În «Scrisoarea deschisă» pe care am adresat-o* Doamnelor și Domnilor Consilieri Județeni în 21 aprilie a.c. am anunțat că se află în caznele facerii un „raport privind situația computerelor și celorlalte echipamente Biblionet din bibliotecile vâlcene”.
Fie că așa „s-a cerut”, fie că așa „s-a înțeles” și deci „s-a transmis” Comisiei „de resort”, au apărut mici „problemuțe”. De la obiectivul destul de explicit enunțat, s-a ajuns la niște „investigații” și întrebări de o „profunzime” cumva ...paralelă cu realitatea: de pildă dacă IREX mai funcționează, dacă IREX și-a onorat obligațiile contractuale față de noi și bibliotecile vâlcene (noi fiind donatari 🤭), dacă mai am còpii după „aplicațiile” prin care am obținut finanțarea (aplicațiile anuale consecutive pt. perioada 2009-2013 le-am făcut în online 😅), dacă subsemnatul pot să explic de ce Scrisoarea postBiblionet – care mă îndreptățește cu atât mai mult/ ,,a fortiori" să insist de unul singur pentru sustenabilitatea programului – a avut sau nu număr de înregistrare ...plus alte nedumeriri mult prea puțin relevante, care nici nu merită a mai fi menționate. Am făcut atâtea referiri la ceea ce s-ar întâmplat și la Bilanțul programului**, la cât de bine a fost implementat și cât de temeinic și cu ură a fost „distrus”, încât simt că am devenit redundant până și cu mine însumi. Ca orice bun-creștin care așteaptă cu încredere „Dies Dominus” - mă refer la cea de poimâine, a Celui de Sus de tot, prima de după termenul de 15 mai, când „Raportul Biblionet” trebuie să fie gata - mă gândesc să dau o mână de ajutor și să prezint oricui este interesat un raport (privind situația în cauză) din urmă cu doi ani și jumătate. Mie mi se pare atât de grăitor acest raport al meu din 2019, încât nu ar mai fi de verificat decât cât s-a mai înrăutățit situația de-atunci încoace. Pentru a fi mai ușor de lecturat, am pus raportul în flip book, e ușor de citit și nu prea lung, iar din el orice „nedumerit” înțelege despre ce vorbim: verificăm dacă Biblionet-urile funcționeză în bibliotecile vâlcene, potrivit angajamentelor asumate de Biblioteca Județeană, de consiliile locale vâlcene din legislaturile 2008-2012 și 2012-2016, prin HCL, de primarii vâlceni din aceleași legislaturi și de subsemnatul, toți prin angajamente scrise - eu, în calitate de coordonator județean Biblionet/ metodist/ ulterior șef Serviciu în cadrul BJAI. Ca o paranteză, pentru celelalte «disfuncționalități»*** 🤔 la care am făcut referire, detaliat, în apelul public din 2 aprilie a.c. - «Salvați Biblioteca! Împăratul e gol și iubește arginții, nu cărțile!» - încă nu a început vreun demers despre care să am cunoștință. Mai încercăm, nu ne pierdem speranța. 😁 În fine, adresa la care avem acest raport intern din 2019 - nu am primit încă niciun răspuns/ nicio rezoluție la el și la multe altele 😏 - este https://www.flipsnack.com/Bibliotecivalcene/raport-sept-2019-biblioteci-publice-biblionet-uri-valcene.html &&& Weekend minunat! De acum - de vineri la «five o'clock>>, ora „știrilor de la ora 5” - «mai e mult până luni!» ❤🙏🤗 Valentin Smedescu
(sursa inițială)
.
P.S.1: cu privire la „celălalt” raport care trebuie întocmit – privind multele proiecte pe care, nu-i așa, Biblioteca Județeană le derulează în teritoriu fără implicarea mea 🙂, cum scriam* tot în 21 aprilie, am dat de asemenea o mână de ajutor oricui vrea să o primească: indiferent de obstrucțiile de care am parte, în contextul aniversar al «Zilei Bibliotecarului»**** din acest an am făcut și o scurtă enumerare neexhaustivă a proiectelor reușite în ultimii ani, împreună cu (tot mai puținele) biblioteci vâlcene funcționale.
P.S.2: o nouă campanie, cu tema << să dregem busuiocu' >>, a fost declanșată în 23 Aprilie a.c., de Ziua Bibliotecarului, chipurile ,,la inițiativa conducătorului iubit": bibliotecarii de la ,,Județeană" și de la biblioteci vâlcene au oferit oamenilor cadou câte o carte, însoțită de invitația de a frecventa bibliotecile, de a citi...
Ideea excelentă a fost compromisă de organizarea foarte proastă: pachetele cu cărți duse în pripă pe ici, pe colo, în câte o bibliotecă locală (în ideea de a fi luate de acolo de bibliotecarii localităților învecinate) zac în continuare ,,necadorisite": nu au fost ridicate de nimeni, pentru că nu are cine să la ridice - bibliotecile sunt închise, bibliotecarii au alte sarcini sau au plecat din sistem. În ,,graba" raportării ...,,socialiste" a succesului în Internet și mass media (mai ales TV ,,prietenoase"), au fost pomenite ca ,,implicate" de ex. ,,bibliotecile" din Golești, Ionești, Măldărești, Orlești, Alunu, Sutești, Fârtățești, Roești etc., cunoscute oficial ca nefuncționale, unele închise încă din mileniul trecut.
Revenind la campanie: deși m-am implicat, iar alături de doi tineri colegi (ne-am deplasat cu mașina mea) am dăruit eu însumi cărți oamenilor în zona Târgului și Bisericii Goranu (se ieșea de la slujba de Sf. Gheorghe) + pe strada Lespezi, doar cu mine nu au apărut pozici în această ipostază, deși există (foto în primul comentariu).
,,Pretext" inventat ,,tovărășește", numa' bun să fiu bălăcărit că nu mă implic, dat exemplu negativ colegilor, alea, alea, ,,de toate"... 😂
&&&
______________
*https://www.facebook.com/bibliotecivalcene/posts/4557439657606298
** https://drive.google.com/file/d/0B-G7vrM7m93sU3VuSElCVGxjVzg/view
*** https://www.facebook.com/bibliotecivalcene/posts/4498680823482182
**** https://www.facebook.com/bibliotecivalcene/posts/4563410547009209
Valentin, evident ca tema este de interes. Dupa cum spuneai si tu este vorba de baza piramidei fara de care varfiurile nu pot exista.
Din ceea ce spui se intelege preocuparea sincera pentru profesia noastra. Insa multe dintre problemele enumerate de tine ar trebui sa fie preocuparea asociatiilor profesionale, ministerelor responsabile, administratiilor locale s.a. nu a unui proiect sustinut de un grant din afara, pe termen scurt. IREX-ul poate sa incerce sa ajute insa nu poate sa rezolve problemele de fond ale bibliotecilor noastre. Iar ceea ce subliniezi tu sunt probleme reale din profesia noastra insa sunt ombilical legate de alte probleme mai mari ale societatii romanesti – printre care educatia, structurile birocratice…
Daca IREX-ul s-ar concentra pe nevoile de formare imediata, care nu sunt documentate (desi exista comisii si asociatii specializate…) li s-ar termina banii pana ajung la ceea ce ii intereseaza pe ei: facilitarea accesul populatiei la mijloacele tehnologiei informationale.
Privind din exterior eu am inteles ca exista interes din partea celor de la IREX in a face cat mai mult in sensul celor spuse de tine. Specialistii si oamenii care stiu despre ce e vorba sunt insa cei ca tine care ar trebui sa se implice mai mult. Cine, dintre metodistii din tara, a aplicat pentru a fi consultantul roman pentru acest curs?
Claudia,
textul pe care tu l-ai tranformat in topic a fost scris dupa miezul noptii in Ro, pe fond de oboseala, si poate nu n-am reusit sa transmit exact ceea ce gandesc. Precizez ceea ce cred ca se impune:
1. zici tu: „Privind din exterior eu am inteles ca exista interes din partea celor de la IREX in a face cat mai mult in sensul celor spuse de tine„; la fel sustin si eu si sunt intru totul de acord cu tine privind lucrurile din interior, adica din cadrul Programului, deci nici vorba sa aduc reprosuri cuiva care ne vrea si ne face binele pe care ni-l dorim atata.
2. Am vrut sa atrag atentia asupra unui aspect deosebit de important, insa foarte „neglijat”: in general, aproape toate programele cu finantari straine (europene si americane) construite pe metode, mijloace si realitati normale „dincolo” intimpina mari dificultati – de regula esueaza lamentabil – tocmai pentru ca ele nu sunt adaptate exact realitatilor de la noi, nu-s corect alesi oamenii care le coordoneaza/implementeaza, resursele sunt limitate (raportat la nevoi) …mai exista si mentalitatea de „asistat social” a celor care cred ca cineva tre sa „le dea” la nesfarsit „ceva”, orice s.a.m.d. Ori eu tocmai asta vreau sa evitam: ratarea extraordinarelor sanse pe care le ofera Programul „Biblionet” comunitatilor rurale si mic urbane din Ro.
Daca e nevoie sa dau exemple negative de insuccese legate tocmai de „facilitarea accesul populatiei la mijloacele tehnologiei informationale” – de care vorbesti tu mai sus – avem esecurile lamentabile ale majoritatii investiilor facute in centrele „PAPI” (realizate prin Programul „Economia bazata pe cunoastere”, finantat de la Banca Mondiala): serviciile de acces la Internet sunt contra-cost, centrele au stat si stau mai mult inchise, iar administratiile abia asteapta sa se incheie „parteneriatul”, sa le ramana lor computerele, sa le ia la primarie sau unde „e nevoie” de ele. Atata au inteles administratiile de la noi: ca in urma Programului EBC „le ramane ceva”.
3. Ref la intrebarea ta „Cine, dintre metodistii din tara, a aplicat pentru a fi consultantul roman pentru acest curs?”
Nu stiu, deci raspund doar in ceea ce ma priveste: presupunand ca mi-as fi dorit sa aplic, nu respectam poruncile 1 si 4 – „Cel putin 10 ani de activitate in sistemul bibliotecilor publice din Romania” – am doar opt 8) si „Cunoasterea la un nivel superior a limbii engleze” – eu la scoala „am facut” rusa-franceza (nici pe-astea nu consider ca le stapanesc „la nivel superior”); desi resimt crunt handicapul ca nu stiu decat prea putina engleza, efectiv nu gasesec o solutie imediata de rezolvare a acestei probleme, in primul rand din cauza lipsei cronice de timp la dispozitie – am doua job-uri „pline” si multiple alte preocupari cotidiene, scuze de off…
Dragi colegi,
Sunt Manuela Zanescu, bibliotecar la Biblioteca Britanica, filiala a B.C.U. „Eugen Todoran Timisoara”. Doresc sa salut cu aceasta ocazie pe toti colegii, pe care ii citesc cu interes pe Prolibro. Ma bucura faptul ca programul Biblionet a atras atatea voci de profesionisti din Romania si consider ca e un semn bun. Sunt constienta ca nu se poate face primavara cu o floare, dar o floare e un semn de primavara…
Cursul la care am lucrat timp de doua saptamani impreuna cu consultantul american este rezultatul unei analize facute “ca la carte” de catre Fundatia IREX. Raspunsurile la chestionare au fost prelucrate, corelate si completate de rezultatele de la cele doua focus grupuri la care am participat. La aceste focus grupuri au fost invitati bibliotecari cu vechime intre 2 si 20 de ani in biblioteca si care proveneau atat din biblioteci satesti/comunale cat si din biblioteci orasenesti. Nevoile care au fost mentionate de catre bibliotecarii participanti (atat la focus grup cat si la chestionar) ca fiind cele mai stringente au constituit punctul de plecare in realizarea obiectivelor cursului. Materialul rezultat este un instrument interactiv care sa ajute bibliotecarii sa-si imbunatateasca activitatea.
June Garcia, consultantul american, este un profesionist desavarsit si bine „ancorat in realitate”. A pus intrebari, a urmarit mereu toate discutiile si a propus un model de curs foarte bine inchegat. In urma vizitelor pe care le-am facut la cateva biblioteci, imi povestea de unele biblioteci din SUA care au acelasi gen de probleme cu care ne confruntam si noi. June Garcia este si autoare de carti de specialitate, initiatoarea (alaturi de Sandra Nelson) a site-ului http://elearnlibraries.mrooms.org/ si lista ar putea continua. Ceea ce vreau sa subliniez este ca nu s-a pogorat dintr-o caleasca de clestar, ci a muncit 40 de ani in domeniul acesta, a calatorit mult in interes profesional in intreaga lume, si are o experienta de necontestat. Munca la acest proiect cu echipa de traineri IREX si cu June Garcia a fost facuta cu dedicatie si profesionalism.
Draga Manuela, ma bucur sa te „cunosc” si iti multumesc mult ca ai raspuns acestui mesaj. Cred ca ai inteles ca ingrijorarile prezentate aici vin din dorinta de a ajuta primavara sa vina in sfarsit si la noi.
Evident ca asteptam cu interes sa vedem rezultatul acestui demers si, sa ne spuneti daca va putem ajuta cu ceva pentru a face cunoscut continutul cursului.
Si eu am orecare ingrijorari, dar am fost un pic mai implicata in aparitia acestui curs.
Consultantul , daca lucrurile au ramas cum s-a stabilit in noi, la Sinaia, – inainte de intalnirea coordonatorilor, a primit o structura facuta cu ajutorul nostru al metodistilor, pornind de la experientele noastre puse in comun.
Daca va fi respectata structura , se poate sa avem un instrument util.
Ca si feedback de teritoriu, bibliotecari din Bihor si Constanta au participat la Focus grupuri tot in acest scop.Aici nu pot sa spun cat de utila a fost interactiunea.
Orice s-ar intampla vom avea un instrument la care se va mai putea lucra , care va putea fi imbunatatit in urmatorii ani.
Referitor la a aplica pentru a fi consultant la crearea unui astfel de curs.
Este un efort mult prea mare de facut intr-un timp mult prea scurt, sfarsitul lui martie e un termen foarte scurt.
Nu stiu ce au gandit alti colegi dar eu am pornit de la premiza ca exista alti colegi , care au scris deja manuale, si experienta lor pe structura propusa atunci, ar da un produs mult mai bun.
Cu ingrijorarea noastra sau fara ea lucrurile au ritmul lor si desigur multe solutii.
Pai daca exista deja manuale care rezolva macar parte din problemele subliniate de Valentin atunci am sta bine…insa nu sunt. (Sau ma insel?)
Impresia mea e ca metodistii ar trebui sa fie cei care inteleg cel mai bine de unde se poate incepe „educarea” bibliotecarilor (si a administratiilor, comunitatilor) de la sat. Experienta lui Valentinu este graitoare si nu cred ca este unica. Insa cred ca este printre putinele care a avut si o latura relfexiva si vizionara. Ori tocmai astfel de experiente trebuie impartasita. Poti face aceeasi munca ani de zile, sa te izbesti de aceleasi probleme si sa nu reusesti sa vezi nici o solutie. GL este o solutia pentru bibliotecile noastre asa cum spune Valentn insa numai daca cei care stiu cum poate fi folosita aceasta solutie ies inainte.
Eu inca nu am vazut o voce clara in biblioteconomia noastra (sau la IREX) care sa explice cum anume tehnologia informationala va fi de folos bibliotecilor si comunitatilor romanesti. Se intuieste putin insa viziunea se lasa asteptata. Cei care au intuitia si inteleg cum functioneaza lucrurile nu sunt chiar asa de multi. De aceea asteptatul dupa alti colegi care parca … si poate… nu cred sa dea rezultate foarte bune. Se poate sa ma insel insa…
Foarte bune problemele ridicate de Valentin. Un lucru atat de bazic, fara de care nu se poate incepe nimic, cum este identificarea problemelor si a prioritatilor nu este facut intr-un mod documentat si meditat nicaieri. Rezultatele la chestionarele facute de IREX sunt publice?
Propun in urmatorul mesaj un sondaj plecand de aici.
Draga Valentin si dragi colegi bibliotecari,
Sunt Camelia Crisan, managerul de training al programului Biblionet. Intervin aici pentru ca tema discutiei se refera la noul curs de formare initiat de programul nostru .Procesul de analiza a nevoilor de formare a fost unul ce a avut la baza o serie de metode de cercetare, chestionarul fiind doar una dintre ele. Ceea ce Valetin numeste incapacitatea bibliotecarilor de a-si identifica nevoile noi le-am numit raspunsuri socialmente dezirabile
Intrebarile din focus-grupuri au fost bine tintite, identificarea si analiza nevoilor de training precum si obiectivele de training ale cursului au fost rezultatul unei procesari mai complexe de date. Toate inputurile au fost atent analizate. Asadar, dati Cezarului ce-i al Cezarului. Rezultatele analizei noastre vor fi inaintate catre ANBPR – departamentul de formare profesionala. Ele nu sunt generalizabile la intreaga populatie de bibliotecari a Romaniei, ci doar la nivelul acelora care au intrat in proiectul Biblionet.
E ceva ce mi-a venit in minte citind posturile de mai sus, o fraza spusa de dna Deborah Jacobs la ultima vizita in Romania, cand a stat de vorba cu departamentul nostru. Deborah ne-a spus ca dupa ce a vizitat atatea tari in care se implementeaza programul Global Libraries a ajuns la concluzia ca bibliotecarii nu sunt asa de diferiti pe cat s-ar parea. Cu totii se plang de anumite probleme, pentru toti pare ca sunt aceleasi obstacole, asa incat aproape nimic din ce am semnalat noi ca fiind „tipic romanesc” nu parea a fi asa de tipic.
As vrea sa adaug un cuvant referitor la cele 2 consultante care au lucrat la cursul Servicii Moderne de Biblioteca: excelent. Acest cuvant reflecta atat calitatea lor profesionala cat si rezultatul pe care ni l-au oferit pana in acest moment.
Suntem in acest moment in faza in care finalizam continutul cursului, vom proceda apoi la pilotarea acestuia si apoi la formarea formatorilor pentru acest curs. Livrarea cursului se va face de catre traineri bibliotecari selectati in anul 1 de proiect Biblionet. Multumesc pentru interesul aratat fata de activitatea noastra si asteptam cu interes reactiile voastre de indata ce se va incepe implementarea cursului.
Camelia, cred ca Deborah Jacobs are dreptate. Ea a ajuns la concluzia ca bibliotecarii nu sunt asa de diferiti pe cat s-ar parea. Cu totii se plang de anumite probleme, pentru toti pare ca sunt aceleasi obstacole, asa incat aproape nimic din ce am semnalat noi ca fiind “tipic romanesc” nu parea a fi asa de tipic.
Si eu am avut acceasi senzatie de multe ori in ultimii ani. Obstacolele seamana foarte mult. Ce e insa tipic unui anumit loc in lumea are de-a face cu raspunsul gasit pentru a depasi un obstacol. De cele mai multe ori solutiile vin din partea comunitatii locale nu copiind ce au facut altii.
Intrebarile lui Valentin cred ca vin tocmai din intelegerea acestui amanunt si din ingrijorarea ca multe lucruri se pot pierde in traducere si/sau redenumire.
Repet si eu intrebarea lui Marin. Vor exista rapoarte publice care sa prezinte rezultatele acestei cercetari ale nevoilor de formare?
„Intrebarile lui Valentin cred ca vin tocmai din intelegerea acestui amanunt si din ingrijorarea ca multe lucruri se pot pierde in traducere si/sau redenumire”
…asa e, insa daca ar fi numai asta, Claudia!!!
Intrebarile mele vin in primul rand din constatarea ca in Romania (in special la sud de Carpati) mai mult decat oriunde in lumea progresisa („netalibana”, adica) aproape orice „reteta de succes” pe alte meleaguri se dovedeste inaplicabila.
Stii de ce, inainte de toate? Pentru ca si „medicii” care elibereaza „reteta”, ca si „terapeutii” care se ocupa ulterior de „pacient” se raporteaza numai si numai la „normalitate”, fara sa incerce sa desluseasca toate caracteristicile culturii noastre – mai ales pe cele mai putin onorante , care ne impun ritmul de melc sau chiar ne fac sa regresam … in orice caz sa fim extrem de „rezistenti” la evolutia altminteri fireasca.
Desi sunt de peste 40 de ani in Valcea, eu nu m-am obisnuit si n-o sa ma obisnuiesc niciodata cu practica de a lua totul ca pe un „dat”, cum constat ca procedeaza majoritatea de prin preajma. Lupt pentru schimbari, insa pentru asta caut intai de toate sa identific corect cauzele pentru care lucrurile se intimpla sau nu se intimpla asa cum ar fi normal. Apoi, fireste, actionez asupra cauzelor, nu asupra efectelor. Aici e esenta. Pentru identificarea cauzelor, lucrurile trebuie privite neaparat si din perspectiva socio-istorica si socio- culturala …numai astfel ne maximizam sansele in reusita unui proiect, a unei intreprinderi de orice fel.
Pentru a exemplifica exact ceea ce vreau sa subliniez o sa fac o scurta retrospectiune de ordin militar, cu referire la „panduri”:
Pentru cine nu stie, „Termenul de pandur este folosit prima dată în lumea germanică, derivat din denumirea grupurilor de vikingi care făceau diversiuni în vremuri străvechi, când vikingii pustiiau sudul mării Baltice. În epoca modernă, prusacii au reinventat poveştile, folosind trupe special pregătite pentru producerea diversiunilor în armata habsburgică: asasinarea comandanţilor, răpirea unor persoane de rang înalt, distrugerea depozitelor de muniţie, trupe speciale care acţionau, de regulă, în spatele frontului. Habsburgii au preluat şi ei metoda, răspunzându-le prusacilor cu aceeaşi monedă. În Oltenia, termenul de panduri a fost introdus de austrieci. În momentul în care au realizat că trupele lor nu reuşesc să se impună într-o regiune străină, plină de haiduci care îi atacau când nu erau pregătiţi, la locuri de popas, hanuri, crâşme, locuri strâmte au hotărât să angajeze mercenari din rândul populaţiei din zonă, pentru prinderea haiducilor. Numai că în Oltenia totul a luat o întorsătură neaşteptată, mulţi haiduci au găsit bună ideea ca în loc să jefuiască boierii sau imperialii, să ia banii ca simbrie fără să facă nimic; timp de aproape doi ani, austriecii au plătit simbrie unor haiduci ca să prindă alţi haiduci, insa nici un haiduc nu a fost prins. A fost picătura finală pentru austrieci, care au decis să părăsească Oltenia cu ani buni înainte ca aceasta să fie retrocedată pe baza tratatelor internaţionale…”
Citatul de mai sus este o pilda (care mie imi spune multe) nu doar despre ceea ce s-a petrecut in urma cu niste sute de ani, in urma tratatului de la Passarovitz ( 1718), cand habsburgii si-au furat singuri caciula, considerand ca au solutii sa administreze nemteste si sa „civilizeze” Oltenia cucerita: si astazi constatam la tot pasul cauze si abordari care conduc la rezultate precum cel de mai sus, iar concluzia clara e ca reusita nu e deloc garantata pt ca s-a aplicat o „reteta de succes” altundeva.
Cu precizarea ca nu ma refer doar la Programul „Biblionet”:
Daca adevaratele prioritati de formare ale bibliotecarilor nu vor fi identificate cu maxima exactitate (ceea ce eu sper sincer sa nu se intimple), pe termen lung de-acum incolo beneficiile pentru comunitatile rurale si pentru institutia biblioteca publica vor fi mult mai modeste decat cele mai pesimiste temeri…
*
Ai mai scris, Claudia, ca „de cele mai multe ori solutiile vin din partea comunitatii locale, nu copiind ce au facut altii”. E cheia de bolta pentru tot ceea ce urmeaza sa fie construit practic in functie de fiecare „situatie de fapt” in parte. In intreprinderea asta, insa, „metodistii” de la judetene – care cunosc cel mai bine „situatia de fapt” – au rolul esential de a misca lucrurile astfel incat bibliotecarii sa devina vioara-ntai in comunitatile lor…
Problemele si prioritatile bibliotecarilor se afla si in atentia ANBPR.
La:http://www.anbpr.org.ro/images/pdf/evaluare_capacitate_organizationala.pdf, in articolul „Reuniunile membrilor ANBPR – cel mai bun barometru al maturitatii organizationale” gasiti opiniile participantilor la Conferinta ANBPR, exprimate prin intermediul unui chestionar si in cadrul dezbaterii interactive, Cafeneaua ANBPR.
Alaturam demersurile noastre celor care vor mai fi exprimate pe acest blog.