www.bibliotecivalcene.ro: Biblioteca Publică „Ada Orleanu” Horezu - Concursul „Vâlcea

Secțiunea poezie:

Marea schimbare

O familie frumoasă, fericită şi voioasă

Așa toți ne lăudau,

Când pe la poartă treceau,

Vorbe bune aduceau.

Însă totul s-a schimbat,

Când bunicul a plecat,

Nu mai eram fericiți,

Ba din contră, foarte trişti

L-am iubit mult pe bunicul,

Îl pupam, îl mângâiam,

Până când n-am mai putut, decât până la mormânt.

După aceea a plecat și plângând el m-a lăsat.

Pe bunica o consolam,

Dar nici eu nu mai puteam

Mama, tata ei plângeau,

Ambele surori țipau.

Eu am vrut să îi ajut,

Și singură eu am plâns,

Nu i-am lăsat să mă vadă,

Să nu-i fac să plângă iară.

Îmi e greu fără bunicul,

Fiindcă n-am putut vorbi

Decât la un telefon,

Fără să îl văd puțin.

Când am auzit eu vestea

Repede-am venit acasă

Și când l-am văzut acolo

Am ieșit rapid din casă.

Mi-a fost greu să înțeleg,

Că bunicul nu mai e,

Dar eu tot vorbesc cu el,

Prin poze sau prin vise.

Încă mă întreb acum,

Dacă atunci când voi muri,

Mă voi întâlni cu el,

Să vorbim măcar puțin.

Știu, acum e-un înger bun,

Ce-mi călăuzește-un drum,

Dar aş vrea să-l fac mândru,

Intrând la un profil bun.

Chiar de au trecut 5 luni,

Eu nu am putut uita,

Durerea ce înc-o simt

Și pe care n-o mai vreau.

Aş vrea să dau timpul înapoi,

Să-l mai pot pupa o dată

Și să-i spun cât îl iubesc,

Sperând că n-o să mai plece niciodată.

Îl iubesc și știu prea bine,

Că mă vede chiar acum

Și îmi spune că e mândru

De mine până acum.

Numele nu-l voi uita

Și așa îl va chema,

Pe viitorul meu copil,

Să-mi amintească mereu,

De iubitul meu bunic.

ELSA

Copilărie, repede ai trecut!

Mi-e dor de casă, dar nu unde am crescut

Mi-e dor de acasă, unde m-am cunoscut.

Fiind copilă, nu înțelegeam

Lucrurile pe care ei mi le spuneau.

„Copilăria trece, bucură-te de ea

Căci vei deveni adult, și crunt vei regreta”.

Maturizarea însă, s-a cam grăbit

Timpul trecând, nu l-am mai simțit.

Mi-e dor de mine, din trecut

De fata care își dorea mai mult

Dar da, m-am pierdut

Unde și când? Nu știu să răspund.

A fost în trecut, știu doar că a durut

Aveam mulți prieteni..

Sau cel puțin așa am crezut

Crescând, nu m-am văzut

M-am uitat doar în oglindă

Și nu m-am recunoscut

Fetița de ieri, era dispărută în apus.

A durut, nimeni nu înțelegea

Totuși, oare s-a întâmplat ceva?

Da, am crescut.

Problemele venind, eu nu le-am mai văzut.

M-am lovit de ele, dar m-am distrus

Uitându-mă în jur, pe nimeni n-am văzut

Trecând prin ele, m-am împiedicat

Dar tot singură m-am ridicat.

Judecând, toți au știut

Am întors spatele

Întrebând, nimeni nu a știut.

Ce se întâmplă oare cu copila de demult?

Îmi cer iertare mie, fetița din trecut

Care a iubit mult și nu s-a prefăcut

Dulce copilărie, acum te-ai pierdut

Într-un amarnic zbor tăcut.

ANA

Sentimentul stingher

Cânt la pian,

Dar nu știu notele,

Ascult oameni,

Dar nu-i înțeleg,

Privesc cerul,

Dar nu-i văd culoarea...

Ascult păsări

Și privesc,

Multe flori de porțelan,

Dar nimic nu mă mai face

Să simt tot ceea ce-mi place.

Ploaia

Și vin uneori ploi,

Bat încet,încet în geamuri

Ce își lasă lacrima

Să valseze printre ramuri.

Vântul bate tare afară,

Se luptă cu ploaia

Și-ntr-o mare de săbii și de scuturi,

Se lasă înfrânt în toată hărmălaia...

Alerg

Pe iarba deasă,

Pe roua ce s-a așternut,

Alerg.

Alerg și simt vântul...

Simt cum îmi flutură părul,

Cum îmi răcește întregul corp,

Alerg.

