și stiti de ce ? Pentru că nu este doar un gust, este o unică și extraordinară emoție din tot ce au însemnat acele vremuri. Pe când oamenii , în simplitatea lor, trăiau cu adevarat , iubeau și iertau.
DAV18
Orașul meu
Suntem copii. Suntem fără griji. Suntem fericiți și liberi.
Totuși, ce ne face pe noi fericiți? Fericirea poate consta în lucruri mici precum faptul că a
reapărut soarele pe cer după multe zile în care norii au plâns încontinuu. Fericirea poate consta și în lucruri ceva mai excepționale precum avansarea mamei la locul de muncă, sau faptul că am mers într-o excursie pe care ne-am dorit-o mult. Însa mai e un tip de fericire: fericirea că îți revezi locurile
natale. Despre acest tip de fericire aleg să vorbesc acum.
Orașul meu natal este Bălcești, un mic orășel care îmbină istoria cu frumusețile naturii. Conacul Otetelișanu din satul Benești este cel mai important monument istoric
din comunitatea mea. Construit la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea de către familia de boieri Otetelișanu, acest conac are structură de culă și elemente brâncovenești. În acest conac au locuit frații Iordache și Grigore Otetelișanu, mari iubitori de carte, care, în 1835 au înființat prima școala de învățături începătoare din Benești, un pensionat după modelul apusean și o
școală primară de fete. Pe 10 ianuarie 1799 aici se naște Petrache Poenaru, pedagog, inginer, învățător și matematician român, membru al Academiei Române și inventator al tocului cu rezervor, brevetat la Paris și Viena în 1827. De asemenea, Tudor Vladimirescu a poposit la Conacul Otetelișanu
în drumul său cu pandurii spre București în anul 1821. Legat de frumusețile naturii, râul Olteț străbate micul meu oraș natal și asta e minunat.
Oamenii din Bălcești sunt solidari și frumoși la suflet, iar primăria orașului și liceul din oraș promovează activități precum voluntariatul, acest lucru văzându-se clar datorită acțiunilor pe care aceste instituții le inițiază des. Mă mai face fericit faptul că Biblioteca
Orășenească promovează cititul și că ușile bibliotecii sunt mereu deschise nu numai pentru cărți, dar și pentru sfaturi și proiecte care ajută la dezvoltarea copiilor. Sunt încântat de valorile pe care
comunitatea mea le promovează.
Sunt încântat de Bălcești, și, cu siguranță, le sunt recunoscător tuturor oamenilor care încearcă să facă acest oraș un loc cât mai bun.
D.N.L.B.
Secțiunea poezie
Toamna
Iată toamna vine îndată,
Când copacii îngălbenesc,
Păsările pleacă toate,
Se grăbesc.
Frunzele au aurit,
Florile au ofilit,
Iar copacii au pierit,
Căci toamna a venit.
Școala a început iar,
Profesorii n-au habar,
Că elevii și-au promis,
Vor învața cu dichis.
A.Ș.P.L.
Toamna
Toamna gri și argintie
Stă pe-o margine pustie
Asteptând ca rând să-i vie
Si-acum zboară o păpădie.
Fructele pătate toate,
Stau frumos și aranjate,
Pe covorul auriu,
Și-ntr-un timp cam argintiu.
Frunzele zburând chiar toate,
Așezându-se pe jos,
Stau frumos și colorate,
Formând un covor frumos.
S.Ș.L.
Toamna uite a venit
Frunzele au îngălbenit
Florile au ofilit
Vântul iată s-a pornit.
Au plecat în țări străine
Ca să o ducă mai bine
Păsările călătoare
Pleacă iar, nemuritoare.
Fructele noi le-adunăm
Și pe toate le mâncăm
Toamna sunt roade bogate
Sunt și fructe și bucate.
U.A.F.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu