Câștigătorii etapei locale, a Concursului ,, Vâlcea-colț de rai”, ediția a IX- a, faza locală, Pietrari -2020, s-au desemnat. Au participat un număr de 15 copii înscriși în Clubul de lectură ”Petale de lumină” al Bibliotecii Pietrari, elevi ai Școlii Gimnaziale Pietrari, iar lucrările ce vor participa la etapa finală a competiției județene au fost selectate de un juriu alcătuit din prof.limba română Anamaria Săndulescu, prof.religie Tatiana Sima și bibliotecar Crina Popescu.
SECȚIUNEA PICTURĂ/DESEN
ANA 2020
SECȚIUNEA PROZĂ
Locul I
DAR 2020
Dăruiește-mi aripi
Timotei, copilul singuratic de la marginea satului nostru,suferea de deficit de atenție, cunoscut și sub numele de ADHD. Singurul lucru care-l ținea atent era cartea. Acesta petrecea ore în șir pe sala casei, legănându-se într-un balansoar vechi, din nuiele, citind cărțile împrumutate de la bibliotecă. Băiatul mergea la o școală normală, împreună cu toți ceilalți copii ,însă în zadar. Matematica, istoria, geografia și restul materiilor nu-i puteau atrage atenția.
Într-o zi,pe când mergea la școală, a observat un afiș mare pe ușa bibliotecii. Acesta s-a uitat îngândurat, încercând să se concentreze, pentru a-și putea da seama ce scria pe afiș: „Dacă ești un elev hărnicuț și îți place să citești, te afli în locul potrivit! Biblioteca îți oferă șansa de a-ți descoperi sau arăta talentul în citit prin proiectul TRENULEȚUL CU POVEȘTI!”. Copilul s-a bucurat când a văzut o carte desenată pe afiș, așa că a decis să bată la ușă. Doamna bibliotecară l-a întâmpinat fericită înăuntru și a încercat să îi explice cele citite. Copilul, entuziasmat, i-a cerut o foaie cu detalii pentru a-i arăta mamei lui. La terminarea orelor, Timotei a plecat grăbit spre casă, unde a început să îi povestească mamei sale cele întâmplate, arătându-i foaia de la bibliotecă.
În dimineața următoare,copilul a plecat încrezător către bibliotecă pentru a anunța că vrea și el să participe la acel proiect. Nu a trecut mult timp până când Timotei a ajuns să fie cel mai devotat participant. Datorită acestui proiect, băiatul și-a dezvoltat vocabularul și a început să creeze mici opere literare.
Timpul a trecut, iar Timotei nu mai era copilul singuratic ce locuia la marginea satului, ci devenise unul dintre cei mai apreciați și cunoscuți scriitori din România.
Prima carte pe care a publicat-o a fost dedicată copilăriei lui și proiectului susținut de doamna bibliotecar, cea care i-a dat aripi.
„Sunt recunoscător că am avut șansa de a fi unul dintre pasagerii „Trenulețului cu povești”,care mi-a arătat că deși noi, oamenii, suntem diferiți, în fiecare dintre noi există o stea ce așteaptă să strălucească.”
Povestea steluței mele, scrisă de Timotei
Locul al II-lea
MIRU 2020
Mireasmă de tradiție
Cea mai importantă sărbătoare care a prins rădăcini în sufletul meu este Crăciunul. Crăciunul este cea mai specială sărbătoare din an, încărcată de numeroase tradiții și obiceiuri, pe care oamenii încă le păstrează cu mult drag în sufletul lor. Crăciunul…perioada în care lumea începe să forfote de bucurie, entuziasm, perioada în care lumea e cuprinsă de magia sărbătorilor de iarnă, unde cu toții pregătesc mâncarea tradițională după care îți lasă gura apă, curățenia înainte de sărbători, bineînțeles, petrecerile de sărbători, bradul și alte tradiții, dar și bucuria din roșul obrajilor de pe fețele colindătorilor?
Sau despre fericirea din ochii familiei care te întâmpină înapoi acasă? Fericirea din ochii copiilor care primesc cadouri? Sau voioșia cu care colindătorii cântă neîncetat Nașterea Domnului? Sau mirosul îmbietor de cozonac făcut de bunica, ori vinul fiert cu scorțișoară. Da, magia Crăciunului ne cuprinde pe toți de la mic la mare. Un obicei românesc foarte răspândit este împodobirea bradului. Sfântul simbol al Crăciunului, bradul, este împodobit de obicei în familie, în Ajunul Crăciunului, împodobit odinioară cu nuci poleite și cu mere, acum sclipește sub beteală, globuri, bomboane și diverse ornamente spectaculoase. Calda lumină a instalației transmite voie bună și încălzește inimile tuturor. Bradul găzduiește la poalele lui minunate cadouri cumpărate sau confecționate din suflet pentru persoanele dragi, iar în jurul său se aud liniștitoarele colinde.
Alături de cei dragi nouă, lângă bradul împodobit, ne amintim și simţim că El s-a născut pentru noi, a venit într-o lume meschină şi rea, ca noi să avem iertarea şi această iertare să fie din belşug. Naşterea Lui este un eveniment unic în toată lumea creştină, este o onoare pentru noi, nişte fire de praf, nişte frunze uscate purtate de vânt, ca un Rege să se umilească, să se nască într-o iesle, să nu fie băgat în seamă, dar totuşi să fie dispus să moară răstignit, să îşi verse sângele nevinovat, să rabde piroane şi spini şi toate acestea din IUBIRE pentru noi, oamenii. Acest cuvânt ar trebui să fie ca un ecou în mintea noastră, sonoritatea lui ar trebui să ne străpungă fiinţele. Fiecare zi ar trebui să ne-o ghidăm după acest cuvânt atât de simplu, dar cu o atât de mare importanţă... Cred că asta ar trebui să însemne Crăciunul, în primul rând, asta ar trebuie să constituie “magia Crăciunului”, curăţia sufletului ar trebui să troneze, împodobirea cu podoabe sfinte, sclipirea zâmbetelor, care au un început şi un sfârşit, care vin dintr-un loc precis şi se întorc cu aceeaşi precizie spre destinaţie.
În zilele dinainte de sărbătoare, o tradiție deosebită care se păstrează în regiunile românești este vestirea Nașterii Domnului prin colindarea caselor. Colindătorii mici și mari merg din casă în casă, să vestească venirea sărbătorii, printr-o compoziție de cântece frumoase, numite colinde. Urarea de Mos Ajun sau “La colindeți” este primul obicei de iarnă, de la noi, de la Pietrari. Și o știm,cu toții, de la cei mici, la cei mari...Totul se întâmplă în seara de 23 spre 24 decembrie. Copiii, mici și mari, se adună în cete la o casă unde repetă colindele și odată cu venirea serii își încep colindatul. Pe alocuri se întâlnesc la capătul satului. De obicei, ei colindă casele la rând și se opresc în fața porții sau intră în curtea gospodarului, la fereastra căruia strigă într-un singur glas:
”Bună dimineața la Moș Ajun
Să fie într-un ceas bun!
Ne dați, ori nu ne dați?
Bună dimineața !”
Apoi, sătenii, gazdele alese, trec cu coșul sau cu sacul cu “colindeți” pe la fiecare. Denumirea de “colindeți” este atribuită darului pe care îl primesc colindătorii și care, în afară de colaci sau boboneți, poate fi compus din: mere, pere, portocale, nuci, gutui, poame uscate sau covrigi, cornuri, gogosi, biscuiți, turtă dulce, napolitane, bomboane, ciocolată etc. Atâtea bunătăți, de-ți ajung o iarnă întreagă! Colindătorii poartă trăistuțe de gât în care pun darurile pe care le primesc. Atunci când nu primim colindeții ceruți, cetele noastre strigă și mai și:
”Cine nu dă boboneți
Să facă casa bureți
Și copiii castraveți
Pentru un covrig
Înghețai de frig
Pentr-un bobonete
Șapte boate-mi dete.”
Și hazul tuturor este, să știți, molipsitor!
Pe străzile acoperite cu zăpadă ale satului, trec pe rând, de-a lungul zilelor de sărbătoare, ținând în mână, Steaua, făcută din carton și hârtie, cu scene biblice pictate pe ea, Plugușorul împodobit, Sorcova viu colorată, colindătorii urând de bine și bucurând, rând pe rând, sufletele oamenilor.
Așadar, sărbătoarea Crăciunului este încărcată de numeroase obiceiuri și tradiții, și la noi, ca și în alte părți, obiceiuri care au scopul de a apropia mai mult oamenii în această perioadă plină de iubire, bucurie și căldură.
Naşterea Lui, a Domnului Iisus, să vă aducă sclipiri în suflet, dorinţe noi, ţeluri precise, iubire și seninătate pe feţe…și haideți să nu uităm de aceste miresme de tradiție, de acest ”Am venit şi noi o dată, la un an cu sănătate, / Dumnezeu să ne ajute la covrigi şi la nuci multe”, indiferent de vremuri.
Acum și La mulți ani!
Locul III
DARI 2020
Moș Crăciun și visul
sau
O poveste de Crăciun mai mult decât fantastică
Într-o zi de iarnă, Moș Crăciun stătea plictisit în biroul său, uitându-se la desenele copiilor din scrisori. Venea Crăciunul și trebuia să le pregătească multe cadouri.
După douăzeci de minute în care strănuta și căsca încontinuu apăru în apropierea sa un portal strălucitor. Avea toate culoriile posibile! Din el au ieșit, pe rând, două fete. Moșul speriat le-a întrebat cine sunt și ce caută aici, în biroul lui. Fetele se prezentară pe rând. Fata blondă cu ochii gri era Allyson, iar fata roșcată cu ochii roșii era Chloe. Cele doua fete ii se păreau cunoscute, așa că le întreabă dacă s-au mai văzut. Allyson îi răspunse că s-au mai văzut, iar Moșul spuse imediat că voia să fie sigur că tocmai ele sunt.Aventurile prin care trecuse alături de ele, nu puteau fi uitate!
Cele trei personaje s-au mai întâlnit atunci când planeta Dimatra a explodat. Acolo era închis cel mai rău om mutant din Univers - Evalier. El răpea mulți copii și îi ducea pe planeta Verra, unde îi lăsa acolo fără apă sau mâncare. Ziua, această planetă, avea peste 200 de C°, iar noaptea -300 de C°. Moș Crăciun era în spațiu în acel moment. Se dusese după scrisorile copiilor extratereștri. Când Jenny, Allyson și Chloe se luptau cu Evalier, acest infractor inter-spațial, Moș Crăciun, recunoscându-l, la lipit de steaua Mercuri (cu lipiciul de la spiriduși). A fost închis apoi pe Terra, de unde nu mai putea evada.
Povestea continuă…
După 10 luni de făcut planuri, Evalier a reușit sa iasă. A evadat cu o navă, a făcut o gaură în Pământ și a ieșit prin Otăsău, luând 15 copii. Acum se îndreaptă spre Pietrari…
Allyson a oprit timpul și au plecat în căutarea copiilor răpiți. A fost un drum lung și greu. Au trecut prin tărâmul piticilor și au primit niște arme, apoi prin ținutul lebedelor de la care au luat aripi. O lebădă i-a dat lui Chloe o pană vindecătoare, ca atunci când cineva e rănit să pună pana în acel loc și să se vindece. Apoi au trecut prin tărâmul animalelor. Au ajuns! Evalier era la primăria comunei unde cere recompense pentru copilașii ce stau speriați într-un colț. Allyson și Chloe încercau toate vrăjile pe care le știau. Moș Crăciun știa una, dar dacă o făcea murea. El nu a uitat ceea ce a promis. Ar face orice pentru semenii lui. Forțat de împrejurări, a făcut-o și l-a transformat pe Evalier într-un hamster. Apoi, a leșinat… efortul fusese prea mare pentru bătrânel. Fetele i-au pus pana, dar... nimic. Era imposibil! Cum ar fi lumea fără Moș Crăciun?!L-au teleportat la spitalul vrăjitorilor unde medicii- vrăjitori nu au reușit să îl salveze. După o săptămână lungă și oribilă, în care a fost oprit timpul, s-a trezit. Toată lumea a răsuflat ușurată! Copiii lumii puteau fi din nou fericiți!
Dar , ce să vezi, după acest incident Moșul uitase ce avea de făcut! Uitase de copii, de scrisori, de cadouri, de praful magic...absolut tot fusese uitat! A trebuit să meargă la școala on-line în care elfii i-au povestit rând pe rând ce anume trebuie făcut pentru a avea un Crăciun mirobolant!
După două luni de învățat, Moș Crăciun s-a gândit chiar să înceapă să scrie o carte despre un om de zăpadă, carte ce a avut succes în tot Universul. Partea proastă e că tocmai atunci când a avut un interviu... a căzut de pe scaun și s-a trezit. Un elf tocmai aruncase cu turtă dulce în el.
Pentru că, da, totul a fost doar un vis!
MENȚIUNE
MIR 2020
Colindeții
Colindeții este o tradiție foarte veche care se desfășoară în noaptea de 23 decembrie. Copii de toate vârstele merg cu plasele la casele oamenilor și cântă. Se zice că oamenii care sunt colindați primesc binecuvântarea lui Dumnezeu pentru anul ce va urma. Copiii primesc dulciuri și fructe. Eu ca și copil mă bucur că stau cu prieteni și ne uităm la petarde și artificii sau chiar dăm noi cu petarde. Este foarte distractiv, dar și puțin periculos pentru că poate să îți explodeze în mână. Trebuie să fii atent! Ei cântă: Bună dimineața la Moș Ajun, Ne dați ori nu ne dați? sau Am venit şi noi o dată, la un an cu sănătate, / Dumnezeu să ne ajute la covrigi şi la nuci multe! Se desfașoară în jurul orei 20:00 pânâ la 00:00 , iar copii se întorc acasă cu plasele pline.
Eu vă sfătuiesc să încercați este o experiență foarte interesantă și frumoasă în care poți să te distrezi.
Bibliotecar,
Crina Popescu
