Ziua de naștere a doamnei Viorica Stroe îmi oferă prilejul să îi urez La Mulți Ani, multă sănătate și pensie îndelungată, cel puțin cât activitatea-i în Biblioteca Publică Locală Valea Mare!
❤🙏👏🤗Dar trebuie și să consemnez, aici, câteva realități dureroase pentru tagma noastră profesională și pentru publicul în slujba căruia lucrăm.
Inginer agronom de profesie, doamna Viorica Stroe a optat pentru ceea ce numim ,,reconversie profesională” și s-a identificat – începând cu 19.04.1991 – cu profesia de bibliotecar public în comuna ,,adoptivă” (prin căsătorie) – Valea Mare/ Vâlcea.
A făcut-o cum nici că se putea mai bine: conștientizând dintru început importanța misiunii fundamentale a bibliotecarului în comunitate, parcurgând pas cu pas dificilul proces de asimilare în activitatea de bibliotecă a tot ceea ce presupune tehnologia informației și conexiunea la Internet, învățând practic ,,abecedarul” a tot ceea ce trebuie știut/ cunoscut de către un bibliotecar al erei informației...
A lucrat, întreaga activitate, în condiții precare d.p.d.v. al sediului Bibliotecii; nici măcar după 10 ani de la încadrare, când biblioteca sa a fost mutată în noul și opulentul sediu al Primăriei locale - după insistențe, în vederea includerii în Programul ,,Biblionet” - nu i s-a putut găsi un spațiu decent, o încăpere mai mare decât o ,,chițimie”; în ea, rafturile cu grosul fondului de carte și computerele, înghesuite încât printre ele se putea trece doar ,,în dungă”; dar măcar nu mai tremura de frig și nu mai avea pereții și tavanul burdușite...
Nu a părăsit ,,baricada” nici ,,rugată”, nici obligată, spunându-le celor care se considerau ,,în drept” să îi traseze sarcini de serviciu total diferite de fișa postului: ,,...îmi dați de lucru aici, fac tot ce pot pentru Primărie, dar nu plec din Bibliotecă”.
Și nu a plecat, nici măcar în momentul când a fost amenințată că va fi dată afară din serviciu, cu soț cu tot, pentru că nu ,,nu se implică” în campanii ...electorale, nu luptă să-și convingă consătenii să voteze într-un anume fel. Când am întrebat-o dacă e adevărat – aflasem despre aceasta în virtutea preocupărilor mele profesionale diferite de activitatea pe care o desfășor de peste 20 ani la BJAI – că un fost prim-agricultor și totodată prim-asfaltator al județului (alături de care fam. Stroe avusese, ,,în altă existență”, implicări în campanii agricole și deveniseră ceea ce numim ,,prieteni de familie”, se vizitau etc.) s-a pretat personal la o astfel de mizerie, a tresărit și m-a întrebat ...zâmbind: de unde știți?
Păi cum să nu știu? Pronunțarea cuvântului ,,agricultură” e atât de apropiată de pronunțarea cuvântului ,,cultură”, pentru culturile generale precare...
În fine, pentru modesta retribuție la care avea dreptul potrivit Legii și vechimii în muncă, doamna Stroe a trebuit să se judece cu angajatorul, asemenea altor colegi...
Ochiul râde pentru că, după toate cele (sumar, foarte pe scurt) consemnate mai sus, doamna Viorica Stroe a încheiat o activitate profesională deosebit de meritorie la Biblioteca Publică Valea Mare și că este o tânără bunică pensionară, care se bucură în liniște de propria-i familie; ochiul plânge pentru că astfel de colegi bibliotecari avem tot mai puțini; ei devin din ce în ce mai imposibil de înlocuit – 1. pentru nu le mai sunt conștientizate și apreciate rolul și importanța în comunitate și 2. - de ce să nu o recunoaștem?, munca susținută într-o bibliotecă - potrivit standardelor naționale/ internaționale și indicatorilor de performanță specifici ne mai fiindu-le apreciată - colegii noștri sunt constrânși să ,,cedeze”, să devină ,,omul bun la toate” în primărie, mai puțin/ deloc bibliotecar. Ah, uitasem - eventual omul ,,nimerit” alături de care să ,,ne fotografiem”, precum cu maimuța, pe litoral...
Mai multe capturi de ecran, cu trimiteri la ,,amintiri” din viața profesională a doamnei Viorica Stroe (link-uri, în descrieri).
Valentin Smedescu
&&&
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu