Secțiunea poezie:
Marea schimbare
O familie frumoasă, fericită şi voioasă
Așa toți ne
lăudau,
Când pe la
poartă treceau,
Vorbe bune
aduceau.
Însă totul s-a
schimbat,
Când bunicul a
plecat,
Nu mai eram
fericiți,
Ba din contră,
foarte trişti
L-am iubit mult pe bunicul,
Îl pupam, îl
mângâiam,
Până când n-am
mai putut, decât până la mormânt.
După aceea a
plecat și plângând el m-a lăsat.
Pe bunica o
consolam,
Dar nici eu nu
mai puteam
Mama, tata ei
plângeau,
Ambele surori
țipau.
Eu am vrut să
îi ajut,
Și singură eu
am plâns,
Nu i-am lăsat
să mă vadă,
Să nu-i fac să
plângă iară.
Îmi e greu fără
bunicul,
Fiindcă n-am
putut vorbi
Decât la un
telefon,
Fără să îl văd
puțin.
Când am auzit
eu vestea
Repede-am venit
acasă
Și când l-am
văzut acolo
Am ieșit rapid
din casă.
Mi-a fost greu
să înțeleg,
Că bunicul nu
mai e,
Dar eu tot
vorbesc cu el,
Prin poze sau
prin vise.
Încă mă întreb
acum,
Dacă atunci
când voi muri,
Mă voi întâlni
cu el,
Să vorbim măcar
puțin.
Știu, acum e-un
înger bun,
Ce-mi călăuzește-un drum,
Dar aş vrea
să-l fac mândru,
Intrând la un
profil bun.
Chiar de au
trecut 5 luni,
Eu nu am putut
uita,
Durerea ce
înc-o simt
Și pe care n-o
mai vreau.
Aş vrea să dau
timpul înapoi,
Să-l mai pot
pupa o dată
Și să-i spun
cât îl iubesc,
Îl iubesc și
știu prea bine,
Că mă vede
chiar acum
Și îmi spune că
e mândru
De mine până
acum.
Numele nu-l voi
uita
Și așa îl va
chema,
Pe viitorul meu
copil,
Să-mi
amintească mereu,
De iubitul meu
bunic.
ELSA
Copilărie, repede ai trecut!
Mi-e dor de casă, dar nu
unde am crescut
Mi-e dor de acasă, unde
m-am cunoscut.
Fiind copilă, nu
înțelegeam
Lucrurile pe care ei mi
le spuneau.
„Copilăria trece,
bucură-te de ea
Căci vei deveni adult,
și crunt vei regreta”.
Maturizarea însă, s-a
cam grăbit
Timpul trecând, nu l-am
mai simțit.
Mi-e dor de mine, din
trecut
De fata care își dorea
mai mult
Dar da, m-am pierdut
Unde și când? Nu știu să
răspund.
A fost în trecut, știu
doar că a durut
Aveam mulți prieteni..
Sau cel puțin așa am
crezut
Crescând, nu m-am văzut
M-am uitat doar în
oglindă
Și nu m-am recunoscut
Fetița de ieri, era
dispărută în apus.
A durut, nimeni nu
înțelegea
Totuși, oare s-a
întâmplat ceva?
Da, am crescut.
Problemele venind, eu nu
le-am mai văzut.
M-am lovit de ele, dar
m-am distrus
Uitându-mă în jur, pe
nimeni n-am văzut
Trecând prin ele, m-am
împiedicat
Dar tot singură m-am
ridicat.
Judecând, toți au știut
Am întors spatele
Întrebând, nimeni nu a
știut.
Ce se întâmplă oare cu
copila de demult?
Îmi cer iertare mie,
fetița din trecut
Care a iubit mult și nu
s-a prefăcut
Dulce copilărie, acum
te-ai pierdut
Într-un amarnic zbor tăcut.
ANA
Sentimentul stingher
Cânt la pian,
Dar nu știu notele,
Ascult oameni,
Dar nu-i înțeleg,
Privesc cerul,
Dar nu-i văd
culoarea...
Ascult păsări
Și privesc,
Multe flori de
porțelan,
Dar nimic nu mă mai
face
Să simt tot ceea ce-mi place.
Ploaia
Și vin uneori ploi,
Bat încet,încet în
geamuri
Ce își lasă lacrima
Să valseze printre
ramuri.
Vântul bate tare
afară,
Se luptă cu ploaia
Și-ntr-o mare de
săbii și de scuturi,
Se lasă înfrânt în toată hărmălaia...
Alerg
Pe iarba deasă,
Pe roua ce s-a așternut,
Alerg.
Alerg și simt vântul...
Simt cum îmi flutură părul,
Cum îmi răcește întregul corp,
Alerg.
Alerg să uit de toate,
Să simt cum mă privește cerul,
Să împart în două ceața,
Alerg.
Alerg de tine
De mine
De lume
Alerg și tot alerg...
MAR
Crăciunul e aproape
Când te uiți,
Crăciunul e aproape,
Dar departe-n același
timp,
Dacă te gândești
așa,
Cât ai așteptat
deja,
Să te bucuri de
acesta,
Dar pregătit tot nu
ești.
Datini,colinde și
covrigi,
Fiecare seară își
are câte-un rost,
Luate la rând, de
la cap la coadă,
Nici de respirat nu
ai,
Căci timpul este cu
folos.
Pregătiri peste
pregătiri,
Musafiri peste
musafiri,
Invitați,
neinvitați,
Fiecare vine cu
câte-un gând bun.
Și așa perioada
trece,
Altul nou e în vizor,
Parcă, ca nou început,
Dar la fel facem și pe-ăsta,
Încercând din nou cu altul,
Crezând că va fi mai bine.
CRIS
Mănăstirea Dintr-un
Lemn
Mânăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ monahal din
comuna Frâncești, județul Vâlcea.
Paul Alep în anii (1653-1658), ce a fost însoțit de catre
Patriahul Macarie al Antahiei, spune că un călugăr a găsit într-un stejar Icoana Maicii Domnului. O voce l-a
îndemnat pe acesta să construiască frumoasa bisericuță de astăzi.
O altă mărturisire a mitropolitului Neolit Cretanul,
spune că un cioban visase Icoana Maicii Domnului. În această biserică se află
Icoana de la care a și pornit construirea acesteia. Biserica a fost construită
chiar din stejarul în care se afla Icoana.
Mânăstirea aceasta
este foarte vizitată de către mulți oaspeți din înconjurul țării până și în
ziua de astăzi.
Orașul Horezu
Horezu este un oraș
în Județul Vâlcea, Oltenia din Romania format din localitatea componentă Horezu
(reședința) și satele Tănăsești, Urșani, Romanii de Sus, Romanii de Jos.
Orașul Horezu este născut ca centru etnografic și ca un vechi centru de ceramică populară, iar in același timp este cunoscut ca zonă de practicare a pomiculturii, olăritului, exploatarea și prelucrarea lemnului. Emblema Horezului este cocoșul, un simbol dominant ca ornament pe vasele de ceramică. Ceramica este cocoșul alături de care, însă, întâlnim și alte figuri ornamentale precum: stele, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, pomul vieții, coada de păun. Există și două culori specifice Horezului, acestea fiind roșu și galben.
IZA
Legenda
Drumul oaselor și mireasa fantomă
Drumul oaselor a fost construit la sfârșitul anilor '70,
trebuie să fi fost construit cât mai
rapid acest drum tehnologic.
Drumul a fost construit cu soldați, cu tineri UTC-ști și
cu deținuți de drept comun. Lucrau 10-12 ore pe zi și cu utilaje primitive.
Trebuiau să muncească în fiecare zi, pentru că țara avea nevoie de cărbune cât mai rapid. În ultimii
trei ani au fost 450 de morți oficiali.
În ultimul an se lucra și noaptea. După ceva timp au
apărut și povești despre oameni care cădeau în gropi sau erau călcați de rabe
sau pe alții se turna ciment pe ei .
După ceva timp drumul este finalizat și este dat în
folosință și au început să treacă sute de camioane cu cărbuni zi și noapte care
cărau cărbune la Govora. Dar drumul prost făcut, aluneca și se rupea, camionele
se răsturnau, mai erau și morți în accidente, raportări nu prea existau pentru
că lumea era fericită că erau locuri de muncă. În anii '90 s-a pus capăt
acestui drum și acestei legende, dar nu pentru mult timp. În 1987, în ajunul
Înălțării a avut loc o nuntă. Această nuntă a fost făcută la Cernișoara.
Mireasa era din Ursi-Popești, mirele era din Cernișoara
și lucra la mina Amărăști. Nunta a fost mare cu sute de invitați, toată lumea
se distra. La ora 23 trebuia să se fure mireasa. Vărul miresei și cu câteva
persoane au fost de acord să fure mireasa împreună, vărul ei lucra ca șofer la
mină, el s-a dus să ia raba de la baza auto. Se zice că era puțin băut. A adus
raba împreună cu alții. Au furat mireasa, au luat-o pe drumul oaselor. Din
păcate se întâmpla o nenorocire, raba se răstoarnă și mireasa își pierde viața.
Peste puțin timp în Craiova, la spital moare și vărul ei.
Nici în ziua de azi nu s-a uitat această tragedie. Oameni
spun că mireasa apare la fiecare lună plină și se plimbă în rochia ei albă
strălucitoare pe mijlocul drum.
DAR
RHI
DIA
ANDA
Secțiunea pictură religioasă:
Bibliotecar, Aniela Badea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu