www.bibliotecivalcene.ro: DĂNICEI – CONCURSUL ”VÂLCEA, COLŢ DE RAI”, ETAPA LOCALĂ, 2019

Cu ocazia festivităţii de încheiere a anului şcolar, s-a realizat jurizarea lucrărilor înscrise la concursul ”Vâlcea, colț de rai”, ediția 2019, faza locala, precum si premierea elevilor participanti. Juriul a fost compus din Buşu Laura Georgiana, prof. de limba și literatura română, Croitoru Dragoş, prof. de desen și bibliotecar, Stoica Ioana. Au fost desemnate următoarele lucrări pentru faza județeană:

SECTIUNEA PROZA:

Locul I: ANDRA

GÂNDURI DESPRE PRIMĂVARĂ

Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie și voie bună, a sosit și la noi cu alaiul ei de flori, lumină și culoare. Tânăra Crăiasă a Florilor împrăștie în jur miresme suave de ghiocei și toporași.

Ultimele rămășițe ale iernii au fost înfrânte de firicelele de iarbă care au străpuns pământul ca niște învingătoare ale frigurosului anotimp. Gâzele, încă adormite, încep să miște prin covorul de iarbă ce începe acum să fie țesut. Natura își imbracă straiele de sărbătoare. Zăvoiul a întinerit sub mângâierea caldă a razelor aurii. Soarele vesel, atinge cu blândețe firicelele de iarbă, bucurându-se la revederea cu floricelele care răsar zâmbitoare sub îmbrățișarea razelor sale. Bolta albastră se oglindește în apele limpezi ale râurilor. În zarea nesfârșită, se zăresc păsările călătoare ce se întorc după o vacanță îndelungată, de peste mări și țări, la casele lor, pentru a ne încânta din nou auzul cu mirificele lor cântece.

Primăvara a așternut peste tot un covor multicolor. Câmpiile și dealurile au înverzit, iar pomii din livezi se pregătesc de balul florilor. Acest paradis uimitor te poartă pe tărâmuri necunoscute, unde totul pare ceva nou, minunat. Pe acest tărâm de basm, fluturii s-au prins în hora veseliei deasupra naturii reînviate după un somn lung, în friguroasa și furioasa iarnă.

Motivați și înviorați de vremea frumoasă de afară, de mângâierile călduroase ale soarelui, oamenii ies în sfârșit din case, încântați de această renaștere a naturii. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor, de cântecele femeilor, ciripitul vesel al păsărelelor...mai exact, de zumzetul hărniciei.

Primăvara, anotimpul renașterii, aduce întotdeauna în sufletele noastre, bucuria de a trăi într-o lume mai bună și mai frumoasă.

Locul II: NATY

CUM S-A NĂSCUT PRIMĂVARA

Primăvara...un anotimp minunat, partea din an când totul se schimbă, frunzele cresc și încep să se mândrească cu nuanțele sănătoase de verde, ziua se mărește iar întreaga natură începe să se trezească la viață. Se spune că în acest anotimp poți simți bătăile inimii pământului.

Dar este bine să știți că nu a fost întotdeauna așa; acum mulți ani, înainte ca omul să pună stăpânire asupra pământului, animalele dominau, conviețuiau și iubeau tot ceea ce avea pământul să le ofere. Totuși, nu exista primăvara. Ființele pământului cunoșteau doar căldura verii, frigul copleșitor al iernii și melancolia rece a toamnei.

Anotimpurile nici măcar nu aveau aceste nume pe atunci. Animalele munceau, munceau din răsputeri dar erau întodeauna fericite. Acestea se datorau trilului maiestuos al păsărilor. Notele muzicale zburau prin păduri mângâind copacii și făcând frunzele să danseze în briza cea plăcută a codrului. Înaripatele erau iubite de toți și de toate minunile lumii. Într-o zi, pe la sfârșitul toamnei, păsările au plecat împreună cu trilul lor, făcând loc iernii celei crude. Când s-au întors, cuiburile lor erau distruse. Nu era prima data, iar ele se săturaseră. Au hotărât să rămână în țările calde. Cursul vieții nu a avut de suferit, dar toate oftau copleșite de monotonia pădurii.

Animalele s-au rugat la o minune . L-au rugat pe Dumnezeu să îndepărteze iarna. Acesta nu a vrut să le îndeplinească rugămintea, dar a creat primăvara, ca păsările sa aibă timp pentru a-și construi cuiburile și a se bucura mai mult de natură, iar puii să aibă mai mult timp să învețe să zboare. Ceva era diferit...frunzele copacilor creșteau mai greu, nu era foarte cald iar niște flori mici, gingașe țineau piept iernii și o alungau. Ziua ținea mai mult și animalele se bucurau de simfonia păsărilor,la fel ca și noi acum.

