Secțiunea Poezie
Premiul I ( clasa a VIII-a)
Bunica
Și am plecat pe drum spre cimitir
Cu oameni mulți și flori o mie
Și preoți mulți într-a lor straie
Cântau pentru a ta veșnicie.
Iar când la groapă am ajuns,
Simțeam că nu mai am putere
Totul părea un fum, un vis,
De clopote bătând tăcere.
Luați-vă un bun rămas
A spus nuș-cine din mulțime,
Ce-a spus atunci n-am înțeles
Dar pas cu pas se apropiau oameni de tine.
Și sărutâdu-ți fața și o mână,
Plecau încet prin dreapta ta
Eu am rămas cel de pe urmă
Să pot să sorb tăcerea ta.
Ce a mai fost eu nu mai știu,
Căci m-am trezit acas” plângând.
Și te-am chemat încet să vii
Dar, n-ai mai venit, erai mormânt.
De-atunci te-aștept neîncetat
Să vii acas” cu pas ușor,
Și lacrimile mi-au secat
De-atâta așteptat și dor.
NS8
Sunt omul
singuratic
Sunt omul singuratic cu sufletul de gheață
Ce vreau decât tăcere la infinit s-o sorb
Și astfel să-mi sting scânteile de viață
Și-n ele moarte fruntea să-mi îngrop.
Cândva credeam și eu că lumea-i doar a mea
Că nu pot s-o iau în mâini ca pe o jucărie
Și s-o mângâi, să fac cu ea ce-oi vrea,
Dar să mi-aducă-n suflet bucurie.
Credeam atunci căci tu erai cu mine
Și visul vieții picura ușor,
Însă de când tu ai plecat, nimic nu mai revine
Și de pe piscuri înalte eu simt cum mă cobor.
Ca să mă înalț din nou, eu nu mai am putere,
Căci ce-am avut mai bun strânsesem pentru noi
De-acum eu nu-mi doresc decât atât: tăcere,
Căci știu că unul singur nu poate face doi.
Și-n noaptea neagră ce mă-mpresoară neabătut
Eu-s omul singuratic cu sufletul de gheață,
De-acuma pentru mine totul îi doar trecut
Nimic nu mai cerșesc, nimic de la viață.
NS8
Zile și nopți într-una te veghez
Și-ți plâng la căpătâi cu jale adâncă
Și nu-mi doresc decât să te urmez
Pe tine, buna, draga mea bunică.
Căci fără tine eu nu pot trăi
Și simt că nu mă-ncape întreg pământul
Căci nu voi mai simțicând mă mângâi,
Și nici pe frunte când îmi pui sărutul.
Cine-mi va spune de-acum înainte
Ce-i bun, ce-i rău în lumea asta mare.
Cine-mi va pune palma ei fierbinte
Pe capu-mi, să-mi aduci alinare?
Cu tine tot ce-a fost frumos se duce
Și duci cu tine gândurile-mi toate
Și-aș vrea să te aștept la o răscruce
Să te urmez și dincolo de moarte.
Și-atunci în continuare eu veghez
NS8
Premiul I ( clasa a IX-a )
Iubirea rămasă
în amurg
Te-am iubit în
liniștea serii,
Când luna
plângea peste noi,
Și-am ascuns
printre umbrele vremii,
Toate visele
noastre de doi.
Acum doar
amintirea mai vine,
Cu pași rătăciți
prin trecut,
Și, deși nu mai
ești lângă mine,
Te iubesc ca
atunci când te-am vrut.
În fiecare apus
te găsesc,
În fiecare
ploaie te-aud,
Și, oricât aș
încerca să uit,
Inima spune că
încă te-aștept.
Poate iubirea nu
moare vreodată,
Ci doarme în
suflet, tăcut,
Ca o melodie
uitată,
Pe care- o mai
simți când ai pierdut.
Începutul verii
A venit vara
ușor, pe furiș,
Cu soare cald și
cerul deschis,
Florile râd în
grădina senină,
Iar iarba
dansează sub raza divină.
Copacii îsi
scutură furnzele-n vânt,
Se-aude un
cântec departe, plăpând,
Vacanța ne
cheamă cu glasul jucăuș,
Iar timpul
devine mai vesel, mai dus.
E început de
vară, ce dulce moment,
Cu zilele mai
lungisiun aer încântător,
Cu vise ce
zboară spre cerul senin,
Și-un dor de
aventuri ce abia a venit.
A81M
Prieten bun, mereu aproape,
La bine și la greu,
Cu tine orice zi e dulce,
Și râd din suflet eu.
Ne ajutăm și ne-înțelegem,
Ne spunem tot ce simțim,
Iar când suntem împreună,
De toate ne amuzăm.
Prietenia-i o comoară,
Ce nu se poate cumpăra,
Când ai un prieten adevărat,
Ai bucuri-n viața ta.
A81M
Fluturi
Chiar dacă nu îi
văd mereu,
Fluturi albi
zboară-n cerul înalt,
Se așează lin pe
vârful florilor,
Își iau gustarea
și pleacă în salt.
Unul s-a așezat
cândva pe mâna mea,
Și m-am pierdut
privind în ochii lui ușor.
Parcă lumina
albă mă încălzea,
Ca și cum l-aș
ține-n palmă pe un nor.
VM7
Neliniștea
Am visat să zâmbesc
Chiar și când mă rătăcesc
Uneori îmi vine să spun
Că mi-e dor de tot ce a fost bun.
Inima te cheamă ușor.
Chiar dacă trece timpul în zbor
Să tresar când îți aud numele
Parcă-mi amintesc toate zilele
Te simt aproape, chiar de ești departe
Te port cu mine în fiecare parte
Poate timpul ne va despărți
Dar eu continui să te iubesc orice ar fi
VM7
Ochii tăi căprui
Cum sunt copacii
din păduri,
Așa-s ochii
căprui,
Plini de iubire
și libertate
Cuprinși de
aroma toamnei.
Atât de
sclipitori ca lumina zilei
Razele soarelui
se pierd în ochii tăi,
De parcă ai
purta ciocolată în privire,
În fiecare zi
mai dulce ca orice.
Mă privești
mereu așa,
Profund și cald,
ca un miraj,
Precum o
ciocârlie micuță
Zburând prin
codru, spre zori înalți
VM7
Roadele verii
Vara noastră minunată
De căldură inundată
Nu ne uită niciodată
Ea vine cu daruri mii
Pentru mari și pentru cei mici
Ea aduce roade dulci
Porumbul cel bun de fiert
Cu pepeni mirositori.
Cu vișine acrișoare
Și gustoase tare
Cu cireșe cerceluși
Căpșunele, inimioare
Și zmeura cea delicioasă
Vara iară ne încântă
Cu roadele-i îmbietoare
Vară dulce “ te iubim”!
LRY2015
Vacanța mea
iubită
Vacanța mea iubită
Tu vii în fiecare an
Cu magie și iubire
Pe copiii tu îi răsfeți
Cu căldură și sclipire
Și cu jocuri fel de fel
Tu mai ai și înghețată
Cu arome mii și mii
Cu vanilie, ciocolată
Și de pepene să știți,
O vacanță minunată
Eu îți zic bine-ai sosit!
LRY2015
Vara mea
Vara
mea iubită
De copiii mult prea dorită
Vii cu flori cu iarbă verde
Și cu jocuri fel de fel
Vii cu marea cea călduță
Și cu jocuri în nisip
Cu îghețată de tot felul
Vara mea bine ai venit!
LRY2015
Secțiunea Pictură\Desen
Premiul I ( clasa a VIII-a)
NS8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu