Salvați Biblioteca! Împăratul e gol și iubește arginții, nu cărțile!

    (pentru vizualizarea completă a conținutului pe dispozitive mobile, clic pe opțiunea de jos/ de la baza paginii ”Afișați versiunea pentru web”)    

Asemenea oricărui consumator ocazional de pălincă – gene din origini pe jumătate transilvănene, doară! – înțeleg și apreciez la justa valoare cele susținute de Domnul Constantin Rădulescu, Președintele Consiliului Județean Vâlcea. La supărare și la băutură se spun cele mai mari adevăruri, nu?
Da, are dreptate, așa este, „unii” se cred "vătafi" și consideră că o numire/ o susținere politică pentru o funcție nepolitică le dă drept de viață și de moarte asupra a tot: a Constituției și a legilor României și Uniunii Europene, a „supușilor”, a procedurilor operaționale dintr-un domeniu de activitate specific, a bugetului, a angajamentelor instituționale anterioare, a tuturor normelor scrise și nescrise, nu doar de management, ci și de conviețuire civilizată și de bun-simț elementar, caracteristic oamenilor fără "școală".

...le dă „dreptul” nu doar să nu clădească, să nu adauge valoare, să nu ducă înainte instituția/ organizația luată în „arendă”, ci un „drept suplimentar” cu mult mai "cuprinzător", mai perfid și mai ticălos decât tot ce s-a pomenit, deci știam: să distrugă sistematic/ organizat, cu o ură imposibil de înțeles/ de acceptat tot sau aproape tot ceea ce au „moștenit” din vremea arendășiei vechiului vătaf. Cu o excepție, pe care o vom detalia în continuare și care este strâns legată de încălcarea cu premeditare, în cadru organizat, mai ales a poruncilor a opta, a noua și a zecea ale Decalogului...

***

«Facerea (Geneza)»

..un vis. Se făcea că stătea lângă râu; Şi iată că au ieşit din râu şapte vaci, frumoase la înfăţişare şi grase la trup, și păşteau pe mal...

***

Povestea - căci de poveste am ajuns -

începe în toamna lui 2006, deci după vara fierbinte pentru noi a aceluiași an.
Aflu întâmplător din mass media centrale că ,,este posibil" ca Programul <<Global Libraries>> să ajungă și în România.
Mă gândesc: oare ce părere vor avea „oamenii aceia” când vor veni/ dacă vor veni și ne vor găsi așa cum suntem? Cu biblioteci care funcționează în sedii dărăpănate, distruse, neîncălzite, în condiții precare, cu (mulți) oameni inimoși și dăruiți profesiei, este adevărat, dar care nu au prea multe în comun cu noile tehnologii ale informației? Și nici nu își imaginează cum i-ar putea ajuta acestea? Cum să instalăm computere și periferice în așa biblioteci? Cum vor fi ele gestionate de oameni nepregătiți, măcar psihologic, pentru marele pas?

În cadrul întâlnirilor profesionale cu colegii bibliotecari din județ - de coordonarea metodologică a cărora nu doar că eram responsabil prin prisma funcției ocupate, dar chiar mă consideram/ mă consider responsabil în cea mai mare măsură - încep să vorbesc tot mai des și mai apăsat despre viitorul care vine peste noi; despre faptul că, de ex., dacă în urmă cu 15 ani aveam doar telefon fix, și numai la Biblioteca Municipală Drăgășani și în câteva biblioteci orășenești, inevitabil vom ajunge ca Internetul, noile tehnologii ale informației și comunicarea online să devină o obișnuință și în bibliotecile noastre.
Concep prezentări - distincte, concentrate pe teme esențiale - cu titlurile "Biblioteca viitorului”, "Noțiuni de bază în utilizarea computerului și prelucrarea informației", "Noțiuni de bază în managementul proiectelor de bibliotecă
 
Redactez - cum mă pricep, pentru că în România nu exista literatură de specialitate, iar modelele de succes din alte țări nu funcționează transplantate pur și simplu la noi -, ulterior public și la gazetă, «Strategia de colaborare a Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” cu bibliotecile locale vâlcene». Înglobez în document prezentările menționate și anunț că acestea vor fi predate în cinci centre metodologice - Râmnicu-Vâlcea, Drăgășani, Călimănești, Grădiștea și Bălcești, pe parcursul anului 2007, în sistem „atelier”, fiecare cu durata totală de trei ore.

Prezint Strategia tuturor colegilor din județ,

în Sala noastră de Conferințe - ne mutasem deja în noul sediu, iar întrunirile noastre profesionale trimestriale nu se mai desfășurau în Sala Mare a Consiliului Județean, la Filarmonica ,,Ion Dumitrescu" ori pe unde mai apucam. Se întâmplă la începutul lui 2007, într-o zi de pomină: în timp ce explic pe proiecție ceea ce am de spus și urmează să înfăptuim împreună, realizez că oamenii cărora mă adresam stau nemișcați, parcă fără să respire; în sală e o liniște nefirească, apăsătoare, care se lasă cu fiori reci pe șira spinării . Oare nu cumva am sărit calul?

 ,,Visător" cum sunt, nu cumva am exagerat? Dacă le par ,,dus cu pluta"/ cu lipsuri (prea) evidente la "numărul țiglelor de pe casă"? Oare de ce tac așa asurzitor? Unde și de ce a dispărut zumzetul specific întrunirilor noastre de până atunci?

Ce senzație stranie, să te afli în așa situație în fața unei audiențe de aproape 100 de oameni!

Opresc proiectorul și îi întreb direct: cum vi se pare? are sens ce spun? aveți nelămuriri?
Liniște completă în continuare. Îngheț de tot, dar insist cu întrebările și sala se mai deconectează cât de cât. Doamna  Violeta Perian, bibliotecara de la Ocnele Mari, mai curajoasă (doar e originară din Câineni!) mi-o zice fără ocoliș: domnu' Smedescu, chiar credeți că mai apucăm noi vremea să avem calculatoare cu Internet în biblioteci?
Aha, gândesc. Deci mi-am răcit gura de pomană... însă îi răspund cât pot de convingător: Sunt sigur, doamnă! 
Dar, sincer, sunt oarecum îndoit: mulți dintre colegii bibliotecari vâlceni au/ aveau atunci vârsta premergătoare pensionării...

În același an 2007, în toamnă,

la Conferinţa Naţională a ANBPR, (s-a ținut în 8-10 noiembrie, în noul sediu al Bibliotecii «Astra» din Sibiu), Paul-Andre Baran, reprezentantul IREX pentru programul Biblioteci Globale/ Biblionet România prezintă etapele-pilot deja stabilite pentru cinci județe. Printre care, evident, Vâlcea nu se regăsește.

Dr. Hermina Anghelescu, profesoară la Wayne State University/ Detroit/ Michigan, compară - de la tribuna Conferinței - bibliotecile publice americane cu bibliotecile publice de la noi. Concluzia e devastatoare și de parcă asta nu era de ajuns, românca americanizată ne-o mai spune și brutal, fără menajamente (cum aveam să constat ulterior că obișnuiește): practic, nu existăm ca biblioteci și ca bibliotecari. Cineva, oricine din lumea mare, care vrea să afle din Internet informații despre biblioteci - adrese, date de contact etc., nu găsește/ nu poate găsi nimic. Pentru că nu există nimic în spațiul virtual despre bibliotecile românești.

Are dreptate întru totul doamna profesoară, conchid in sinea mea. Iar dacă bibliotecile nu există în spațiul virtual - care, deja, era evident în 2007 că urma să vină peste noi cu vuiet de avalanșă -, cum ar putea exista "fructul" lor, "copt" la trecerea dintre mileniul al II-lea și mileniul al III-lea - informația/ resursa electronică de bibliotecă online, accesibilă din/ în Intranet și/ sau Internet? adică biblioteca altfel decât o clădire cu rafturi cu cărți, biblioteca modernității, care obișnuiește să umble, să meargă peste tot după cititorii săi  - și la munte, și la mare, și în străinătate, și la gura sobei, în pat ori în grădină...

 Am, instantaneu, revelația că intrarea în «Global Libraries», dotarea bibliotecilor noastre cu computere și periferice, chiar și de ultimă generație, nu va rezolva mare lucru, fără "ceva" care să îi coopteze, să îi cointereseze într-o echipă, dar mai ales într-o "casă virtuală" a lor, pe cei împreună cu care totul trebuia pus în operă.
Avusesem deja în acest sens, începând cu martie 2002 și până către 2006, la Biblioteca Județeană Vâlcea, experiența tristă a situației de la venirea mea în instituție, unde n-am găsit conexiune Internet și nici pe cineva căruia aceasta să-i lipsească în vreun fel.
Nu mai rescriu povestea și aici, întrucât am spus-o în apelul meu public din 2009, intitulat «Nu vă bateţi joc de Bibliotecă!».  

Îmi vine ideea să construiesc un site,

o platformă în care să adun laolaltă, la o adresă din Internet, bibliotecile vâlcene și bibliotecarii acestora, cu datele contact, fizice și virtuale.
Cu acest gând plec de la Conferința de la Sibiu, iar Valea Oltului mi-e sfetnic foarte bun: ajuns acasă știu clar ce am de făcut pentru mulți ani de-aici înainte: site-ul trebuie să se numească www.bibliotecivalcene.ro, trebuie să prezinte informații despre bibliotecile vâlcene și istoricul lor, bibliotecarii actuali și cei din vechime, monografiile/ schițele monografice ale comunităților, adresele fizice și adrese virtuale aferente de tip numelocalitate@biblotecivalcenne.ro ...mai trebuie să avem o secțiune de E-learning și o secțiune centrală numită Evenimente, în care fiecare dintre cei 88 de bibliotecari-responsabili (localitățile județului fără reședința sa) să își poată anunța ei înșiși, oricând, activitățile cotidiene, planurile și rapoartele anuale de activitate, parteneriatele/ intențiile de parteneriate, comitetele de sprijin pentru biblioteca locală etc. etc.; îmi mai propuneam o secțiune de "Resurse" de bibliotecă online, pe care să o "creștem" puțin câte puțin, oferind informație la distanță oamenilor care (din diverse motive) nu ajung la bibliotecă...
... și neapărat un formular cât mai simplu de contact direct, cu titlul Întreabă, prin care oricine, de oriunde din lume, să ne poată scrie/ solicita orice ce ține de specificul muncii noastre.

Achiziționez domeniul în cauză în numele Bibliotecii Județene, 

desenez pe hârtie rubricile, iar un programator foarte receptiv și intuitiv îmi construiește site-ul chiar mai repede și mai bine decât mă așteptam și la un cost cu mult mai mic față de "piață" (târziu, după ani, realizez că procedând în acest fel "am stricat" ceea ce numim "piața"...)

Aceasta este interfața Front page a site-ului construit atunci, pe care îl mai regăsim acum doar în WebArchive:



În cadrul activităților de Îndrumare metodologică -  așa prevede fișa postului meu - colind județul vreme de câteva luni cu un laptop după mine, în care adun de la colegii bibliotecari tot ceea ce mă interesează pentru proiect - de-acum ideea o transpun în proiect pe termen lung, iar la sugestia d-lui Mihai Sporiș, consilier județean atunci și susținător consecvent al bibliotecilor vâlcene, propun ca proiectul să fie inclus in strategia de dezvoltare a județului Vâlcea 2008-2014.

În primăvara lui 2008 punem site-ul în online 

și încep să public constant informații la zi despre Global Libraries / "Biblionet-ul" românesc în devenire, despre care caut și iar caut să aflu în ce condiții de eligibilitate a fost implementat în alte țări/ culturi, care au fost dificultățile întâmpinate, ce nu s-a reușit, în ce fel s-au schimbat viețile oamenilor, ce trebuie făcut...

Mă identific cu acest program, cu această cauză, și parcă nu mai am răbdare, în 2008 forțez puțin lucrurile. Îmi dau seama că sunt(em) pe drumul cel bun în momentul când încep să fiu căutat de primari din alte județe ale țării, care mă roagă să includ în "Biblionet" și biblioteca lor publică!!! (le spun, firește, că nu eu sunt responsabil pentru implementarea la nivel național a programului și că nici nu am "jurisdicție" în județul lor; dacă nu vor fi contactați de reprezentantul bibliotecii lor județene, să încerce ei să contacteze instituția în cauză)...

În aprilie 2009, la BCU București,

în cadrul festiv/ oficial al lansării Programului "Biblionet - lumea în biblioteca mea", eveniment organizat în această atmosferă, instituția în care lucrez primește din partea Asociației noastre profesionale, "premiul pentru contribuții biblioteconomice prin proiectul www.bibliotecivalcene.ro:

După eforturi susținute, multe insistențe și muncă de lămurire dusă cu primarii și alți reprezentați ai autorităților locale, după prezentarea pe care insist (și reușesc) să le-o fac și consilierilor județeni în cadrul unei ședințe a acestora, douăzeci de biblioteci vâlcene întrunesc condițiile de eligibilitate și reușim ca Vâlcea să fie inclusă în chiar prima rundă a "Biblionet", cea din vara lui 2009:

harta Biblionet runda 1 (2009).

În august 2009, dr. Hermina Anghelescu conferențiază la Vâlcea,

reușesc să „o aduc”, iar bibliotecarii de la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” şi de la bibliotecile publice din judeţul Vâlcea au şansa rară de a urmări chiar „la ei acasă” prelegeri pe tema „Biblioteca în Societatea Informaţională” (album foto/ video) susţinute de unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi specialişti în Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării din lume:

Profesoara româncă de la Wayne State University, invitata dlui Gheorghe Smeoreanu la VTV, dă cu această ocazie un interviu excepțional - Emisiunea TV „Biblioteca – instituţie strategică”/ VTV Râmnicu Vâlcea 2009. 

La Râmnicu-Vâlcea, la Biblioteca Județeană Vâlcea, Hermina Anghelescu – căreia studenţii domniei sale i se adreseaza cu „Doctor A.” (pronunţie aproximativă: dàctă éi) - rămâne șocată după ce o duc să îl cunoască pe vechiul manager: Valentin, de ce nu are computer pe birou?

Ca o consecință firească a reușitelor din Vâlcea

 de până la acel moment, agreez cu Daniela Drăghici/ Advocacy Officer al Programului ca „Primul Biblionet” din România să fie inaugurat într-o bibliotecă publică din Vâlcea. Cădem repede de acord că - după vizibilitatea națională de nedorit de care a avut parte orășelul vâlcean ca urmare a prăbușirii cavernei salinei (august 2009) Ocnele Mari ar fi cât se poate de nimerit. Găsesc receptivitate totală la primarul Petre Iordache (pe doamna Violeta Perian contam oricum) și la președintele de atunci al CJ, Ion Cîlea, pe care îl sun. Acceptă fără rezerve, chiar e bucuros și îmi mulțumește pentru invitația de a participa la inaugurare și de a vorbi/ a transmite un mesaj. Reușim organizarea unui eveniment pe măsura importanței acelui moment istoric, vin delegați din SUA, un secretar de Stat de la Ministerul Culturii din România, televiziuni centrale și presă scrisă, bibliotecari și alți oaspeți. Ion Cîlea ne lasă mască pe toți, prin însuflețirea cu care vorbește despre importanța înființării de Biblionet-uri în biblioteci și despre garanțiile pe care le anunță, public, că la Vâlcea programul e pe mâini bune, d.p.d.v. al susținerii lui de către autoritățile județene și locale.

Mulțumirile președintelui CJ adresate entuziasmant "celor trei fundații" -"Bill", "Gheț" și "Airex" (link)

fac deliciul asistenței și sunt mai de efect decât orice idee de marketing gândit în laborator. Sunt puțin stânjenit, însă Daniela e impresionată pur și simplu de discurs și mă felicită pentru ideea de a-l fi invitat pe vorbitor.

„Bibliotecile din Tomşani şi Pietrari sunt mai frumoase decât filiala din cartierul Ostroveni din Râmnic” - a declarat cu acea ocazie fostul manager al BJAI, ca și cum felul în care „se prezenta” Filiala noastră din Ostroveni era în responsabilitatea lui Bill Gates...

Pentru ziua următoare, 26 nov. 2009, titrez pe prima pagină a ziarului la care lucram part time - 
Ocnele Mari - capitala bibliotecilor din România. și scriu și articolul de fond Un pas epocal:

Și s-a întâmplat și ca doamna Violeta Perian

- care în 2006 credea că „nu mai apucă vremea să avem calculatoare cu Internet în biblioteci” - să exclame ceva de notorietate la nivel național: ”Domnu' Smedescu, mi-ați băgat pe dracu’ în bibliotecă! Mă strigă pe stradă, și copiii și oamenii maturi, și mă întreabă când pot găsi un calculator liber la mine în bibliotecă!” Ei, lăsați-mă! Vă pare cumva rău? „Nici vorbă! Sunt așa bucuroasă! Credeți-mă, ies la pensie fericită că las ceva în urmă!”  

«...o satisfacție și mai mare a venit după cca. două luni în care conexiunea Internet și opt computere plus perifericele lor au atras ca un magnet zeci și sute de tineri și vârstnici, care, altminteri, nu treceau pragul Bibliotecii Ocnele Mari» aveam să scriu în pag. 9 a BiblioMagazin/ Buletinul informativ al ANBPR din martie 2010:

Urmează cinci ani la fel de faști,  în care, unul câte unul, primarii vâlceni din legislaturile 2008-2012 și 2012-2016 - foarte ușor, unii/ după mai multe deplasări și runde de insistențe, alții - înțeleg și acceptă condițiile minime de eligibilitate, îmi semnează Scrisoarea-Angajament, întărită și de o hotărâre a CL, în același sens. Scriu aplicațiile/ întocmesc toate documentațiile aferente și reușim ca, rundă după rundă, în total 86 entități tip bibliotecă (pentru că numărăm inclusiv filialele în Râmnic și Călimănești/ Jiblea să fie dotate cu computere; de fapt cu întreg pachetul "Biblionet": 18 biblioteci în 2010, 16 în 2011, 18 în 2012, 14 în 2013; acestea se adaugă celor 20 de biblioteci - "avangarda" din 2009. Aceasta era uriașa nevoie de Bibliotecă-Biblionet în comunitățile rurale vâlcene, în urmă cu mai bine de un deceniu (reiese din dialogurile mele cu bibliotecarele și cu copiii, în vizite inopinate): și Bilanțul extraordinar din 2014 reflectă/ reflecta nu doar o mare investiție materială în bibliotecile vâlcene, ci și (sau mai ales), o investiție uriașă în oameni, în 130 de bibliotecari de la bibliotecile din județ și de la Biblioteca Județeană, care sunt formați prin program și dobândesc abilități și competențe certificate, care le vor fi de mare folos profesional și personal. În virtutea ”calității oficiale” în care acționez, tuturor le ofer diplome de absolvire/ certificare competențe dobândite în două cursuri - de câte cinci zile, respectiv trei zile -, pe care le organizez în doi ani consecutivi, în serii de câte zece cursanți... În Scrisoarea din februarie 2014, către sfârșitul implementării Programului Biblionet (cursurile au continuat până în acel an), i se mulțumește președintelui CJ Ion Cîlea „...pentru sprijinul constant și generos acordat Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” în vederea implementării programului Biblionet. În cadrul acestui program au fost dotate cu echipamente IT 84 biblioteci publice locale (vâlcene) si au fost instruiţi 130 bibliotecari, rezultând astfel o investiţie de 2.065.026 RON la nivelul judeţului...”. Programul a fost accesat/ implementat fără nicio cofinanțare din partea autorităților județene sau locale. În 2 februarie 2015, pe ultima sută de metri, obțin de la Paul Baran, directorul IREX Romania - mulțumesc, Paul! -, Scrisoarea post-Biblionet (la solicitarea mea, iar Paul înțelege bine ce doresc), instrument prin care să am o minimă pârghie legală prin care să fac tot ceea ce se poate încât să asigur sustenabilitatea programului. „Autorităţilor locale şi judeţene, partenere ale programului Biblionet” li se mulțumea încă odată pentru susținere, însă li se spunea elegant și că: „...în calitate de coordonator judeţean Biblionet, domnul Smedescu va urma să deţină un rol cheie în asigurarea: • suportului logistic pentru inaugurarea şi operaţionalizarea serviciilor de acces public gratuit la internet atunci când primăria va decide să investească în echipamente suplimentare pentru bibliotecă; • asistenţei în retragerea echipamentelor furnizate prin Biblionet din bibliotecile care nu mai îndeplinesc condiţiile minime de eligibilitate şi redistribuirea lor în alte localităţi unde aceste criterii sunt îndeplinite; • sprijinului pentru activităţi de promovare, în colaborare cu bibliotecile publice locale din reţea, pentru întărirea legăturilor dintre biblioteci; • unor cursuri de instruire a bibliotecarilor din judeţ, în vederea diversificării serviciilor oferite comunităţilor pe care aceştia le deservesc...” În fine, mai pun aici,  fără niciun comentariu, Scrisoarea de mulțumire din 2012/ Centrul Mortenson/ University of Illinois/ via președintele Consiliului Județean Vâlcea. *** ....iar după ele au ieşit alte şapte vaci, urâte la chip şi slabe la trup, şi au stat pe malul râului lângă celelalte vaci.  Vacile cele urâte şi slabe la trup au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la chip şi grase la trup... Şi cele şapte spice seci şi pălite au mâncat pe cele şapte spice grase şi pline... Cele şapte vaci frumoase înseamnă şapte ani;  cele şapte spice frumoase înseamnă şapte ani;  cele şapte vaci urâte şi slabe, care au ieşit după ele, înseamnă şapte ani; de asemenea şi cele şapte spice, seci şi pălite de vântul de răsărit, înseamnă şapte ani. Vor fi şapte ani de foamete... *** În ședința Consiliului Județean Vâlcea din 28 martie 2014,  se întâmplă trei chestiuni  strâns legate între ele, nefaste pentru viitorul Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” Vâlcea și al bibliotecilor vâlcene comunale și orășenești: în necunoștință de cauză – probabil, pentru că altminteri începem să alunecăm în sfera penalului -, sunt adoptate două hotărâri legale și o a treia care ar fi putut fi considerată legală numai dacă ar fi fost fundamentată pe bună-credință. Toate trei hotărârile deschid calea unor ilegalități și abuzuri imposibil de estimat și contracarat atunci (și poate și acum)... Prima: Managerul în funcție cere modificarea Organigramei şi a Statului de funcţii ale Bibliotecii. Consiliul Județean are deja redactat proiectul de hotărâre în acest sens. Proiectul conține și Expunerea de motive asumată de președinte, Raportul de specialitate + solicitarea propriu-zisă a conducerii Bibliotecii. Printre solicitări, transformarea unui „compartiment” în care lucrează un singur salariat, într-un serviciu cu 8 oameni, dintre care unul să fie șeful Serviciului. După cum se observă dacă urmăm link-ul precedent (toate legăturile duc către documente oficiale în care se poate căuta cu Find), oamenii care vor constitui noua structură - abracadabrant botezată Serviciul de Informare şi Cooperare Europeană - Programe şi Proiecte Culturale sunt adunați, fără voia lor, de prin mai multe compartimente ale instituției. Bomboana pe colivă este transformarea postului de IT-ist din subordinea mea, vacantat prin plecarea din instituție a colegei care îl ocupa, în chiar funcția de șef al noului Serviciu (în condițiile în care chiar aveam/ avem nevoie de măcar încă un IT-st, pe lângă cei doi colegi de acum); mi se mai ia încă un post din Serviciu, de la Indexare și referințe electronice, în condițiile în care colega care îl ocupa performa în ceea ce făcea și nu avea nicio legătură cu structura nou-înființată (captură ecran): Cu un număr de 21 voturi pentru, 0 voturi împotrivă şi 0 abţineri (după o ceartă pe buget, la alt punct al ordinii de zi, consilierii Opoziției au părăsit ședința), noua organigramă și statul de funcții aferent sunt aprobate prin Hotărârea nr. 25/ 28 martie 2014. A doua: Managerului care tocmai propusese și obținuse noua organigramă și noul stat de funcții ale Bibliotecii, Consiliul Județean i se aprobă ”eliberarea din functie, la cerere”, prin Hotărârea nr.39/ 28 martie 2014.   A treia: CJ aprobă Hotarârea nr. 40, privind numirea managerului interimar la Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Vâlcea, cu începere de la 1 aprilie 2014. Ziua care pentru mulți e un  bun  prilej de păcăleli și șotii,  1 Aprilie din urmă cu șapte ani - da, ieri unii au aniversat, însă eu și cei  mai mulți dintre colegii mei de la Biblioteca Județeană și bibliotecile din teritoriu am ”comemorat”  - este, va rămâne peste ani, cea mai neagră zi a bibliotecilor vâlcene. La 1 aprilie 2014 se încheiaseră, așadar, cei șapte ani faști începuți în 2007 -  ciclici, biblici, cum vrem să le spunem - și au început alți șapte: ani în care toate s-au întors fundul în sus, respectiv cu capul  în jos. Prima dispoziție pe care o dă noul manager interimar - iar aceasta se întâmplă, dacă nu mă înșel, chiar în prima zi de serviciu și are număr mic, poate chiar nr. 1, vizează încadrarea directă, fără concurs sau alte formalități, a managerului eliberat din funcție cu trei zile în urmă. Da, evident, în funcția de șef la ceva-ul cu denumirea abracadabrantă de Serviciul Informare şi Cooperare Europeană - Programe şi Proiecte Culturale, înființat tot cu trei zile în urmă.  Se întâmplă prin trei  încălcări flagrante ale Legii: - manager interimar find, nu avea voie să angajeze personal și nici cheltuieli bugetare pentru salarizarea acestuia, fără aprobarea expresă a ordonatorului superior de credite - în instituțiile bugetare din România, chiar și pentru personalul care se ocupă de curățenie sau de pază, angajările se fac prin concurs, nu prin dispoziție de manager/ director - managerul interimar consilier județean a fost prezent când între consilierii județeni ai Puterii și cei ai Opoziției au existat mai multe contre pe exact această temă: cei din urmă au insistat și până la urmă s-a votat doar eliberarea din funcție, nu și numirea la șefia serviciului nou-înființat, stenograma discuției o demonstrează fără putință de tăgadă; managerul interimar consilier județean însuși a și votat doar eliberarea din funcție a fostului manager, nu și viitoarea angajare din pix. Deci știa că, semnând dispoziția de angajare, încalcă nu doar Legea, ci și Hotărârea pe care a votat-o. În Bibliotecă, pentru că vechiului manager i se spunea pe la colțuri ”Mămăița”,  în doar câteva zile încep alte și alte comentarii, care de care mai amuzante, dar și triste. În scurt timp, vechiul manager capătă porecla de ”Mămăița lui Remus” (nu cred că mai trebuie explicat de ce). Pentru că 1. nu-mi era/ nu-mi e indiferentă direcția în care ne îndreptăm și 2. mă cunoșteam cu noul manager de la sfârșitul anilor '90, când am lucrat împreună cu Sorina, soția lui, iau hotărârea să îi spun direct că lucrurile nu trebuie să evolueze astfel. Îl invit la o cafea, în vecinătatea instituției noastre (”la umbreluțe”, lângă biserica ”Toți Sfinții”). Acceptă fără probleme - îmi văzuse Raportul de activitate pe 2013 și zicea că îi plăcuse - și plecăm la ora stabilită la terasa menționată. Mă duc înarmat cu niște dovezi clare ...mă rog, îi spun să fie atent că deja în Bibliotecă vechiul manager a dobândit o nouă poreclă, legată de numele lui. Se uită pe documente, filă după filă și îmi spune: ”Asta nu putea face fără știrea lui Cîlea”. Cîlea, neCîlea - îi zic - fondul discuției e altul: vezi cum te poziționezi, pe mine poți conta, ne cunoaștem de atâția ani și sunt loial instituției, nu managerilor ei efemeri. Te voi sprijini cu toată convingerea, dacă pot.  Plătesc cafelele și plecăm la Bibliotecă, mergem fiecare la treaba lui. În cca. o oră, suntem chemați, toți salariații Bibliotecii, la o ședință urgentă în Sala mare. Mergem și constat imediat că ședința a fost convocată pentru mine: în fața tuturor colegilor, sunt ”călcat în picioare”, iar expresia încă nu e suficient de cuprinzătoare. Citez din memorie: Cine te crezi tu? Am aflat eu ce ai făcut pe aici, cu mine nu-ți va merge! Eu hotărăsc, eu sunt vocea aici, te dau afară dacă mai comentezi!  Nu zisesem nimic, ba - deși mi-a plăcut mult chestia cu vocea - sunt atât de luat prin surprindere, încât rămân ”mut” și ”mască”. Sincer, pe moment, puterea felului în care se manifestă omul ne lasă fără respirație pe toți, dar mai ales pe mine, împricinatul...  După acest episod, belelele s-au ținut lanț:  Am  fost scos din Consiliul de Administrație și Consiliul Științific al instituției, care au devenit pur decorative. Mi-a fost retras dreptul de semnătură pentru ”ștampila 2” a instituției,  care îmi fusese acordat în iunie 2006, și de care în ultimii ani ai precedentului management uzam exclusiv pentru proiecte în care nu gestionam bugete, costuri - bani, în general. Nu pentru că mă obligase cineva, ci pentru că ajunsesem la concluzia că e mai bine așa. Tot printr-o simplă dispoziție, atribuțiile de Coordonare metodologică - pentru care susținusem concursul de angajare la BJAI (în martie 2002) și avusesem reușitele cunoscute -  mi-au fost luate pur și simplu. Explicația inițială a fost că ”de asta trebuie să ne ocupăm mai mulți, că e importantă”. Și mai mulți am fost, opt la număr, pe hârtie.  Pe cât fusese de performantă înainte,  Îndrumarea metodologică a bibliotecilor din județul Vâlcea a devenit o formă fără fond,  pentru că nu am mai avut voie, pur și simplu, să mă deplasez în județ, deși aceasta constituia esența activității de coordonare metodologică pentru biblioteci și biblionet-uri. Relația pe care o construisem ca reprezentant al Bibliotecii Județene, timp de 13 ani, cu primarii vâlceni - indiferent de partidul din care făceau parte - era una principială, fără niciun interes din partea mea, în afară de acela ca în fiecare localitate vâlceană să avem o bibliotecă publică funcțională. Ultima deplasare, țin minte, cea care a pus capăt activităților mele în județ, a fost cea pentru participarea la un examen de promovare în gradație profesională a bibliotecarului, la Racovița. Mi s-a cerut imperativ, ca o condiție să primesc aprobarea pentru a mă deplasa, să solicit administrației locale, în speță doamnei primar, bani pentru costul carburantului mașinii și să-i aduc la instituție, că „avem nevoie”. Surprins de găinăria care mi se propunea, am răspuns că nu pot face aceasta, în primul rând pentru că este ilegal și în al doilea rând pentru că instituția noastră a avut dintotdeauna/ are buget pentru deplasări în județ. Un buget acceptabil, dacă este chivernisit  în interesul instituției. Partea și mai interesantă este că, la încheierea finanțării programului Biblionet (2014) și la solicitarea subsemnatului, IREX România ne-a donat și autoturismul aproape nou al coordonatorului regional, care a avut biroul în instituția noastră. Deși și pentru acest al doilea autoturism - obținut expres pentru Îndrumarea metodologică,  a fost aprobat de către  CJ buget pentru carburanți, consumabile, revizii, asigurări etc., niciodată mașina nu a fost utilizată în scopul pentru care ne-a fost donată. În cele din urmă, după ce a fost ”obosită” bine,  mașina a fost donată mai departe primăriei unei localități din sudul județului, fără bibliotecă funcțională; o comună în care bibliotecarul a scăpat de grija bibliotecii, întrucât a devenit primar. Și, desigur, coleg de partid; partidul anterior.   Următorul pas a fost scoaterea de pe server,  pur și simplu, în martie 2015, a site-ului www.bibliotecivalcene.ro - prin dispoziție verbală dată Compartimentului IT. Reținem, scoaterea de pe server, nu oprirea temporară a serverului cu site-ul ”meu” și catalogul online al Bibliotecii, cum ”se întâmpla” în vremea precedentului management - ”pentru economie de curent” :) - fix când plecam eu în concediu și constatam asta din online, sunam IT-iștii etc... :)  Scoaterea site-ului de pe server, premeditată, de asemenea, întrucât a fost precedată de acuzația golănească/ hazlie că de pe urma site-ului aș fi încasat bani din reclame prin Google AdSense (lesne de contracarat, atunci am fost la un pas de a face plângere la Parchet).  Odată cu site-ul la care muncisem atât de mult între 2008 și acel nefericit martie 2015, împreună cu colegii bibliotecari din județ, au dispărut din online toate acumulările de conținut digital, de până atunci. Am explicat ce conținea site-ul, însă nu am menționat miile de imagini și video-uri care reflectau inaugurarea serviciilor de tip biblionet în fiecare bibliotecă tradițională vâlceană, adăugate în anii 2009-2014, imaginile și videourile din timpul cursurilor Biblionet, precum și fotografiile/ filmele edițiilor de până atunci ale Concursului online de creație pentru elevi ”Vâlcea - colț de rai”. Ceea ce mai găsim, acum, în YouTube, legat de aceste inaugurări - momentele istorice în care computerul, Internetul și noile tehnologii ale informației se alătură cărților, încât împreună să fie la dispoziția comunităților locale vâlcene - rămân doar palide consolări, cu toate miile de vizualizări (a)cumulate.      Odată cu scoaterea de pe server a site-ului, s-au pierdut ori au fost însușite fără drept și corespondențele cu bibliotecarii vâlceni din județ, gestionari - fiecare - pe câte un cont oficial de corespondență,  de tip numelocalitate@bibiotecivalcene.ro, care le dădea acces în platformă pentru a-și încărca postările sau a accesa secțiunea de E-learning. S-a terminat, astfel, și cu raportările către Institutul Național de Statistică, pe a cărui platformă bibliotecile vâlcene fuseseră înregistrate, firesc, cu adresa electronică oficială. Adresa centrală a site-ului, contact@bibliotecivalcene.ro, adresă pe care rețin că primeam, de ex., de la oameni, întrebări despre rude cu care se pierduse legătura sau felicitări pentru activitatea noastră, inclusiv de la români din afara granițelor țării - n-a mai putut fi nici ea accesată. Cineva din Canada îmi scrisese, iarăși rețin, că ar avea nevoie de ceva informații dintr-o lucrare veche pe care a găsit-o, prin catalogul electronic online, ca titlu existent în colecțiile deținute de noi. Pentru că era vorba doar de o cărticică, am fotografiat-o rapid, filă cu filă, și i-am transmis-o cititorului vâlcean ajuns peste Atlantic... Răspunsul său de mulțumire l-am primit însoțit de manifestarea uimirii și satisfacției că în bibliotecile din România ”se schimbă ceva”. Oare? În ritm amețitor, urmează alte abuzuri peste abuzuri: după ce coordonasem ani de zile managementul cărților și celorlalte unități de bibliotecă - care, pentru necunoscători, după ce sunt achiziționate sau ne sunt donate, trebuie prelucrate biblioteconomic, introduse în catalogul electronic online și abia apoi se știe că le avem și ajung la dispoziția publicului - după ce reușisem, împreună cu colegii din Serviciu (bibliotecari și IT-ișt) să contribuim (prin dialog și interacțiuni cu IME Romania) inclusiv la îmbunătățirea softului TinRead, la care am ajuns după migrarea datelor din vechea versiune - TinLib - și recuperasem aproape tot ceea ce nu se făcuse cu cap înainte de 2006-2007) - și această componentă a activității mele îmi este luată: este modificată din nou organigrama, este înființat un nou serviciu, cu un nou șef care să se ocupe de aceasta, iar Compartimentul IT îmi este și el luat și ajunge în subordinea directă a managerului. În schimb „îmi sunt date în brațe” (aflu după ce CJ votează hotărârea), cele trei filiale ale noastre din Râmnicu Vâlcea, care funcționează în condițiile în care funcționează; în sprijinul lor nu aud măcar o vorbă bună din partea managerului-consilier  municipal, ba dimpotrivă (voi reveni). Ca urmare a unei alte dispoziții verbale, mi se restricționează total accesul în catalogul TinRead, încât să nu mai văd nimic din „bucătăria internă” (văd doar ce se vede în online, ca orice om din afară): câți utilizatori activi are instituția, ce și cât se citește, u.b.-urile achiziționate în interesul publicului sau doar al vânzătorilor/ respectiv cumpărătorului de cărți (care suntem noi, prin reprezentanții noștri) s.a.m.d. Când mă văd nevoit să trag un semnal de alarmă și să întreb public (în instituție, de-acum vorbesc parcă pentru pereți și Cupola-vitraliu), cu privire la Statistica de bibliotecă, dacă „respectăm Legea sau ascundem sub preş Secretul lui Polichinelle?” se dă ordin pe unitate ca niciunul dintre sutele de mii de beneficiari ai resurselor de bibliotecă online pe care le constitui și le promovez să nu mai fie menționat în vreo statistică sau informare către Consiliul Județean. Când menționez în rapoartele mele anuale de activitate (link)  aceste statistici  absolut onorante pentru instituția în care lucrez, se lasă - de fiecare dată - cu mare scandal și reproșuri că lucrez „pe blogurile și paginile personale”. Să lămurim și această chestiune:  Probabil există oameni care se întreabă de ce conținutul privind memoria și cunoașterea locală vâlceană, pe care îl public/ îl promovez de circa 10 ani în online, nu se regăsește pe pagina electronică oficială a instituției în care lucrez și nici pe pagina FB a aceleiași instituții. Este simplu: pentru că a fost dată o altă dispoziție verbală, potrivit căreia acest conținut despre care vorbim să nu fie încărcat pe site-ul www.bjai.ro și nici promovat pe Facebook-ul Bibliotecii. Tot printr-o dispoziție verbală, la începutul acestui an mi s-a restricționat accesul/ posibilitatea de a publica pe grupul FB Ne vedem la bibliotecă orice conținut ...cum mi s-a întâmplat în anii trecuți și în alte grupuri FB, în care am fost blocat fără nicio explicație. Declarativ,  grupul FB Ne vedem la bibliotecă este dedicat activităților Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul" Vâlcea; practic, constat că devine mai degrabă un grup de propagandă politică și de citate izvorâte cam din puțul gândirii...   *** Când mai amintesc, în treacăt, de Indicatorii de performanţă pentru evaluarea activităţilor biblioteconomice, se lasă iar cu supărări mari... *** După o pauză forțată de mai mulți ani,  la presiunea unor oameni din afara instituției, în 2015 am reluat editarea revistei de cultură și informație Casa Cărții vâlcene  (pe care am înființat-o în 2003, împreună cu managerul de atunci al instituției, prof. Dumitru Lazăr). Seria nouă a publicației debutează cu un număr dedicat aniversării a 65 ani de la înființarea Bibliotecii noastre. După ce, în 30 octombrie 2015, în fața tuturor invitaților la eveniment, prezint public această ediție a revistei noastre și anunț că de la acel moment publicația își reia apariția semestrială (cum a fost fondată), mai sunt lăsat să editez doar două numere, unul în 2017, altul în 2018, iar aceasta după insistențe ale mele și interdicții din partea cealaltă, să nu-i avem printre autorii care semnează articole pe X, Y sau Z, să nu mai scrie niciun bibliotecar din Biblioteca Județeană, ci doar cei din județ etc. etc. Editez degeaba cele două numere de revistă, căci tirajul - și așa mic - nu este difuzat, nu ajunge la biblioteci, nici în județ, nici în țară, nici măcar la autori. Publicația nu este utilizată nici măcar ca material promoțional, să fie văzută de cineva, de oricine; tirajele zac o vreme în biroul conducerii, după care ...nu se mai știe.   În schimb, începând cu 2016, este înființată o nouă revistă „a Bibliotecii”, editată de Serviciul cu nume abracadabrant - ...Informare şi Cooperare Europeană - Programe şi Proiecte Culturale, care încă de la înființare devine Calea, Adevărul și Viața Bibliotecii. Lumina la care trebuie să se închine toți. Noua revistă este lansată cu un concert (era să scriu cu lăutari), cu tam-tam și mult, mult ”cotcodac”... Ceea ce s-a întâmplat începând cu anul 2014 este explicat în amănunt de către o personalitate a Cetății noastre, dl. Mihai Sporiș, în calitate de reprezentant al Consiliului Judeţean Vâlcea în Consiliul de Administraţie al BJAI Vâlcea. Actul este oficial și se numește Raport asupra activităţii Bibliotecii Judeţene „ Antim Ivireanul" pentru perioada 10 XII 2013- 31 XII 2014 «...Mihai Sporiş vorbeşte în raportul său, ce a fost depus la CJ Vâlcea, în data de 10 ianuarie 2015, despre excursii în străinătate făcute „sub acoperirea financiară a Proiectelor", despre înlăturarea angajaţilor tineri şi competenţi în dauna unei pensionare, pe care Grigorescu o ţine de „poză" la Bibliotecă, dar şi faptul că planul de management al directorului Remus Grigorescu, postat pe site-ul instituţiei, este o făcătură ordinară, copiată de prin alte documente. Sigur, trebuie să menţionăm că în raport se face vorbire şi despre problemele de la Biblioteca Judeţeană Vâlcea din mandatul trecut, atunci când instituţia era condusă de Sanda Constantinescu, pensionara ţinută în continuare de Grigorescu. Tragic este că toate aceste probleme se pare că sunt muşamalizate de preşedintele Comisiei de Cultură din cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea, consilierul PSD Aurelian Cârstea, care încearcă să-l scoată basma curată pe Grigorescu, cu toate ticăloşiile şi abuzurile pe care le face...» (fragment-citat; sursa: Vocea Vâlcii/ 22 Mar 2015) „Sub acoperirea financiară a Proiectelor" - cum formulează dl. Mihai Sporiș - începe la Biblioteca Județeană Vâlcea cea mai deviaționistă stare de lucruri, stare de fapt, din toată existența instituției: misiunea și funcțiile unei biblioteci județene care ar fi putut continua să crească și să se dezvolte frumos, pe un făgaș normal, au fost și sunt deturnate în mod ticălos/ meschin, pentru mărunte interese și trăiri personale. Împreună de-acum numai la bine, binele lor (răul  a trecut, nu?), vechiul și noul manager își dau mâna, vreme de mulți ani, și transformă Biblioteca într-un soi de „agenție de turism” pe bani publici românești și europeni. Pentru că mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană, pretextul „proiectelor” și cel al „înființării de biblioteci” - chipurile „pentru românii de acolo” - se consideră că dă foarte bine la imagine, deci este utilizat copios. Nimeni nu se întreabă de unde „preocuparea” atât de insistentă pentru românii ajunși pe la porți străine - ”care nu au, bieții de ei, bibliotecă în limba maternă” - în condițiile în care nu există absolut nicio preocupare pentru românii de aici? Plătitori ai taxelor și impozitelor din care noi suntem remunerați? Legea zice că Biblioteca Județeană exercită rol de coordonare metodologică pentru bibliotecile din județ, nu de pe continent...  În timp ce - „sub acoperirea financiară a Proiectelor" - se poate călători atât de lesnicios în afara țării, în interiorul României sau în Republica Moldova, în interes de serviciu, nu oricine poate călători: personal, am fost împiedicat să onorez invitațiile pe care le-am primit din țară, pentru întâlniri profesionale cu omologii mei coordonatori județeni de biblioteci și Biblionet, în condițiile în care deplasările nu presupuneau nicio cheltuială pentru instituție (organizatorii achitau cazarea, masa și benzina pentru drum); astfel de invitații, la care nu am fost lăsat să particip, am avut de la Biblioteca Națională a României, de la Chișinău/ Programul Novateca, de la BJ Cluj și Zalău/ BJ Sălaj. Mai ales la reunirea noastră, a celor din „Grupul IMPACT • bibliotecari pentru bibliotecari”, organizată de Florica Pop, inimoasa directoare a Bibliotecii Județene Sălaj, mi-aș fi dorit să ajung. Și mergeam să lucrăm (la un ”Manual al bibliotecarului”), nu să ne plimbăm! (Ghidul de bune practici in situatii de risc și Ghidul activitatilor de îndrumare metodică în bibliotecile publice sunt realizate de către metodiști și coordonatori Biblionet; am fost coautor). La recomandarea Gianinei Moncea/ IREX România- „...pentru că Biblioteca Județeană Vâlcea are una din cele mai reusite experiente de gestionare a retelei judetene de biblioteci publice” -   Igor Mironiuc, Coordonator pentru dezvoltarea bibliotecilor al programului Novateca/ Biblioteci Globale/ Republica Moldova, îmi trimite invitația de a participa „în calitate de expert” la un „atelier de lucru pentru șefii secțiilor cultură din Republica Moldova”. Să le împărtășesc din experiența implementării Biblionet în județul Vâlcea.  Fragment din corespondență: I-am răspuns precum se vede domnului Igor Mironiuc - și mă spovedesc acum, aici, pentru acest „păcat” - încât să salvez măcar aparențele; pentru că da, nu am fost lăsat să onorez invitația primită de la Chișinău („Plimbările europene” sunt numai către Vestul și Sudul Europei, nu și către Est/ nu și pentru mine).  Cum puteam să-i explic coordonatorului Novateca/ Republica Moldova că nu am voie să plec de pe moșia vâlceană dată/ luată în arendă?  Ca și în cazul momentului invitației-exprese de la Zalău, nu mai aveam nici din concediul de odihnă zile neconsumate... Insistent, după ce i-am trimis răspunsul de mai sus și propunerea să le fac pro bono o prezentare „grăitoare” pe care să o susțină cineva de acolo, de la Chișinău, dl. Mironiuc mi-a propus să prezint eu însumi, online, și să dialoghez prin Skype cu doamnele și domnii directori de Direcții de Cultură din raioanele Republicii Moldova. S-a și întâmplat aceasta, iar lui Igor și interlocutorilor mei le-a plăcut într-atât ceea ce le-am povestit, încât m-au întrebat dacă aș fi dispus să-i primesc la Vâlcea, într-un schimb de experiență, să vadă cu ochii lor câteva biblioteci, să interacționeze personal cu bibliotecarii, cu primarii și cu mine etc. M-am îngrijorat de-adevăratelea, mărturisesc și asta: oare cum îi voi putea primi pe oaspeți, dată fiind situația atât de tensionată când e vorba de ceva înfăptuit de mine/ de ceva în care sunt implicat? Am acceptat solicitarea, nu am putut da înapoi, și am mers să obțin aprobarea. S-a lăsat cu țipete, cu jigniri ...ca aproape de fiecare dată când era/ e vorba de mine, a fost convocată pe loc o „ședință” cu toți salariații BJAI, inclusiv cei care aveau public în săli. În fața tuturor, am fost din nou jignit și certat ca la ușa cortului, spunându-mi-se că nu vom fi gazde pentru „așa ceva”, că nu se aprobă etc. etc. Am răbufnit și eu, am răspuns pe măsură - ca orice om, în exprimarea verbală, nu pot fi atât de reținut precum în scris - și am anunțat în fața tuturor colegilor că voi merge cu solicitare la Consiliul Județean și Prefectură. Și, dacă nu voi găsi sprijin, în ultimă instanță voi închiria pe banii mei o sală la un hotel din Râmnicu Vâlcea. Oricum îi voi primi pe oaspeți, le voi face prezentări și îi voi duce să vadă și câteva biblioteci din județ..  A cedat, în cele din urmă, nu a mai avut ce face, și așa a putut veni muntele la Mahomed...  Am anunțat Agenda evenimentului, au venit oaspeții, i-am așteptat seara la hotel, a doua zi am susținut prezentările de la BJAI, a treia zi am fost în județ la bibliotecile Vlădeşti, Păuşeşti Măglaşi, Pietrari, Grădiştea, a patra zi la Biblioteca Municipală Drăgășani și ...ne-am luat la revedere. Despre cum a decurs vizita, am publicat postarea «Video/foto/text integral: Vizita de studiu Novateca/Republica Moldova - Biblionet/Vâlcea/România, 21-23 nov. 2016»  *** Le-am pus, în cadrul instituției noastre,  celor implicați/ celor care profită de această „oportunitate” parcă fără limite - uneori chiar ”în familie” -, întrebarea de bun-simț: vouă vă este bine când călătoriți în Spania, Portugalia, Grecia, Slovenia (în această din urmă țărișoară nu prea sunt români, deci trebuie căutată altă poveste lacrimogenă), cu autoturismul instituției sau cu avionul, și știți că eu nu am voie să mă deplasez nici până și la Bujoreni sau Budești? Localități în care bibliotecile publice nu funcționează conform Legii și angajamentelor Biblionet, ci doar ,,pe hârtie”? Și că - potrivit normelor, angajamentelor, standardelor - aceasta se întâmplă cu trei sferturi dintre bibliotecile vâlcene funcționale în 2014? Când vechiul și noul manager au început să le lovească la temelie? („Lăsați-i, domnu' Smedescu, că nu-i deșteptați dumneavoastră...”; „A fost o pleașcă Biblionetul ăsta, ce mare lucru?”) Este normal ca din an în Paște, adică de Ziua bibliotecarului, vechii colegi din județ, invitați la Biblioteca Județeană (la un suc în jurul câte unui platou de la „Coana Cami”) să nu-și cunoască vecinul de scaun? Pentru că vecinul de scaun, vecinii din sală, nu mai sunt doar bibliotecari, ca pe vremuri, ci angajați ai primăriilor vâlcene, aduși la BJAI „de poză”, precum sătenii pe vremuri - la Căminul cultural?  În folclorul Bibliotecii,  Serviciul Informare şi Cooperare Europeană - Programe şi Proiecte Culturale - care a ”înghițit” și ”înghite” toate activitățile și munca tuturor secțiilor și filialelor Bibliotecii (chipurile, pentru a le promova, a informa publicul despre ele, conform principiului mama-mpunge și io trag, ce mai iișoară-mi fac! - este denumit în limbajul colocvial ”Plimbări europene”... Pentru că, de un an, pandemia de Covid a anihilat practic complet dezmățul călătoriilor fără nicio finalitate pentru vâlcenii plătitori de taxe și impozite, în numele Serviciului”Plimbări europene” și chiar al managerului personal se telefonează în disperare de cauză ...nu, nu la "partenerii de proiecte" din străinătate (rămași, sărmanii, fără Lumina care le venea de la Vâlcea), ci la ...bibliotecile vâlcene care abia mai supraviețuiesc. Și care - vede-se treaba - trebuie ”ajutate” cu de-a sila ”să facă proiecte”, bunăoară să înscrie copii pentru ”Code Kids”. ”Problemuța” este că bibliotecarii din teritoriu abordați în această manieră țopârlănească - inclusiv prin amenințări că vor fi dați afară (dacă nu se conformează, sunt sunați primarii, cărora, cu autoritatea Bibliotecii Județene, li se spune că bibliotecarul/ bibliotecarii lor ”nu fac nimic” și ”trebuie dați afară, schimbați” - nu refuză așa, pur și simplu, pentru că nu vor ei să-i învețe ”coding” pe copiii din localitățile lor, ci pentru că nu pot; chiar nu pot; a-i obliga pe niște oameni, mai ales pe oameni pe care nu i-ai ajutat cu nimic și "nu ai tras în plug cu ei", să se implice în ”proiecte” peste posibilitățile lor (unii nu pot deschide biblioteca/ biblionet-ul cu săptămânile/ lunile) este un factor de presiune care pune paie pe foc fără sens: dacă un bibliotecar comunal este și responsabil ISU, și "coordonator" pentru microbuzul școlar (am aflat alaltăieri că există și așa ceva), se ocupă și de Arhivă sau de Starea Civilă, multiplică documente la copiator, tot în primărie, sau a fost încărcat cu responsabilități pe linie de Asistență socială ori Registru agricol  ...în fine, nu a mai putut lucra prea mult pe computer, de la cursurile Biblionet încoace, e numai bun și de luat cu japca în ”Code Kids - copiii fac programare în bibliotecile publice”? Cu o astfel de abordare,  să ne mai mirăm de ”ideea” reluată când și când, de a-i prelua pe bibliotecarii din teritoriu, ca angajați ai Bibliotecii Județene (cea de a deveni ai CJ a picat ca nerealizabilă), pentru că ”nu prea ascultă”? Și de a-i da afară, iar în locul să meargă angajați ai BJ, în loc de biblioteci comunale/ orășenești, urmând să avem filiale al BJAI? Sperietoare pentru bibliotecarii din județ că vor fi dați afară, sperietoare pentru bibliotecarii de la BJAI că vor fi trimiși la filialele pe care le vom înființa în comune... Din 2 aprilie 2015 (azi se împlinesc șase ani), m-am implicat în Campania România EduCab, încercând și pe această cale să contribui la sustenabilitatea Programului Biblionet și a proiectelor conexe, dar să și implic bibliotecile vâlcene în proiecte noi. Ceea ce am reușit să investim în bibliotecile noastre, mulțumită extraordinarilor noștri prieteni de la EduCaB, se cam știe. Se știu și proiectele EduCab implementate în biblioteci vâlcene, nu le mai amintesc. Ceea ce nu se știe este că luna trecută, subit, am fost anunțat fără nicio explicație că de relația cu EduCaB se va ocupa altcineva. Am aflat în scurt timp despre ce era vorba: îndelung umflate cu pompa și parcă mereu nesătule, ”Plimbările europene” au poftit și la portofoliul proiectelor pe care EduCaB România le derula în Vâlcea, avându-mă partener. Și mi-au ”înghițit” și asta, tot pe considerentul că se poate zbura luând aripile altcuiva... Putem înghiți orice (link)? - se întreba dl. Mihai Sporiș, în ianuarie 2016 (documentul ”În loc de... Raport” pentru anul 2015), la doi ani după scoaterea domniei sale, ca și a mea, din Consiliul de Administrație al Bibliotecii. Pentru cine nu știe, membrii CA-urilor instituțiilor de Cultură nu sunt remunerați, și este bine că e așa: exact asta ne-ar mai lipsi, în CA să fie numiți membri și pe criteriul încasării unei indemnizații; în lumea civilizată, „deasupra” conducerii executive a Bibliotecii se află un board, ales prin vot de către cetățeni; el este alcătuit din oameni neremunerați, cu bună reputație și preocupați de viitorul orașului lor, și au un mandat de 4 ani; credeți-mă, rogu-vă, pe cuvânt - am văzut pe viu în SUA - această măsură și depolitizarea completă ar duce la rezultate spectaculoase și la noi. Nu ca acum, când o resursă electronică a subsemnatului, dar resursă - adică având conținut text interesant + foto, eventual și video și neapărat sursa/ referințele, toate într-o prezentare cât mai atractivă - are în 24 ore mai mult public decât are Biblioteca noastră cititori activi, într-un an întreg). Pozici și citate redundante putem pune toți pe Facebook, pentru aceasta nu trebuie să fim manageri sau bugetari, în general... Revenind la faptul că mi-a fost tăiată legătura cu EduCaB, la fel mi se întâmplase înainte și cu programele de educație financiară în bibliotecile vâlcene, când am primit invitația să merg la București, la o instruire. În locul meu, care începusem și derulam proiectele (întrebarea dacă pot și sunt interesat am primit-o tot de la Gianina Moncea/ IREX - sărut mâna, Gianina!) - , au fost trimise două colege din alte compartimente ale instituției. Care, evident, neavând nicio legătură cu Îndrumarea metodologică și bibliotecile din județ, în general, nu au avut cum reuși, cu toată susținerea conducerii Bibliotecii. În scurt timp, am fost sunat de la București, să mă ocup tot eu de proiecte, că altfel... *** Au trecut ani nebuni, în goană, unul după altul... Tot mai ostracizat, tot mai criticat în ședințe „ale conducerii” - și patru-cinci astfel de „ședințe operative obligatorii” în câte o zi! - sau ale întregului colectiv, am avut parte și de surprize privind contestarea pregătirii profesionale. Mi s-a reproșat, de către managerul nostru Conf. Univ. Dr., că am fost un amărât de șofer la „Curierul”, că am făcut facultatea „bătrân”, că nu știu să fac nimic, doar pun „pe net niște articole scrise de alții” etc. etc... Vechii colegi, dar mai ales cei noi - pe care destinul i-a adus în instituția noastră,  au aflat despre mine că nu sunt ceea ce par, ba dimpotrivă: sunt conflictual, neprofesionist, n-am făcut nimic în viață (dacă era ceva de capul tău, aveai și tu o funcție!), lucrez pe „pagini personale” etc. etc. Ce să mai înțeleagă/ creadă foarte tinerii noștri colegi, cărora mâine-poimâine Biblioteca le va rămâne în grijă?  Desigur, ceea ce le spune managerul Conf. Univ. Dr.: că am compromis și compromit cultura organizațională și cultura profesională (sintetizez cu vorbele mele), la pachet, fapt pentru care voi fi dat afară.... În captura de mai jos avem Raportul pe care fostul nostru referent de la Resurse Umane, dl. Dumitru Mihalcea, a fost obligat să îl facă privind persoana mea. Oricum ar fi sucit-o, realitatea era imposibil de contrazis, acestea sunt calificările mele importante, certificate. Și totuși.... Pentru că tocmai ieșise la pensie, dl. Mihalcea ar mai fi vrut să lucreze un an-doi - și chiar ar fi meritat, pentru că era/ este foarte bine pregătit profesional. Ar fi meritat, mai ales în condițiile în care, în instituția noastră, a fi și pensionar și manager/ șef de Serviciu ani de-a rândul, vreo zece, devenise regulă. Pe scurt, după ce s-a prezentat cu Raportul care i s-a cerut doar în ceea ce mă privește, dl. Mihalcea a fost certat urât, bălăcărit că nu a scris/ vrea să nu scrie că n-am pregătirea profesională necesară postului pe care îl ocup. În cele din urmă, a fost șantajat în cel mai ordinar mod posibil, că dacă nu scrie ce „trebuie”, explicit, va fi trimis acasă imediat - adio salariu și pensie cumulate, să trăiască doar cu pensia. Colegul nostru a cedat, a venit și mi-a mărturisit, l-am înțeles pe deplin și i-am spus că nu sunt supărat, l-am încurajat că totul va fi bine...; nu toți suntem făcuți să rezistăm, nu toți suntem croiți la fel și nici plămădiți din același aluat... „Corectura” cu pixul, operată ulterior în documentul devenit oficial, a fost făcută de managerul nostru, de la înălțimea staturii morale de Conferențiar Universitar Doctor:

Cu Raportul în mână, fericit că „m-a făcut” (cum s-a exprimat), întâiul stătător al Bibliotecii noastre a mers la Consiliul Județean Vâlcea, pentru demersuri/ pentru a obține concedierea mea.

Cineva de acolo, de prin preajma Olimpului Vâlcii - nu am aflat (și) cine, dar îi mulțumesc aici -, i-a rupt hârtia în față și i-a spus să-și vadă de treabă, că nu e bine ce face... 

Cred că „binefăcătorul” anonim nu este cineva din conducerea de atunci a Consiliului Județean, întrucât la unul dintre memoriile adresate, aceasta - conducerea, care nu a stat de vorbă cu mine și nici nu a desemnat pe cineva în acest - tocmai îmi dăduse  răspunsul absolut jenant și dezonorant pentru o autoritate județeană, împănat cu minciuni sfruntate, pe care îl public mai jos:

Asta mi-a fost transmis prin act oficial, în condițiile în care rapoartele mele anuale de activitate erau/ sunt nu doar înregistrate la Secretariatul instituției noastre, ci sunt publicate în online, iar cele mai multe dintre activitățile în care sunt implicat sunt publice...

***

În sfârșit - căci multe ar mai fi de spus, 

dar trebuie să mai și încheiem (voi reveni când va fi cazul) - ultima mare nedreptate, ultima mare mizerie, cea care a pus capac tuturor abuzurilor de până acum a fost ”evaluarea” activității mele pentru anul 2020.   

A doua zi după ce am înregistrat Raportul meu de activitate pe anul 2020 și l-am publicat ca de fiecare dată în online, sunt chemat de către Minodora - colega noastră bibliotecară, care se ocupă cu abnegație de activitățile specifice Secretariatului - și primesc o copie de pe prima pagină a raportului meu, cu rezoluțiile manageriale:

Nu era nici prima nici ultima oară când mi se întâmpla asta.

 Aproape după fiecare raport de activitate al meu, genul epistolar exprimat în instituția noastră se consumă în același tipar: eu scriu câte o sinteză a ceea ce lucrez/ înfăptuiesc și i-o duc Minodorei, Conf. Univ. Dr. îmi scrie (sau nu) o rezoluție, după care urmează, de regulă, o ședință (sau mai multe) în care sunt bălăcărit/ împroșcat cu lături, mi se reproșează că nu fac nimic, că nu promovez instituția etc. etc. (odată, de ex. aceasta s-a întâmplat în ședință cu oamenii din Serviciul pe care îl conduc, ocazie cu care colegii au aflat, direct de la managerul Conf. Univ. Dr., că pe cât sunt ei de buni, de performanți și cuminți, pe atât de rău, slab pregătit și leneș sunt eu, deși iau mai mulți bani decât ei, precizându-se și suma).

Revenind, când văd rezoluțiile de mai sus, încep să explic din nou în scris, a nu știu câta oară,  ca în filmele cu proști, că eu fac ce pot și ce cred că e bine, îmi respect fișa postului și valorile în care cred, însă pe site-ul www.bjai.ro, pe pagina Facebook a Bibliotecii și pe grupul FB Ne vedem la bibliotecă nu pot să public, întrucât sunt restricționat. 

Sunt restricționat nu doar în sensul că mi-au fost blocate coordonatele de acces, ci și prin prisma faptului că dacă trimit conținut, link-uri etc. colegelor care se ocupă de postarea pe FB (pe site, din câte știam, nu poate posta decât un admin din afara instituției) nu îmi sunt publicate. Colegele la care fac referire nu sunt rău intenționate, chiar nu au voie să publice nimic de la mine, ”până nu primesc aprobare”. Iar aprobare nu primesc. 😏

Ultima dată, asta s-a întâmplat în februarie. Potrivit unei dispoziții scrise, eu trebuie să întocmesc cataloagele de noutăți editoriale intrate în colecțiile noastre. Cum am primit lista cu noutățile, am și redactat catalogul, cum am putut mai bine. În 10 februarie a fost gata, l-am sunat pe manager și, aproape ca de fiecare dată, nu mi-a răspuns. I-am trimis mesaj:

Nu mi-a răspuns și nici nu ne-am văzut.
A doua zi, trimit link-ul către catalogul pe care l-am încărcat în flipsnak - link încă nefăcut public! -  și uneia dintre colegele care pot posta pe FB-ul Bibliotecii:



A treia zi, o întreb pe colega mea ce se mai aude cu catalogul, când va fi publicat, pentru că e pentru apariții editoriale din 2020, și deja e cam târziu...
Îmi spune, gânditoare, să vorbesc cu ”domnul director”.

Mai aștept să treacă și ziua următoare, 

vineri, apoi și sâmbătă, iar duminică public eu însumi Catalogul de noutăți, menționând că este al noutăților Bibliotecii Județene (nu ale mele, de acasă).

Luni, 15 februarie, iar ședință, iar scandal că am publicat catalogul, că am făcut-o fără aprobare etc. etc...

Peste încă o săptămână, în 22 februarie, după ce sunt ținut la ușă aproape 45 minute, îmi face evaluarea activității pe 2020 fără să țină cont de nimic din Raportul de activitate menționat cu link mai sus, fără să ia în considerație niciuna din activitățile pe care le-am desfășurat și în anul trecut, ca și în ceilalți. Îmi reproșează câte în lună și în stele, formulează noi acuzații la adresa mea, nu mă lasă să vorbesc și oprește consemnarea celor ce am de spus.

Nota finală a evaluării mele este 4,33, cea mai mică din Biblioteca Județeană Vâlcea: 

Formulez contestație scrisă, scriu tot ce am de scris și mă chemă din nou, de această dată să retrag contestația înregistrată la Secretariat, că altfel aduce comisie de la Consiliul Județean, mă evaluează cu Insuficient și mă dă afară: Oricum te dau afară, îți fac evaluări consecutive slabe și ești gata - se scăpase (sau mi-a spus intenționat?) altădată...

***

«Apocalipsa»

Apocalipsa (sau apocalips, în greacă: ἀποκάλυψις, transliterat: apokálypsis, „ridicarea voalului” sau „revelație”) este o specie a literaturii religioase creștine, care cuprinde revelații despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. Este caracterizată de un limbaj profetic-vizionar. Scrierile apocaliptice au apărut adesea ca reacție la întâmplări istorice concrete, tematizându-le sub voalul metaforei sfârșitului lumii... (sursă text și foto)

***

Pentru că lucrurile ajung în așa punct culminant,

intru la idei: de ce ține, totuși, atât de mult să scape de mine cu orice preț, cu orice risc? Pentru că - și în scris, și verbal, și prin prieteni comuni - i-am transmis de mai multe ori că mă voi vedea nevoit să acționez în calitate de avertizor de integritate, public, și atunci nu va mai fi nimic de reparat.

Amical, poate prea amical, încât m-a luat în râs - în considerația vremurilor în care lucram la Curierul de Vâlcea împreună cu Sorina Grigorescu și Sorin Barbu (soția, respectiv finul/ nașul - niciodată nu am știut exact) - i-am făcut ceea ce numim o ofertă care nu poate fi refuzată (știe 'mnealui despre ce e vorba). Cel puțin nu de un om rațional.

I-am spus și că sunt conștient de susținerea lui politică și că eu nu am nicio susținere, de nicio natură, însă îl rog, trebuie să mă lase în pace, mai ales că nu fac rău ceea ce fac; să încalce cât mai puțin legile scrise și nescrise care ne guvernează viața și să coabităm cât de cât liniștiți (sunt convins că nici lui nu i-au făcut bine ”dialogurile” cu mine)...

Ne mai dormind noaptea și consumându-mă foarte mult în lupta de unul singur pentru o cauză care nu este doar a mea - în condițiile în care am atâtea de făcut și nu îmi mai găsesc liniștea de care am mare nevoie, am început să caut. 

Și, căutând, am găsit. Pe lângă toate relele făcute instituției noastre și bibliotecilor din județ, despre care știam, aflu cu întristare că o parte, poate cea mai consistentă, a achizițiilor publice ale Bibliotecii Județene Vâlcea, este direcționată către două firme apropiate managerului nostru... 

Așa cum reiese din SEAP (link-uri),

Echipamentul digital pentru uz tipografic" conform Anunț publicitar nr. ADV1156562 / 06.07.2020, tipografia noastră - ”care va tipări cărțile tinerilor scriitori vâlceni” (ne reamintim, mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană)

+

Ghilotina profesionala electrica conform anunț ADV1172748

 care le va tăia pe margini, să fie frumoase... 

+

Echipamentul de broșat A3 conform anunț ADV1172734

căci cărțile trebuie și broșate... 

...valorând împreună 135.259 lei, au fost cumpărate prin achiziție directă de la firma cumnatului finului/ nașului (tot nu știu) managerului nostru,  S.C. Shumy Trans Log SRL Baia Mare. 

În orașul din nordul țării, administratorul firmei menționate este perceput ca fiind un domn foarte ok, onorabil, pasionat de off-road. Profilul firmei domniei sale este transport auto. Societatea Comercială este la vedere, adică nu necesită căutări altfel decât pe Google. 

Pentru că, împreună, cele trei echipamente depășeau plafonul maxim permis de lege, mașina de broșat a fost achiziționată separat...

Echipamentul digital pentru uz tipografic" conform Anunț publicitar nr. ADV1156562 / 06.07.2020 este mai deștept decât o simplă tipografie ”care va tipări cărțile tinerilor scriitori vâlceni”: știe să facă și  autocolante, și bannere, și alte chestii de formate mai mari, care țin fix de fascinantul domeniu al imprimării ...cărților :) 

***

A doua firmă - furnizor de bază 

al multor, multor achiziții directe atât de diferite, încât este incredibil că se poate și așa ceva, este S.C. Maais Mediapub S.R.L. Râmnicu Vâlcea.

De la ”autocolante și benzi publicitare” până la ”dale pentru realizare covor tactil”, de la fierbător cu filtru ceai și până la geantă laptop (roșie!), de la ”Legitimații, carduri, ecusoane” și până la ”scaune ergonomice” ...toate ne vin de la S.C. Maais Mediapub S.R.L. Ramnicu Valcea.

”Coincidență”, firma are adresa în Râmnicu Vâlcea, Carol I nr. 19, același sediu cu cel al Curierului de Vâlcea. Tot ”coincidență”, Sorina Grigorescu, soția lui Remus Grigorescu, este director economic la SC Curierul SRL și contabil-șef la S.C. Maais Mediapub S.R.L. Ramnicu Valcea.

În fine, deși S.C. Maais Mediapub S.R.L. este indexată de algoritmii Google ca fiind Agenție de publicitate, administratorul/ proprietarul acestei firme nu este ușor de găsit în/ prin Internet (sau cel puțin nu l-am găsit eu, deși am insistat binișor). A trebuit să caut informațiile în alt loc și am aflat că firma este înregistrată pe numele soției lui Sorin - Ildiko Barbu Kerekes. Shumy - pentru apropiați. Shumy e originară din Baia Mare.

*** 

În 12 decembrie 2018, după multe și felurite eforturi 

(revin, dacă este cazul), reușisem - mulțumită receptivității domnului director Cristian Faităr al Școlii  Gimnaziale nr. 5, Râmnicu Vâlcea (coordonatoare şi a Şcolii Goranu) să găsim un spațiu pentru această filială oropsită a BJAI. Scriu iute un proiect ale cărui Obiective specifice vizează înfăptuirea educației în contexte nonformale și informale, definite ca atare de art. 331, alin. 2,3 / Legea 1/2011 (educația în contexte formale este realizată de Școală, potrivit alin. 1 al aceluiasi art. 331), pentru că altminteri Filiala Goranu a BJAI nu putea fi găzduită legal în spațiul Școlii. 

De-adevăratelea bucuros de așa reușită (colega mea Adriana Edu, bibliotecara exilată abuziv la Goranu, găsise spațiul disponibil, m-a sunat și mi-a spus, l-am sunat la rându-mi pe dl. director Faităr și totul a mers repede) în prezența excelenței sale Nikoloz Nikolozishvili, ambasadorul Republicii Georgia la București, a prefectului judeţului Vâlcea, Florian Marin, a vicepreşedintelui CJ Adrian Buşu, a cadrelor didactice, elevilor, părinților etc., inaugurăm Centrul de învăţare nonformală şi informală Goranu:

Prezint public, pe proiecție, ceea îmi doresc să reușim prin înființarea acestui Centru (slide-urile prezentării sunt foarte sugestive, sunt și la link-ul anterior).

Dar Adriana, sătulă de persecuțiile de care a avut parte, își găsește alt serviciu și pleacă la București. Rămân în aer cu Centrul de învăţare nonformală şi informală/ Filiala Goranu. Insist mult, în fine, o colegă din Serviciul meu  merge și deschide Biblioteca și computerele, câte două zile pe săptămână. Apoi, angajăm un bibliotecar acolo, însă este mutat la sediul BJAI, tot în cadrul Serviciului meu. Angajăm altul, la începutul acestui an. Cu toate insistențele mele, noul bibliotecar de la Goranu - filiala pentru care din nou ne-a fost aprobată de către CJ angajarea unui bibliotecar pe acest post - nu este lăsat să lucreze la locul de muncă pentru care a concurat și a câștigat.

Nu este lăsat deși, cred, și-ar dori măcar să vadă unde funcționează, mă rog, unde ar trebui să funționeze Centrul de învăţare nonformală şi informală/ Filiala Goranu, pe care l-am dotat în 2018 inclusiv cu pachetul din Programul Biblionet - computere și periferice redistribuite. 

Noul coleg și colega care deschide Biblioteca la Goranu două zile pe săptămână

 - în celelalte, da, ați ghicit, colega mai trebuie să se ocupe de  ”Code Kids-ul” din cadrul Serviciului „Plimbări europene” - primesc sarcini direct de la manager, nu de la mine/ șeful direct, și nu sunt lăsați să facă nimic din ce ține de fișa postului lor...

Ah, uitasem ceva: sarcinile directe primite de la manager presupun să lucreze ”la tipografie”, unde cu totul și cu totul întâmplător, desigur, după douăzeci de ani, exact ca-n literatură, eu redevin cumva coleg de serviciu cu Sorin Barbu, care vine să-i ajute pe cei doi subordonați ai mei la tipărirea „cărților tinerilor scriitori vâlceni”. Dimineața devreme, seara, poate și noaptea - idealurile nu suferă amânare...

Astfel funcționează mașinăria noastră foarte deșteaptă (prezentarea este a producătorului/ link):

***

Cum stăm, din punct de vedere legal, cu Managementul și Strategia de dezvoltare ale Bibliotecii Județene Vâlcea

Cu 32 voturi pentru, 0 voturi împotrivă şi 0 abţineri, Consiliul Județean a adoptat Hotărârea nr.145 din 19 iulie 2019 privind aprobarea rezultatului evaluării finale a managementului realizat de domnul Remus Grigorescu, managerul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea.

Biblioteca Judeţeană nu are în acest moment o strategie coerentă şi un plan de acţiune validat de Consiliul Judeţean - scria dl. Mihai Sporiș în 2015, în Raportul asupra activităţii Bibliotecii Judeţene „ Antim Ivireanul" pentru perioada 10 XII 2013- 31 XII 2014, la care am făcut referire mai sus.

Reprezentantul Consiliului Județean aducea, ca argument chiar Proiectul de management pentru Biblioteca Județeană aprobat de Consiliul Județean în 2014, care ar fi trebuit să fie călăuza, calea de urmat de către noi toți, între 2014 și 2019. 

Că asta a fost, atât s-a putut, poate e „de înțeles” în țara în care trăim: așa cum am avut/ avem asistați social, putem - probabil - duce în cârcă și asistați politic. Însă la două condiții de minim bun-simț țin mult și aceasta este ceva nenegociabil: 1. să nu distrugă ceea ce oamenii dedicați profesiei înfăptuiesc zi de zi, fiecare după posibilitățile lui și 2. să respecte legile și hotărârile prin care sunt numiți politic în funcții nepolitice, deși este evident că nu pot să adauge valoare. 

Apropo de aceasta, dacă trăiam într-o societate normală, serialul scris în 2013 de dl. profesor Tiberiu Pană ar fi trebuit să împiedice până și gândul că o instituție precum a noastră ar putea intra pe așa mâini...

Funcția de director la Biblioteca ”Antim Ivireanul” e foarte importantă, e a paisprezecea în ierarhia demnităților județului ...nu ne putem bate joc de ea, domnule Smedescu.... - îmi spunea, la o țigară, în vara lui 2006, Dumitru Bușe, fostul președinte al CJ Vâlcea - nevoit fiind să ia o măsură radicală, iar eu să mă conformez, acceptând interimatul la conducere, deși îmi place să lucrez din umbră, nu din fruntea bucatelor.

La aproape doi ani după ce managementul instituției noastre a fost evaluat ca fiind foarte bun 

iar potrivit Art. 2, managerul a fost numit din nou în funcție, mai trebuia făcut ceva: 

Consiliul Județean...

Așadar, în termen de 15 zile calendaristice, care au început să curgă din  19 iulie 2019, trebuia să avem Proiectul de management pentru cinci ani (dintre care doi au trecut). Nu am avut proiectul, deci și dacă ar fi vrut, Consiliul Județean nu avea ce vota ...suntem în continuare precum muștele fără cap: dacă unii dintre noi mai știm de unde venim și unde vrem să ajungem, niciunul dintre noi și instituția în ansamblu nu avem habar încotro ne duce „viziunea” managementului...

Caietul de obiective -

- Anexă la Hotărârea sus-menționată, indiferent de cine a fost făcut, are foarte foarte multe dispoziții care parcă ar fi fost făcute de mine:  

Deci, după ce l-a numit, apoi l-a tolerat încât ne-a ucis efectiv șapte ani împliniți ieri, 

Consiliul Județean îi spune acum (vorba vine, i-a spus în 2019) managerului numit politic, direct și fără ocolișuri, că trebuie să îndeplinească obiective specifice clare și limpezi ca lumina zilei: întâmplător, desigur, obiectivele sunt cele pe care le-am susținut/ le susțin de mulți, mulți ani, fapt pentru care mi-am atras o ură fără margini, am fost jignit, amenințat, desconsiderat în fața tuturor colegilor cu „argumente” că trăiesc „în trecut”, că nu  sunt în stare de nimic... („S-a terminat cu Îndrumarea metodologică, nu se mai face nicăieri în țară, am vorbit cu ... și cu....!; „Gata cu Biblionet-ul, s-a terminat, tu nu vezi că trăiești în trecut? Ești singurul care mai susține prostiile astea...”; „...aduc comisie de la Consiliul Județean și o să te dau afară!; surprinzătoare abordări, în condițiile în care, 1. inspector general școlar fiind, Conf. Univ. Dr. a participat în 2013 la Inaugurarea Biblionet-ului Pesceana și atunci nu gândea la fel și 2. în 2009, când era prefect - tot interimar, tot numit politic -, l-am vizitat să îl rog să mă ajute încât să avem cât mai multe biblioteci vâlcene care să întrunească minimele condiții de eligibilitate pentru Biblionet; m-am ales cu ...amintirea unei cafele pe care am băut-o în cabinetul cu atmosferă apăsătoare în care au viețuit foștii prim-secretari ai Vâlcii...). 

„...în conformitate cu strategia de cooperare cu acestea...” (cu bibliotecile din județ) scrie în Caietul de obiective, iar ironie mai usturătoare era dificil de găsit: chiar dacă vreau să nu fiu lipsit de modestie, referirea la strategie, care pomenește funia în casa spânzuratului, amintește și că singurele două strategii în legătură cu bibliotecile vâlcene sunt cele întocmite de mine:

«Strategia de colaborare a Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” cu bibliotecile locale vâlcene» (cea din 2007, m-am referit la ea mai sus)

și

Strategia de Dezvoltare a Serviciului Marketing-Dezvoltare al Bibliotecii Judeţene Antim Ivireanul Valcea/ 21 mai 2014.

În sfârșit, deși nu a prezentat public,

deci nici nu (i-)a fost aprobat prin hotărâre de Consiliu Județean un nou proiect de management - sau poate da și nu știu eu?; însă ar trebui ca noul proiect să fie afișat pe pagina electronică a instituției noastre, să ne împărtășim cu toții din profunzimea lui, Conf. Univ. Dr. cu majuscule - cum ne obligă să îl menționăm până și în documentele de uz intern - a fost cooptat, ca specialist,  în comisiile pentru toate concursurile de proiecte de management ale Bibliotecilor Județene din Oltenia - Din Dolj și până-n Olt și până-n ...și până-n Gorj și până-n Mehedinți;

Pentru cum dăduse în gard cu managementul Bibliotecii Județene Vâlcea, probabil că personajul se autoevaluase, ajunsese la concluzia că e cel mai bun și le comunicase asta și colegilor de partid neuniversitari... 

***

În bibliotecile americane, există două mari clasificări 

ale cărților din biblioteci: (literatură) ficțiune și nonficțiune. Cele de mai sus nu sunt ficțiune și (deocamdată) nici literatură, deși tentația de a scrie o carte - atât de multe mai sunt de spus! - nu-mi dă pace. Poate voi fi dat, în sfârșit, afară de la „amărâta asta de Bibliotecă” și voi avea timp mai mult să scriu. Nu săriți cu ocara, că nu am citat din mine, ci din Conf. Univ. Dr., care s-a exprimat, la adresa unui coleg: „dacă era ceva de capul lui, nu lucra într-o amărâtă de bibliotecă!”...😏

„Știu că e un securist nenorocit, care m-a înregistrat mereu!”

Uitasem (încă nu m-am obișnuit cu epitetele mai noi): săptămâna trecută, în timpul unei ”ședințe” ad-hoc, aud avertizare în cască și scot telefonul să văd pe ecran  cine mă sună, poate e ceva important. Era dl. Sorin Zamfirescu, suna de jos, de la la poartă, convenisem cu o zi înainte să treacă pe la mine. ”Mino” - oricât de ocupată era să consemneze în scris de mână cele discutate și mai ales acuzațiile din ședință la adresa mea (ca viitoare probe) - mă vede că scot telefonul (îi surprind fugitiv privirea), iar în timp ce mă uit la ecran îi șoptește Conf. Univ. Dr.-ului că îl înregistrez. Acesta se dezlănțuie imediat, fără să se mai controleze: „Știu că e un securist nenorocit, care m-a înregistrat mereu!”

Adevărul este că avem multe înregistrări, video sau doar audio, la secția noastră Multimedia, aproape toate evenimentele/ momentele importante fiind stocate pe suport electronic, pentru posteritate. Și aceasta trebuia/ trebuie să ne fie una dintre preocupări...

Legat de scandal și de noile suspiciuni - din păcate, dl. Sorin Zamfirescu a asistat la o parte din ”scene” (a urcat să își ceară scuze că ne-a deranjat ședința) - mai am să fiu acuzat că sunt și torționar sub acoperire... :)

*** 

Sorina, Sorin, 

cele de mai sus - deși poate așa par - nu sunt despre voi. Îmi pare sincer rău că sunteți în această situație în care nu trebuia să ajungeți. Astfel de practici ne țin în continuare în mocirlă, în mizerie și fără speranță. Undeva, pe meleagurile Vâlcii, garantez că sunt copii care vor să citească, dar la care nu au mai ajuns cărți (și) pentru că nu am mai fost lăsat să duc cărți bibliotecilor din satul lor. Cărți gata-tipărite, obținute gratuit - donații de la oameni inimoși -, nu cărți care vor fi tipărite... „vor fi tipărite”, desigur, când vom avea o procedură în acest sens, niște costuri aprobate de către Consiliul Județean, oameni specializați în această profesie în sine, nu bibliotecari(i) din Serviciul meu...

La asta se rezumă totul - „mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul” - nu știu dacă mai are sens să explic.  

***

Domnule Președinte Constantin Rădulescu/ Dragă Costi, 

aș dormi mult mai liniștit dacă mi-ai spune că nu ai avut idee cât de gravă este situația de la Biblioteca Județeană Vâlcea și că Remus a făcut toate astea de capul lui, înșelându-ți încrederea și ție, precum Partidului și ex-președintelui Ion Cîlea (vezi-l în video-ul de mai sus cât de onorant/ de convingător militează pentru Biblioteci cu Biblionet - cu toate gafele, că toți mai gafăm). 

Cel mai probabil, Ion Cîlea nu s-a gândit - când l-a numit și ni l-a trimis pe cap pe Conf. Univ. Dr.  (ne-am trezit pur și simplu cu el intrând, singur, în Bibliotecă) - că lucrurile vor ieși așa de rău și în contradicție totală cu logica. Video-ul pe care l-am filmat anterior celui la care trimit mai sus este la fel de spectaculos: cine nu cunoaște vorbitorul, poate crede că (președintele CJ Vâlcea) lucrează pentru Programul Global Libraries...

 Avem și acel video în online, este vizionabil aici. 

Mai trebuie remarcat că în min. 3,25 al acestui film (cel de mai sus, din fereastră flash) - la ”spartul târgului” inaugurării naționale Biblionet de la Ocnele Mari/ 2009, vedem cum apare neinvitat și Conf. Univ. Dr.-ul nostru (abia demis din funcția de prefect): se duce cu tupeu direct în prezidiu, se pupă cu un domn aflat deja acolo și ia poziție marțială. Însă, imediat, The End, filmul se termină. Atât am filmat. Era finalul...   

***

Poate că este vremea să ascultăm un cântec de demult, de foarte demult, din anul în care m-am născut?

Se zice că Frank Sinatra ura să îl cânte, dar trebuia să se întâmple... 

***

Sursă cele două video-uri din montajul introductiv: Televiziunea VTV și Facebook.