Amarasti - ,,Vâlcea - Colt de Rai 2023” - Etapa Locală

Sectiunea  Pictură/ Desen

Premiul I 

Cod PMA

Cod  AM8

Cod 6GM

Cod K3NY

Premiul II

Cod 5AM

Cod GCN

Mentiune

Cod GJ17

Cod SD12

Cod VM 4

Cod AR7

Sectiunea Poezie    Premiul I

Cod GCN

Societate

Urăsc felul în care am ajuns 

Urăsc cât de mult ne-am distrus 

Când şi cum s-a întâmplat?

De am ajuns aşa

Am fi în stare să ucidem 

Pentru sume de bani 

Am umili pe oricine 

Pentru a fi cei mai tari

Totul ţine de firmele de haine 

De telefonul pe care îl deţinem 

De maşină şi de bani

De iubire nici nu mai zic 

Oamenii mai nou sunt jucării 

Ne întrecem cine are mai multe relaţii 

Şi ne bucurăm de suferinţa persoanelor

Despre drepturi n-am cuvinte 

Toţi se aruncă cu capul înainte 

Cine are dreptate şi cine nu 

Toţi ştiu ce-i corect acum 

Şi totuşi toţi greşesc

Ne credem superiori şi stăpâni pe viaţa altora 

Le spunem cum trebuie să fie 

Şi pe cine să iubească 

Le facem viaţa un chin 

Oamenilor care sunt diferiţi

Şi deşi Biblia spune lubeşte-ţi aproapele

Nimic nu mai e de iubit

Când eşti criticat pentru orice lucru mic.

 

&&&

Ochii care nu se văd se uită

Te-am uitat

Nu de tot, încă eşti dorul 

Ce mă doare câteodată 

Dar am uitat cum să te iubesc 

Am uitat cum să îţi scriu 

Să te întreb dacă ai mâncat Sau dacă eşti bine 

Pe toate le-am uitat

Nu te-am uitat de tot 

Încă îmi amintesc conversaţiile noastre 

Am uitat de zâmbetul pe care îl iubeam 

Am uitat să mai iubesc tot ce însemni tu

Şi tu probabil ai uitat de mine 

Probabil că mult mai uşor 

Poate nici nu ţi-a păsat 

Când ai plecat

Poate că m-ai uitat cu adevărat.

&&&

 

Două suflete moarte

Într-o bună zi

Două suflete s-au întâlnit

Şi pe loc ele s-au iubit

Şi-au spus problemele 

Şi reciproc şi-au alinat durerea 

Două suflete reparate 

Erau ca două flori minunate

Timpul a trecut 

Şi uşor, uşor vântul a bătut 

Sufletele s-au distanţat 

Şi durerea nu şi-au mai alinat

Sufletele s-au despărţit 

Şi s-au uitat

Iubirea lor care a existat 

Acum s-a terminat

Sufletele nu se recunosc 

Şi se întorc la ce au fost 

Două suflete moarte 

De lume uitate.

&&& 

Sectiunea Proza scurta/

La muzeu

Într-o zi de luni am mers cu colegii mei la muzeul vinului din Drăgăşani. Eram tare încântată. Ajunşi în Drăgăşani în faţa muzeului, ne-a întâmpinat o doamnă tare drăguţă.

Aceasta ne-a povestit legenda Viţei de Vie . După ce a terminat de povestit am explorat muzeul. Am văzut războaie de ţesut, costume tradiţionale şi multe sortimente de vin.

Când ne plimbam prin muzeu , doamna bibliotecară mi-a spus că aş putea face o proză scurtă despre muzeu.

Şi aşa a apărut această proză.