vineri, 29 iunie 2018

Pietrari- "Vacanta la biblioteca" 2018

”Eu vara nu dorm.
Merg la... bibliotecă!!!” 
Pregătim de zor in aceste zile "Vacanța la ...bibliotecă", proiect aflat deja la a XI-a ediție. Acest proiect de educație inter-generaționala este destinat copiilor și adolescenților din localitatea noastră, dar și copiilor care vin să-și petreacă vacanțele la bunici!


Atelierele și cursurile vor fi susținute, ca în fiecare an, de bibliovoluntari, după cum urmează:
- Atelierul de lectură și ortografie - luni, orele 10-12; susținut de voluntarele Gabi Preda și Laura Simion.
- Cursuri de codare și programare - marți, orele 9-1o (pentru grupa de începători) - voluntari: Elena Popescu și Gabriel Apostolescu; orele 10-12 (pentru grupa de avansați) - voluntar: Anca Draghici.
- Atelier de muzica - miercuri , orele 10-11 - voluntari: Rareș Marinescu, Adina Butoi.
- Atelier problemele comunitatii - miercuri , orele 11-12; voluntar Georgiana Tița.
- Atelier de cusături populare - joi, orele 10-12, voluntar Mădălina Crețu.
- Jocuri și concursuri în aer liber - vineri, orele 9-11 , voluntari: Leo Giurcă, Andra Neacșu, Gabi Preda, Ana Bugiu.
Deschiderea programului de vacanță va avea loc pe data de 1 iulie 2018, la orele 10!

Deeeci...
Ce vom face noi în această vară? Ei bine, nu vom dormi deloc! 


Bibliotecar,

Crina Popescu

Galicea- Vacanța la bibliotecă


joi, 28 iunie 2018

Înscrieri la Ateliere Mediawise pentru bibliotecari, organizate la Biblioteca Județeană Vâlcea


 Dragi colegi bibliotecari din judeţul Vâlcea,
Prin intermediul prietenilor noştri de la România EduCab, am primit o nouă ofertă, pentru două ateliere de învăţare/ perfecţionare profesională:
Primul ajută bibliotecarii și membrii comunității locale să filtreze informațiile în format vizual tot mai folosit în mediul online.

Al doilea introduce jocul Happy Onlife şi  promovează utilizarea în siguranță și în mod responsabil a Internetului de către copii și adulți. Jocul este creat de Comisia Europeană prin Joint Research Centre ca resursă educațională pentru educația digitală. Proiectul testează eficiența sa în învățare prin metoda experimentului și se derulează în Italia, Portugalia și România.
Mai jos aveţi câteva informaţii despre cele două ateliere, la care vă invităm să vă înscrieţi în perioada următoare, pentru a le putea organiza începând cu luna septembrie a.c., la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea.
Adresa pentru înscrieri este cea cunoscută - biblioteci.valcene@gmail.com

 Valentin Smedescu



1. „Laborator de propagandă: tu știi să o recunoști?” este un atelier util într-o lume supra-saturată
de informație și acces ușor la diverse platforme de socializare online.
La atelier, bibliotecarii învață cum să recunoască propaganda vizuală contemporană, ce tehnici de comunicare folosește și cât contează contextul publicării unui mesaj de propagandă atunci când îi analizăm impactul.
Vor identifica și evalua exemple de propagandă contemporană în context românesc cu ajutorul platformei digitale cu conținut generat de utilizatori – MindOverMedia: Propagandă pentru gândire critică.
Atelierul abordează propaganda și dezinformarea în context electoral, dar și propaganda în registrul
naționalist. Ajută bibliotecarii și membrii comunității locale să filtreze informațiile în format vizual tot mai folosit în mediul online.
Exercițiul nostru cultivă gândirea critică și abordează propaganda din perspectivă contemporană și mai puțin istorică. Dezvoltă un simț al responsabilității sociale în ceea ce privește răspândirea propagandei online, iar participanții își exersează curajul să-și exprime opiniile și să participe la discuții despre subiecte controversate, pe marginea cărora oamenii pot fi în dezacord.
După atelier, bibliotecarii vor putea să pună în practică cele învățate la bibliotecă. Platforma MindoverMedia este o unealtă de învățare gratuită, care poate fi folosită de către profesori și bibliotecari la clasă sau la bibliotecă.
Atelierul a fost dezvoltat în proiectul ‘MindoverMedia – Propagandă pentru gândire critică’ despre care puteți citi mai multe aici.
Durata atelierului: 3 ore cu pauză
_____________________




2. Atelierul Happy Onlife
Acest atelier introduce profesorilor și bibliotecarilor jocul online Happy Onlife pentru a-l folosi în clasă sau la bibliotecă, ca instrument de lucru în discuțiile sau atelierele despre Internet pentru copii și tineri.
Scurtă prezentare a instrumentului de lucru: Happy Onlife este un joc gratuit online în limba română (disponibil și pe dispositive mobile) util pentru facilitarea discuțiilor despre Internet la clasă sau la bibliotecă cu copiii între 8 și 12 ani.
SCOP: Pentru îmbunătățirea competențelor digitale în mod colectiv; competențe digitale largi necesare atunci când copiii accesează sau produc conținuturi digitale și le publică online.
Abordează TEME precum hărțuirea online, responsabilități pe rețelele de socializare online, reguli de bună conduită (en. netiquette), interacțiune online (cu străinii de ex.) etc.; sfaturi pentru o experiență online sigură și plăcută. Găsiți mai multe detalii AICI.
DURATA atelierului: 1-2 ore
 Sursa descrieri și foto: http://mediawise.ro/ 

PIETRARI- „VÂLCEA - COLŢ DE RAI” 2018, FAZA LOCALA

Cu ocazia festivității de încheiere a anului școlar, s-a realizat și la Pietrari clasamentul lucrărilor înscrise la concursul "Vâlcea, colț de rai", ediția 2018, faza locală, precum și premierea elevilor participanți.  Jurizarea a avut loc în prezența prof. de limba română Anamaria Sandulescu, prof. religie Sima Tatiana și prof. înv.primar Raluca Elena Năstasie.

Câștigătorii sunt:

- Secțiunea eseu

Locul I - RAR2018

A fost odată, ca niciodată...

- A fost odată, ceva... ce se numea “scris pe hârtie”, le spuse profesorul elevilor lui. De mulți ani nu se mai folosește scrisul pe hârtie, dragilor…și sincer nici nu prea mai e nevoie de el! In secolul vitezei, când toată lumea se grăbește, scrisul unei scrisori sau dictatul unei lecții și apoi învățarea de pe un caiet constituie o pierdere de timp. Ultima dată când s-a scris pe hârtie, a fost ...eheee, în anul 2018!
Pe atunci mergeam la bibliotecă să ne facem proiectele și întindeam pe masă tot felul de hârtii: postere, foi A4 și multe altele, însă asta e de domeniul trecutului. Acum, cu o tabletă și un pix inteligent problemele din clasă pot fi rezolvate de acasă.
-Vă rog să vă deschideți laptopurile 5D. Astăzi vă voi preda ceva interesant! spuse domnul Popescu în timp ce aprindea tabla inteligentă.
-Acesta este stră-stră- bunicul meu, Popescu-Rebus, spuse el, în timp ce pe tablă apăru o hologramă cu un domn, trecut de mult de prima tinerețe, cu păr alb, ochelari și șapcă pe cap. Poate voi nu știți, dar acest om a revoluționat, la vremea lui, învățământul, iar practicile sale au ajuns să fie folosite în lumea largă pentru foarte mult timp.
Sala se umplu de murmure…toată lumea se gândea că, poate, domnul Rebus a inventat alfabetul, sau a descoperit stiloul, însă toți au amuțit când glasul profesorului lor a rostit “Acesta este omul care a inventat REBUSUL!”
-Ce este acela, domnule profesor? întrebă un elev, lucru care stârni amuzamentul în clasă.  De ce nu a căutat pe Google? Doar are în față o tabletă de ultimă generație, mai zise el. Sau ce este acel pătrat cu puncte albe și negre?
-Acesta este un rebus, spuse domnul profesor Popescu, în timp ce pe tablă se înfățișa o “adunătură de pătrate albe și negre” așa cum o numiseră copiii, vocile lor fiind auzite aievea de către profesor cu puterea minții sale. Vă întrebați, poate, la ce este folositor. Ei bine, acum mulți ani, în țara noastră lecțiile nu erau interactive, profesorul intra în clasă, își preda lecția cum știa mai bine și la sfârșitul orei, pleca. Ideea era că elevii scriau lecția doar de frica pedepsei corporale ce se folosea pe atunci, pe care voi nu aveți de unde să o cunoașteți, motiv pentru care elevii nu prea învățau de drag. Ei bine, domnul Rebus și-a propus să revoluționeze metodele de atunci și a compus aceste... careuri. Copiii învățau, practic prin joacă, și astfel erau atrași de lecțiile predate, iar  școala nu li se mai părea o corvoadă. Asta se întâmpla acum mai bine 130 de ani. Domnul Rebus avea și o poveste pe care le-o spunea copiilor despre pătratele sale, și să știți, povestea cu patimă, de fiecare dată când era întrebat, cum o frumoasă prințesă închisă într-o peșteră de tatăl ei, îi trimitea iubitului scrisori sub formă de rebus, ca numai el să le poată descifra și să poată ajunge la ea! Când România a împlinit 100 de ani, profesorii deja deveniseră deschiși, iar predarea se făcea prin alte metode, însă niciunul dintre acești profesori nu poate nega contribuția imensă adusă de strămoșul meu învățământului românesc. Au mai trecut încă 100 de ani de atunci, rebusul a fost uitat…strămoșul meu a fost uitat, iar contribuția inovativă adusă de el a fost lăsată să zacă undeva, în străfundul istoriei, într-un loc și timp în care lumea nu mai ajunge.
-AȘA CĂ NU UITAȚI, tună glasul profesorului în liniștea profundă din sala de curs, nu uitați că unul dintre cei mai mari revoluționari ai învaățământului a trăit în aceste locuri!
Ropote de aplauze se auziră din sală, iar profesorului începură să-i curgă lacrimi mari de fericire privind la copiii săi, lucru nemaiîntâlnit până atunci.  Clopoțelul sună, iar în mini-boxele de pe uniforme începu să se intoneaza Imnul Național. Astăzi România împlinește 200 de ani, iar în toate  școlile este organizat un concurs 5D de…rebusuri!

Locul II - LAUR2018

Visul meu- o lume fericită si lipsită de probleme

Mereu am fost întrebată ce vreau să mă fac când voi fi mare. De fiecare dată rămâneam pe gânduri și mă visam medic sau om politic cunoscut în întreaga lume deoarece, în visul meu, luptam pentru binele omenirii.
La această întrebare răspundeam de fiecare dată: "Nu știu" sau "Mereu mi-a dorit să fiu ca..." . Această întrebare este una dintre puținele care mă macină, și mă face să mă gândesc dacă voi ajunge un om de seamă. Știu că pentru asta trebuie multă muncă și multă ispirație pentru a face un prim pas spre împlinirea viselor mele. Doar viitorul îmi va arăta dacă voi putea reuși.
George Enescu, Mihai Eminescu, Victor Babeș, Constantin Brâncuși, Mihal Sadoveanu, și mulți alții - sunt adevărate modele, aceștia sunt oamenii de seamă ai trecutului nostru. Ei au știut că pot reusi, au muncit, și-au urmărit cu perseverență vocația și, la final, au ajuns cei mai buni în domeniile lor.
În cap am mii de întrebări despre cum va fi lumea peste 100 de ani. Mă întreb dacă viitorul va fi la fel de glorios ca trecutul, plin de oameni de seamă care încearcă să lupte pentru alți oameni, pentru fericirea, bunăstarea, sănătatea și siguranța lor.
Nu pot ști înainte cu 100 de ani ce se va întâmpla, dar pot să sper și să  îmi imaginez o lume mai bună în care nu există ură, o lume plină de oameni care o vor schimba în bine. Important pentru realizarea acestor lucruri este să încercăm să fim mai buni decât niciodată, să nu renunțăm niciodată și să învățăm din greșelile noastre.
Viitorul ne va arăta, însă dacă le vom călca pe urme, dar pentru asta este nevoie de multă muncă și stăruință, deoarece pe poteci strâmte se ajunge la fapte mari.
În concepția mea, peste 100 de ani totul va fi diferit. România în viitor nu va  avea probleme, o țară în care tehnologia va face parte din viața cotidiană a tuturor, fără discriminare. Cu ajutorul evoluției tehnologiei vom scăpa de multe probleme ce sunt peste tot si împotriva cărora luptăm în prezent.
Spitalele sunt cele mai mari probleme ale zilei de azi, locuri în care nu este destul spațiu pentru toți pacienții, nu sunt destui medici și nu sunt destule medicamente. Peste 100 de ani lucrurile vor sta complet diferit: peste tot vor exista spitale mari și curate, vor exista destule persoane care vor lupta pentru viața oamenilor și se vor inventa medicamente pentru toate bolile. În viitor, medicina va fi bazată pe tehnologie, se vor folosi, de exemplu, nanoroboți. Nanoroboții sunt niște roboți de mărimi mici, ce seamănă cu unele insecte, care sunt capabili să se deplaseze în organism, să găsească celulele afectate ce sunt inițial filmate cu ajutorul unei camere, imaginile fiind văzute de medici care vor găsi medicamentul potrivit și vor trimite nanorobotul la celulele afectate, acolo unde micul roboțel se va dizolva împreună cu medicamentele. Nanoroboții vor fi foarte importanți pentru efectuarea operațiilor chirurgicale, ușurând chiar munca medicilor și, de exemplu, în cazul cancerului se vor evita efectele negative ale chimoterapiei.
În domeniul medicinii se vor face descoperiri uimitoare ca elixirul tinereții, care daca va fi băut îi va face pe oameni cu 20 de ani mai tineri.
O altă descoperire revoluționară va fi mașina timpului ce va fi folosită doar în situații grave... nu ar fi bine sa fie folosită în situații inutile, datorită costurilor de transport mult prea mari.
Poluarea, o altă problemă gravă a zilelor noastre, va putea fi rezolvată cu ajutorul tehnologiei peste acești 100 de ani. În lume, în urma poluării se constată fenomenul deșertificării pe teritorii cât mai mari, în special în Africa. Pădurile tropicale sunt exploatate fără măsură, fapt ce prezintă o serie de consecințe negative asupra întregului glob. Un mare pericol la adresa mediului îl constituie dispariția progresivă a stratului de ozon. Consumul de combustibil fosil are ca efect de vărsare în atmosferă a unor cantități imense de dioxid de carbon, fapt ce a dus la apariția efectului de seră care a avut un rol major în schimbarea climei. Activitățile iraționale ale oamenilor au avut  ca și consecințe dispariția a numeroase specii de plante și animale fapt ce reprezintă o pierdere ireparabilă. Toate aceste lucruri au dus la degradarea continuă a mediului. În trecut, au fost înființate organizații ecologiste în urma unor conferințe internaționale pentru salvarea mediului. Au fost aceste lucruri de ajuns? Nu, poluarea încă este și va fi și peste 100 de ani o problemă de mare amploare care ne va frământa zilnic.
Peste 100 de ani, în România și în lume, ar putea exista pe străzi roboți care ar aduna gunoaiele aruncate de oameni și care i-ar penaliza pe aceștia pe loc în cazul aruncării deșeurilor la întâmplare.
Poluarea auto ar putea dispărea prin înlocuirea autovehiculelor ce elimină substanțe ce agravează poluarea, cu cele care se folosesc de energiile alternative.
În cazul poluării apei s-ar putea inventa tehnologii de depoluare a acesteia, prin aparate ce ar putea elimina substanțele nefolositoare din apă, salvând astfel mii de animale subacvatice si ajutând la evitarea acestui fenomen.
Însă, pe lânga aceste probleme grave ale globului și ale țării noastre, există alte mii care vor putea fi rezolvate cu ajutorul tehnologiei în 100 de ani.
Ce mi-as dori eu să se întâmple peste 100 de ani în Pietrari? Mi-aș dori să fie cunoscută o personalitate foarte importantă a comunei Pietrari, Popescu-Rebus, inventatorul rebusului. Aș vrea ca locuința acestuia să fie restaurată, transformându-se astfel într-un muzeu tehnologizat care va încânta și marca vizitatorii așa cum mi s-a întâmplat și mie anul acesta când am vizitat-o, chiar dacă este departe de a fi modernă. Îmi doresc ca toți să poată avea o carte de-a acestuia, fie ea și electronică, pentru a afla ce lucruri minunate făceau oamenii din trecut, dându-și seama de sclipitoarea lor inteligență prin rezolvarea acestor jocuri de cuvinte complexe numite rebusuri pe care nu le mai găsim decât în aceste volume rare. Pe lânga asta, vreau să continue și atunci o noua tradiție a comunei Pietrari-un concurs numit "Sfinxul din Pietrari" care îi provoacă pe copii sa intre în misterioasa lume a rebusurilor.
Pentru a avea un viitor strălucit ca al acestor personalități este nevoie de multă muncă, sunt convinsă. Eu, visez ca în viitor să mă remarc în domeniul roboticii, domeniu care mă pasionează, și să ajut lumea cu inventiile mele.
Visul meu sper că se va implini peste 100 de ani: o lume fericită, lipsită de probleme, plină de personalități care vor schimba lumea, printre acestea numărându-mă și eu...


Locul III - ALE2018

Nicolae Popescu-Rebus - acum și în veac!

Profesorul Nicolae Gh. Popescu-Rebus, era, la începutul anilor 60,  liderul cultural cu autoritate şi prestanţă al Pietrarilor.
Profesorul N. Gh. Popescu-Rebus era o personalitate de anvergură naţională: „părintele rebusismului românesc”. Supranumele, devenit renume, a dat titlul revistei „Rebus” şi, de fapt, a generat  mişcarea rebusistă româneasca, începând cu anii 30. La inceputul anilor 90, din cărţile scrise de Ion Soare, reiese că profesorul N. Gh. Popescu-Rebus era creatorul unei opere de pedagogie a jocului, modelată de cunoscutul principiu horaţian al îmbinării utilului cu plăcutul.
Îmi imaginez mereu, cum ar fi ca în zilele noastre să trăiască acest minunat profesor, și totodată acest model uman demn de urmat.
Îmi imaginez cum ar intra în sălile de clasă și cum ne-ar învăța folosind, cu ușurință, „secretele” sale:  „Ca profesor, am fost întotdeauna de părere că pe elev nu trebuie să-l plictisească noţiunile care i se transmit, oricât de grele sau seci ar fi acestea. Dacă metodele şi limbajul dascălului sunt cele mai potrivite şi mai atractive, şcolarul va învăţa de plăcere. Învăţătura ca joacă sau jocul-învăţare – iată cheia reuşitei în educaţie, tainele cunoasterii si ale sarguintei". Probabil, acesta ar fi tipul de profesor bun, înțelegător, care s-ar bucura de fiecare dată când nu am ști ceva, având astfel ocazia să ne explice cu blândețe și înțelegere.
Bineînțeles că fiecare elev are și defectele sale, dar acest om înțelept ar putea să ni le îndrepte sau măcar să  ni le corecteze, iar calitățile ni le poate dezvolta, cu harul său,  asemenea unui profesor din zilele noastre.
Desigur, toți copiii mai fac și pozne, dar Domnul nostru va fi înțelegător cu noi și ne va ajuta să îndreptăm faptele rele pe care le-am facut.
De asemenea, sunt sigur că orele cu acesta ar trece mult mai ușor, având de unde învăța și ce învăța de la acest om, pe care Ion Soare l-a descris într-o pagină antologică „un vrăjitor al cuvintelor printr-o încrucişare meşteşugită, de sfinx modern, a vocabulelor.”
Îmi închipui că și atunci când vom pleca mai departe, în lume, acesta nu o să ne uite și o să rămână în sufletele noastre, la fel cum noi o să rămânem în sufletul său, deoarece Domnul își iubea foarte mult satul și pe oamenii care făceau parte din acesta, cum a recunoscut-o chiar el, prin intermediul unuia dintre cele mai expresive texte scrise despre satul nostru: „Ne-am învăluit inima în marame de borangic şi am descins în mijlocul unui alai în care domniţele-ţărănci şi voievozii-săteni îşi plimbau măreţia şi făptura lor istorică în faţa mulţimilor adunate în locul numit Pietrari...” .
M-aș bucura ca acest om să ne fie profesor măcar pentru o zi, dacă s-ar mai putea, să ne învețe puțin din tainele sale și din tainele rebusismului, dar, totodată să ne ajute să înțelegem mai multe lucruri neștiute, devenind cu ajutorul său oameni mai buni, așa cum era și domnia sa.
Acest om a fost unul dintre cei mai buni profesori ai timpului său și cred cu tărie că și în zilele noastre sau peste altă sută de ani, ar putea să fie la fel de actual, la fel de implicat și pasionat, același profesor merituos și un model demn de urmat. Mi-aș fi dorit tare mult să-l cunosc și să-l văd ocupând un loc la catedra clasei în care eu am învățat.

Mențiune - TIT2018

100 de ani de evoluție sau de eșec ?

  “O sută de ani... doar atât a trecut? Se pare că aveau dreptate ... Lumea chiar a devenit controlată de tehnologie !? Cum de am permis așa ceva?
În caz că acest mesaj a ajuns unde trebuie, cu o sută de ani in urmă, să vă și explic ce s-a întâmplat:
 Tehnologia a evoluat, multe s-au schimbat, dar una dintre cele mai bune invenții cred că este Scribimintul sau cel puțin așa mi se pare mie. Acesta ajută oamenii, în special scriitorii, să-și depună gândurile pe hârtie .Mereu mi s-a părut asta o problemă, după mine, cel mai greu lucru pe care îl poate face un om ar fi să-și exprime gândurile și sentimentele, iar după să nu le para rău ca au făcut asta. Așa, măcar nu le va mai fi teamă atunci când le scriu pe hârtie, nu mai stau să caute alte 3000 de exprimări sau de secvențe. Scribimintul scrie în orice limbă vrei, doar să-l setezi. Îi rămâne povestea în memorie în așa fel încât să-i zici în gând doar numele operei și limba in care vrei sa scrie.
 Poate și Supprog-ul… E una dintre cele mai bune invenții, de fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine acum, această invenție a ajutat (si o va face în continuare) mii de persoane deoarece are rol ajutător pentru copiii cu probleme(nu pot vedea / auzi / mirosi/vorbi,le lipsește o mână, un picior sau nu le mai pot folosi etc.). Supprog-ul este de modele și culori diferite astfel încât să satisfacă orice purtător.
 Sau Recycle Helper-ul, acesta este un fel de robot antipoluare, ajută oamenii, animalele și plantele. Se plimbă dintr-o parte în alta, adunând gunoi și transformându-l în energie; vine chiar cu un mic bonus, când simte prezența multor plante acesta strânge din oxigen și elimină dioxidul de carbon, iar când simte prezența oamenilor inversează procedeul descris mai sus.
 Pe de altă parte, există Detile, scaunul plutitor cum spun unii. Eu, personal, cred că e o risipă de timp și de gândire pentru cei care l-au construit fiindcă din vina acestuia mulți oameni pot suferi de anumite boli din cauza lipsei de mișcare, sau cel puțin pentru persoanele care pot să se deplaseze și singure. Dacă toată lumea ar folosi aceste scaune, am deveni cu toții obezi și nu am mai putea face multe lucruri pe care le făceam odata, pur și simplu din lenea de a merge.
 Dacă ar fi dupa mine, unele dintre invențiile din viitor ar trebui să fie accesibile numai persoanelor care chiar au nevoie. Ce rost mai are să existe atâtea lucruri dacă nu le folosim cum trebuie? Ei bine vă spun eu , nici unul.
  Dacă am lăsa tehnologia să ne conducă nu am rezolva nimic pe această planetă și, din contră, chiar am putea înrăutăți situația din multe puncte de vedere, așa că , dacă citești asta, nu lăsa niciodata tehnologia să te stapaneasca, nu zic să nu o folosești, doar să nu te bazezi ca-ți va rezolva orice problemă,  mai ales dacă știi că o poți finaliza și singur.
Mult succes în rezolvarea problemelor din timpul tău, dragă cititorule .”


- Sectiunea desen/pictura

Locul I - DAR2018







- Sectiunea creatie video

Locul I - GEO2018

https://www.youtube.com/watch?v=vH3hcUY7mUk

Locul II - COS2018

https://www.youtube.com/watch?v=fZTr6ZUPWKc&feature=youtu.be

miercuri, 27 iunie 2018

Galicea- 2 computere funcționale, prin EduCab, Unicredit și B.J.A.I.

Cele două computere primite de la prietenii bibliotecilor, România EduCaB și partenerii de la Unicredit Business Integrated, sunt funcționale și la Biblioteca Publică Galicea.
Menționez că monitoarele, tastaturile, mouse-urile și căștile au fost procurate la nivel local, de administrația publică locală.
Mulțumim, B.J.A.I. și tuturor celor implicați în împlinirea acestei misiuni!





luni, 25 iunie 2018

Copaceni - Concursul "Valcea -colt de rai" -etapa locala 2018

Sectiunea Proza :locul I - AMELIA 10

                                                                  Primavara

  Topirea inceata a zapezii asternute peste tot in tara in anotimpul friguros vesteste ca iarna ne paraseste lasand loc unui nou anotimp atat de dorit de toti: primavara.
   Soarele scanteiaza pe cerul senin ridicandu-se in slavi cu fiecare zi ce trece si cu razele-i zglobii incalzeste campiile si padurile.
   Drumurile au inceput sa se zbiceasca la adierea unui vant caldut, gheata raurilor sa se topeasca la mal.
    Paraiasele susura linistit indreptandu-se spre matca altora mai mari sau a vreunui rau.
    Mugurii adormiti in timpul iernii s-au umflat si sunt gata sa se desfaca.
    Ghioceii, vestitorii primaverii, scot sfiosi capul din zapada.
   Pasarile calatoare,care si-au petrecut iarna in tarile calde, au sosit in stoluri, cautandu-si vechile cuiburi pentru a le reface.
    Lumina si caldura zilelor de primavara se revarsa pe zi ce trece peste tot.
    Peste tot e atata miscare si veselie iar padurea vuieste de cantecul pasarelelor.
    Cu mantia plina de lumina, primavara imparte din pocalul ei voiosie si culoare.
    

                                                             A venit toamna

   In septembrie puterea dogoritoare a soarelui paleste, de parca, obosit, acesta si-a scuturat povara arsitei peste paduri, campii si livezi, poleindu-le in culori vii.
   Verdele intens , ce imbraca pana acum intreaga natura, se mai arata doar pe alocuri printre falduri aurii , aramii si cafenii.
    Podoaba fosnitoare a copacilor se rareste desprinzandu-se in zbor leganat spre pamant.
    Fosnetul de frunze se amesteca cu larma pasarilor care se pregatesc de plecare in tarile calde.Din cand in cand  frunze ruginii cad pe oglinda miscatoare a apelor, patand undele stravezii cu culori ale toamnei.
    Rachitele cu nuiele mladioase se apleaca peste luciul apei speriate ca vantul le rapeste podoaba de frunze.
    E timpul cand toate vietatile se pun la adapost si isi fac provizii pentru iarna.
   Cu greu se desprind pasarile calatoare de cuiburile lor, pornind cu zboru-ngreunat de dor spre alte tari de soare pline.
    Toamna este un anotimp plin de farmec si culoare.


                                                              Anotimpul alb
   
  Ultimele frunze se desprind de pe ramurile copacilor, ca niste fluturi obositi, intregind covorul fosnitor.
    Printre crengile golase, vantul isi canta simfonia singuratatii.
    Norii formeaza o cupola cenusie, vrand parca sa inchida orizonturile.
   Din inaltimi, cupola incepe sa-si cearna argintul si stelute pufoase se astern usor pe garduri, pe crengi, pe case.Ferestrele infloresc cu minunate broderii de gheata si cu ochi de copii curiosi.
    In curand, roiuri de fluturi albi, jucausi desfasoara o perdea brodata marunt, ce acopera totul.
    Ca intr-o poveste de Andersen, copacii se imbraca in straie de carnaval: casele isi pun caciuli albe si peste intinderi se asterne o plapuma de lumina topita-n cristale.
    Padurea e toata un castel cu turle argintate prin care doar vantul mai cuteaza a razbate.
    Din cand in cand iepurii si caprioarele scormonesc zapada, in cautarea firelor de iarba uscata.
    Plantele dorm in seminte, asteptand semnalul de trezire la viata al primaverii.Doar boabele de grau se grabesc sa incolteasca din toamna si cresc sub plapuma alba.
    Inserarea umbreste cerul otelit, iar peste noapte unduirea apelor se acopera cu poduri de gheata, iar la streasina caselor atarna turturi lucitori.
    In amortirea-i aparenta, anotimpul alb aduce naturii odihna anuala binemeritata.


Sectiune Desen: locul I -  AMI 208





    Eliza Matei, bibliotecara
    
    
    
    
    



duminică, 24 iunie 2018

DĂNICEI – CONCURSUL „VÂLCEA - COLŢ DE RAI” 2018, FAZA LOCALA



Cu ocazia festivităţii de încheiere a anului şcolar, s-a realizat şi clasamentul lucrărilor înscrise la concursul ”Vâlcea, colț de rai”, ediția 2018, faza locala, precum si premierea elevilor participanti. Jurizarea a fost efectuată de Buşu Laura Georgiana, prof. de limba și literatura română,  Andrei Ciochină prof. de desen, și bibliotecar, Stoica Ioana. Au fost desemnate următoarele lucrări pentru faza județeană:


1.      Secţiunea PROZĂ:


Locul I: NICO.M

Mama…
            Mama este începutul tuturor începuturilor, este numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile copiilor, este prima noastră întâlnire cu un înger. Nici nu putem bănui câte lumi mişunua într-o rază de soare, câte lupte se dau într-un muşuroi de furnici, câte dureri ascunde o inimă de mamă trudită si câte daruri se pot naşte într-un suflet de copil! Este cea care uneşte braţul nostru slab cu mâna plină de dragoste şi de har a lui Dumnezeu...
            Am învăţat ceva de la ea? Înseamnă că suntem fericiţi, pentru că o mamă este întotdeauna darul cel Sfânt… Dacă este să ne uităm în timp privind la anii copilăriei, toţi ne-o amintim pe mama cu aceeaşi ochi surâzători şi aceleaşi mâini întinse spre noi, care ne-au dat putere să mergem mai departe şi să păşim cu încredere către ea şi către viaţă… Purtăm cu noi dragostea necondiţionat dăruită, grija ce ne-o poartă (punându-ne împreună cu pacheţelul şi porţia de zâmbet). Oare ştie că zâmbetul ei este magic şi că este unic? Zâmbetul ei şi privirea din ochii ei sunt unice, prin harul ce i s-a hărăzit de a zamisli viaţă. Cine ar putea să zâmbească asemeni mamei… Doar ea…şi poate îngerii…
            Stă mereu să ne păzească, neliniştită de întârzierea noastră, vara la poartă şi iarna la ferestră. Deşi râdem uneori de grija ei neîntemeiată, lungul drum spre casă pare  mai sigur ştiind că ea cu drag ne-aşteaptă. Gândul ei este numai la noi – nu are o clipă de odihnă! Şi de aceea ştim că ne veghează încă, asteptând să venim “Acasă”, neliniştită de întârzierea noastră, din curtea abia îngrădită, din  pragul casei vechi sau de la fereastra raiului, sprijindu-se de poarta veşniciei.
            Când ne-a fost greu, când am vrut să plângem, când eram dezamăgiţi de cei în care am crezut, când am pus la îndoială cine eram şi încercam să ne redescoperim, când simţeam că nu mai putem, ne-am sprijinit pe umărul ei şi nu ne-am prăbuşit, ba chiar ne-am simţit înălţarea. Îmi vin în minte cântecele simple cântate pe când eram doar un copilaş, în timp ce pe cer mai erau încă stele, iar în inimă o rugă…să-mi fii mereu aproape.
            Frumuseţea păleşte, iubirea se stinge, frunzele prieteniei cad. Secretul mamei este să le supravieţuiască tuturor, pentru ca ea este o stea, care luminează tot timpul, o rază de soare care ne călăuzeşte toată viaţa, rămâne alinarea şi tăria sufletelor noastre prin timp, este căldura care ne învăluie de câte ori frigul tristeţii ne cuprinde.

Locul al II-lea: STEFI.V
Profesia
            Este prima data când apusul nu arde cerul, nu aruncă fâşii portocalii sau ascunde soarele sub mantia sa gri. Pur şi simplu străluceşte! Împrăştie mănunchiuri calde peste Cortina albastră, raze de prospeţime şi culoare pentru că a venit primăvara.
            Odată, zilele pline de soare mă bucurau nespus. Jocurile cu mingea, cu prietenii, plimbările prin păduri faceau să-mi salte inima de bucurie. Însă acum, privind acest tablou al naturii nu mă gândesc decât la începerea noului semestru, ce se va termina la fel de repede ca primul, apoi clasa a opta, care se va termina la rându-i, iar apoi…ce? Asta se întrebau şi părinţii mei care, neliniştiţi de indecizia mea, îmi spuseră să-mi petrec ziua gândindu­-mă la ce vreau să fac în viaţă. Butonam telefonul, căutând pe internet salarii medii ale unor anumite slujbe. Aveam o idee, însă nu voiam să-i spun tatei până când nu eram sigură.
            -Gata! am izbucnit fericită.
            -Aşa de repede? mi-a zis cu un zâmbet viclean. Spune-mi!
            - O sa fiu profesoară!
            - Credeam că după atâta căutat pe internet, ai aflat salariul unei profesoare! îmi zice el zâmbind.
            -Este cam mic, da, dar la privat se măreşte considerabil!
            - Văd că te-ai gândit la toate. Şi ce o să predai?
            -O limbă străină. Mă gândeam la engleză.
            -Minunat! Văd că totul e pus la punct. Ce ar fi să te bucuri de ultimele ore ale acestei zile frumoase, afară, cu prietenii tăi.
            O cale infinită de posibilităţi mi se întindea înainte. Nimic nu putea să-mi taie aripile pline de speranţă pentru viată şi nerăbdare.
 
Locul al III-lea: NICO.M
E NUNTĂ LA NOI IN SAT                                 
              Purtam o rochiţă pe care erau cusute modele de flori roşii si albe. Nodul fundiţei făcute în jurul mijlocului îmi înghiontea spatele. Priveam în sus pletele albe ca varul ce se opreau la umerii lăsaţi şi la mâinile ce îmi împleteau părul. Aceleaşi trăsături fine, dar amprentate de anii ce au trecut ca şi clipele. Cu capul în poala bunicii, priveam frunzele nucului de un verde crud si cerul însorit.
     -Bunico, ce se aude?
     -Astăzi se unesc destinele a doi oameni, draga mea!
     -Cum, bunico?
     -Vino! spune ea ridicându-se in picioare si întinzându-mi măna. Îi cuprind mâna moale şi păşesc cu incredere, alături de ea spre poartă. Mă aşez din nou în poala bunicii pe pod, dar acum mă uit captivată la femeia în rochie albă, dantelată, împodobită cu mărgele ce sclipesc în lumina caldă a soarelui. Frumuseţea ei este de nedescris. Părul, strâns într-un coc, împodobit cu flori albe îi lumineaza chipul alb. Ea, împreună cu alte câteva femei, aşezate într-un cerc, îşi mişcă picioarele pe ritmul muzicii ce o asculta şi bunica dimineaţa la radioul din bucătărie cănd îmi făcea prăjituri.
       -Acum mirii cheama la nunta persoanele dragi!
      -Eu ii sunt dragă, bunico?
      -Cum să nu îi fii dragă? spune ea, ciupindu-mă de obraji.
      Îmi întorc capul spre femeia ce se îndreapta spre fântâna din dreapta casei bunicii şi cu o găleată ia apă, ajutată de un băiat ce înainte ţinea un brăduţ împodobit.
      -Ce face acum, bunico?
     -Acum ,,udă". trebuie să ia de trei ori apa in găleată şi să ude, iar băiatul acela ţine bradul împodobit noaptea trecută.
Mireasa, cum a numit-o bunica, se întoarce cu faţa spre mine şi îmi face semn să mă îndrept spre ea. Bunica mă împinge uşor de la spate şi îmi face semn să mă duc. Odată ajunsă în faţa miresei, aceasta mă ia de mână şi îmi pune o floare în piept. O fată se îndreaptă spre bunica şi îi pune şi ei o floare.
      -O sa fii domnişoară de onoare, nu?
Dau din cap afirmativ. Bunica mi-a spus că domnişoara de onoare o ajută pe mireasă.
      -Acum, du-te lânga celelalte, să vedem cine prinde buchetul. Da, frumoaso?
      Nici nu mai aştept de două ori să-mi zică, căci pornesc spre grupul acela de fete. Nu îmi dau seama când s-a întâmplat, dar buchetul se afla în mâinile mele. Obrajii mi se îmbujoreaza, iar celelalte fete încep să chiuie bucuroase. Mireasa îmi oferă un coşuleţ cu petale şi mă îndeamnă să o urmez. Mă duc în faţa casei bunicii şi o iau si pe aceasta de mănă.
     -Îi sunt dragă, bunico!
1.      Secţiunea POEZIE:
Locul I: STEFI.V
Aniversare …
Te-am cunoscut la  început de drum în viaţa
Cu holuri lungi solemnă ca un imn
Şi n-am ştiut că o să-mi fii povaţă
Dar tu ai fost bolta cerului senin.
N-ai fost un cimitir, cum credeau alţii
Ci ne-ai format cu drag încă de mici
Vai cu cât drag trecut-am pragul porţii
În prima zi eram numai un pici!
Şi azi la scumpa ta aniversare
M-alătur şi eu plin de dor
Şi spun că nu te voi lăsa-n uitare
Mă alătur si rostim cu toţii in cor
Să auzim mereu doar lucruri bune
Şi veşnic şcoala mea să dăinuieşti
Profesorii în fiecare zi s-adune
Roadele tale, şcoala noastră eşti.
Şi vei rămâne pururi şcoala noastră
Podoaba anilor de mult apuşi
Îţi mulţumim de educarea noastră
Pe veci de veci la suflet ai pătruns!
Locul al II-lea: NICO.M
Speranţe...
            Ne-am dori ca lumea asta
            Să fie mult, mult mai bună
            Să dispară ura toată
            Şi tot ce este ranchiună.
            Toţi copiii fericiţi
            Lângă dragii lor părinţi.
            Să nu fie nevoiţi
            Să stea trişti şi despărţiţi.
            Părinţii să stea cu ei
            Nu să-i lase singurei
            În grija bunicilor
            Sau...a străbunicilor.
            Banii nu înlocuiesc
            Tot ce copii-şi doresc.
            Ei îşi vor părinţii aproape
            Nu prin ţări îndepărtate.
            Mi-aş dori ca cineva
            S-audă dorinţa mea
            Să se schimbe totu-n bine
            Părinţii să stea cu mine.
1.      Secţiunea DESEN/PICTURĂ:
Locul I: ROXY.N


Locul al II-lea: ANA.D




Locul al III-lea: ROXY.N



Bibliotecar, Ioana Stoica