Astfel, păsărilor gingașe le datorăm mulțumiri pentru că în natură și-a făcut apariția un nou și miraculos anotimp: PRIMĂVARA.

Locul III: NATY

SURPRIZA…

Este Ajunul Sfintei Zile de Paști și Iepurașul și-a pregătit ouăle și dulciurile pe care trebuie să le împartă copiilor, într-un coșuleț special, făcut din nuiele colorate, ca de Paște.

Iepurele a plecat din al său cuibușor ca să poată să facă milioane de copii fericiți cu dulciurile lui gustoase și apetisante.

Luna, ca o lumină de veghe a pământului acoperit de o pată neagră-transparentă numită noapte, îi lumina calea Iepurașului în drumul său anevoios prin căile lumii.

Exista totuși o problemă. După ce a împărțit toate dulciurile pe care le avea la el, eroul Paștelui a observat că a ratat o fetiță care locuia într-o căsuță dintr-un sat micuț. Aceasta era ultima persoană pe care trebuia să o înveselească cu dulciurile lui speciale.

Fata, pe nume Ioana, voia o simplă cutie de bomboane pe care să o împartă cu prietenii ei.

Era aproape dimineață. Iepurele s-a speriat și a pornit în grabă spre casa lui.

În această grabă a luat-o pe alt drum, din greșeală. Confuz și speriat că Paștele Ioanei va fi distrus, a început să alerge într-o direcție, sperând că va găsi ceva sau pe cineva. Soarele era aproape să-și facă intrarea de dimineață, iar Soarele nocturn să se culce pentru o bună bucată de vreme.

Cum era Iepurele contra-cronometru și țopăind de zor a văzut în depărtare o casă micuță, cu acoperiș făcut din șindrilă veche, pereții găuriți, ușa făcută din lemn umed și puțin ruptă, iar din hornul construit din cărămizi distruse de vreme, ieșea un fum înnegurat. Era casa Ioanei.

Iepurașului nu i-a venit să creadă când a văzut că “Marele Bec Cosmic” s-a aprins.

Dezamăgit de el însuşi, Iepuraşul a pătruns uşor în bucătăria curată. Fetiţa şi-a deschis încet ochişorii ei verzi şi a fost uimită când a văzut în faţa ei Marele Erou al Paştelui.

Ioana nu a primit bomboane, dar ea şi părinţii ei au avut cel mai frumos cadou existent. Doar printr-o pocnitură de degete casa celor trei a fost transformată într-un mic palat.

Prin această minune se încheie minunata poveste de Paşte a Ioanei.

SECTIUNEA POEZIE:

Locul I: GABI

Cânt

Brav popor ce vii din veac,
Ai crescut din plaiul dac
Făurindu-ţi un destin
Prin frumosul grai latin!

Stâncă-ai fost sub vijelii
Pavăză acestei glii
Braţ viteaz şi minte trează,
Toţi ca unul, dârzi veghează!

Visul mare, de unire,
Din adâncuri de simţire
Visul cel de aur pur
Se-mplini şi luă contur.

Prins-am lume sa se ştie
Ca a noastră Românie,
Astăzi pe pământuri dace
Suie-n slăvi imnul de pace!

Locul II: MYHA

MAMEI

Ce bine e că sunt copil acasă,
S-alerg desculţ prin iarba de mătasă
Ȋn freamătul pădurii să mă pierd
Și flori de câmp cu drag eu să culeg.

Să zburd cu mieii albi, cu iezii,
Departe, către marginea livezii
Și să mă-ntorc târziu c-un braţ de flori,
Măicuţei mele să-i ofer ȋn zori.

Să le daruiesc mamei – legământ
Că-mi dete dragostea pentru pământ!
Ce bine e că sunt copil acasă,
S-alerg desculţ prin iarba de mătasă!

Locul III: MYHA

MOȘ CRĂCIUN

Moș Crăciun a tot umblat

Prin troiene, prin nămeți
Să-mi aduc-un ursuleț,
Dar nu urs adevărat!

Că-n pădurile de fagi

Urșii mari acuma dorm
Visând zmeură și fragi
Și tot mormăind în somn.

Ursulețul meu cel brun

Zice să pornim de-acum
Sus pe deal, la săniuș
Că-i frumos la derdeluș.

SECTIUNEA DESEN-PICTURA RELIGIOASA:

Desen:

Locul I: ANA