Alerg să uit de toate,

Să simt cum mă privește cerul,

Să împart în două ceața,

Alerg.

Alerg de tine

De mine

De lume

Alerg și tot alerg...

MAR

Crăciunul e aproape

Când te uiți, Crăciunul e aproape,

Dar departe-n același timp,

Dacă te gândești așa,

Cât ai așteptat deja,

Să te bucuri de acesta,

Dar pregătit tot nu ești.

Datini,colinde și covrigi,

Fiecare seară își are câte-un rost,

Luate la rând, de la cap la coadă,

Nici de respirat nu ai,

Căci timpul este cu folos.

Pregătiri peste pregătiri,

Musafiri peste musafiri,

Invitați, neinvitați,

Fiecare vine cu câte-un gând bun.

Și așa perioada trece,

Altul nou e în vizor,

Parcă, ca nou început,

Dar la fel facem și pe-ăsta,

Încercând din nou cu altul,

Crezând că va fi mai bine.

CRIS

Secțiunea proză:

Mănăstirea Dintr-un Lemn

Mânăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ monahal din comuna Frâncești, județul Vâlcea.

Paul Alep în anii (1653-1658), ce a fost însoțit de catre Patriahul Macarie al Antahiei, spune că un călugăr a găsit într-un stejar Icoana Maicii Domnului. O voce l-a îndemnat pe acesta să construiască frumoasa bisericuță de astăzi.

O altă mărturisire a mitropolitului Neolit Cretanul, spune că un cioban visase Icoana Maicii Domnului. În această biserică se află Icoana de la care a și pornit construirea acesteia. Biserica a fost construită chiar din stejarul în care se afla Icoana.

Mânăstirea aceasta este foarte vizitată de către mulți oaspeți din înconjurul țării până și în ziua de astăzi.

ALE

Orașul Horezu

Horezu este un oraș în Județul Vâlcea, Oltenia din Romania format din localitatea componentă Horezu (reședința) și satele Tănăsești, Urșani, Romanii de Sus, Romanii de Jos.

Orașul Horezu este născut ca centru etnografic și ca un vechi centru de ceramică populară, iar in același timp este cunoscut ca zonă de practicare a pomiculturii, olăritului, exploatarea și prelucrarea lemnului. Emblema Horezului este cocoșul, un simbol dominant ca ornament pe vasele de ceramică. Ceramica este cocoșul alături de care, însă, întâlnim și alte figuri ornamentale precum: stele, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, pomul vieții, coada de păun. Există și două culori specifice Horezului, acestea fiind roșu și galben.

IZA

Legenda

Drumul oaselor și mireasa fantomă

Drumul oaselor a fost construit la sfârșitul anilor '70, trebuie să fi fost construit cât mai rapid acest drum tehnologic.

Drumul a fost construit cu soldați, cu tineri UTC-ști și cu deținuți de drept comun. Lucrau 10-12 ore pe zi și cu utilaje primitive. Trebuiau să muncească în fiecare zi, pentru că țara avea nevoie de cărbune cât mai rapid. În ultimii trei ani au fost 450 de morți oficiali.

În ultimul an se lucra și noaptea. După ceva timp au apărut și povești despre oameni care cădeau în gropi sau erau călcați de rabe sau pe alții se turna ciment pe ei .

După ceva timp drumul este finalizat și este dat în folosință și au început să treacă sute de camioane cu cărbuni zi și noapte care cărau cărbune la Govora. Dar drumul prost făcut, aluneca și se rupea, camionele se răsturnau, mai erau și morți în accidente, raportări nu prea existau pentru că lumea era fericită că erau locuri de muncă. În anii '90 s-a pus capăt acestui drum și acestei legende, dar nu pentru mult timp. În 1987, în ajunul Înălțării a avut loc o nuntă. Această nuntă a fost făcută la Cernișoara.

Mireasa era din Ursi-Popești, mirele era din Cernișoara și lucra la mina Amărăști. Nunta a fost mare cu sute de invitați, toată lumea se distra. La ora 23 trebuia să se fure mireasa. Vărul miresei și cu câteva persoane au fost de acord să fure mireasa împreună, vărul ei lucra ca șofer la mină, el s-a dus să ia raba de la baza auto. Se zice că era puțin băut. A adus raba împreună cu alții. Au furat mireasa, au luat-o pe drumul oaselor. Din păcate se întâmpla o nenorocire, raba se răstoarnă și mireasa își pierde viața. Peste puțin timp în Craiova, la spital moare și vărul ei.

Nici în ziua de azi nu s-a uitat această tragedie. Oameni spun că mireasa apare la fiecare lună plină și se plimbă în rochia ei albă strălucitoare pe mijlocul drum. NICKI

Secțiunea desen/pictură: