O fotografie este
adaugată pe site-ul oficial al Ministerului Cultelor care nu e fotografia
Bisericii din lemn de peste râul Cernisoara, ci a celei noi din sat, care e
albă și nu din lemn. Găsiti aici fotografia Bisericii din
lemn, care e adevăratul monument istoric.
Conform cu Pisania de pe peretele
din stânga al Sfântului Altar, Bisericuța de lemn de peste apă din satul
vechi poartă hramul Sfântului Nicolae și al
Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și este într-o stare avansată
de degradare. Ctitorii sunt
înscriși tot în textul autentic al Pisaniei și numele lor nu
corespund cu numele publicate pe site-ul publicat în lista monumentelor
istorice. Bisercuța Sfântului Nicolae și a Sfinților Arhangheli Mihail
și Gavriil este situată peste apă, într-un zăvoi aproape de pădure,
acolo unde se afla satul în vechime..
Biserica veche de lemn, unde se prăznuiește hramul Sfântului Nicolae și al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, ridicată în 1712 și refăcută în 1896, se găsește azi, în comuna Cernișoara, satul Modoia, dincolo de pârâul Cernișoara, sub pădure, unde se afla vechiul sat și poartă pe frescă Pisania în slova veche chirilică, amplasattă în Sfântul Altar și conținând următorul text:
Ridicatu–s-au această Sfântă şi
dumnezeiască Biserică, unde se prăznuieşte hramul Sfântului Nicolae şi al
Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil prin osteneala robilor lui Dumnezeu:
Tudor boieru, Oprea - eriţa
(preoteasă n.n.), Sandu – ereu, Nicolae, Ioan, Ancuța, Stancu, Sandu, Dumitru,
Ioana, Stanca, Nicolae, Constantin, Ioan, Trandafira, Ioan, Dumitru, Păun,
Pârvu, Boca, ....Ioan, Sandu, Voica, Stan, Andrei, Dumitru, Radu, Grofu,
Vlădoiu, Stancu, Petoia, Nicolae, Ioan, Constandin, Constandin, Marian,
Constandin, Ilinca, Ion, Matei, Constandin, Păuna, Ioan, Ioan, Stan, Ioan,
Vasile, Dumitru, Stancu, Pătru, Maria, Antonie, Constandin, Nicolae, Maria,
Dobtița, Nicolae, Radu, Radu, Radu, Dumitru, Preda, Anghelina, Ioan, Păuna,
Mihalcea, Costandin, Ioan, Stancu, Radu, Stanca, Constandin, Ioan, Vasilie,
Ioan.
Bătrână de zile,
din 1712, Bisericuța de lemn de peste Cernișoară a rămas singură și
neîncăpătoare, când obștea a crescut și o nouă Biserică s-a ridicat în inima
satului. În revista ”Satul Natal” nr. 29, din anul 2008, a fost lansat
un strigăt de chemare la salvarea cimitirului și a bisericii de lemn de peste
apă, la recuperarea unui simbol al înaintașilor, la reabilitarea unui monument,
nu doar istoric, din vremea lui Neogoe Basarab, ci o realitate vie pe care
obștea satului vrea s-o ocrotească și s-o dăruiască cu aceeași frumusețe
străveche, generațiilor viitoare, ca mărturie pentru spiritualitate și pentru
credință. Prin ochii acestui lăcaș ancestral și ai cimitirului vechi, unde încă
mai sunt morminte, ne privesc blânzi și îngăduitori strămoșii și
Sfinții lui Dumnezeu.
Un al doilea
strigăt pentru reabilitarea și grija pentru bisericuța de lemn de peste apă a
satului a fost lansat în numărul 36, 2010 al aceleași reviste, iar în 2012 a
fost solicitat verbal un Te Deum care nu s-a realizat
încă.
Bisericuța veche
este o creație originală mică, cum erau și casele înaintașilor, prevăzută cu pridvor,
Pronaos, Naos și Sfânt Altar. Are icoane realizate de meșteri
lemnari și zugravi cu dragoste și credință. Astfel că natura dă năvală direct
pe ușa mică și îngustă pe care s-au strecurat lăturiș moșii și strămoșii
noștri, ușă care a stat deschisă până mai de curând, monumentul istoric fiind
lăsat în părăginire. Locul amintește de vatra veche de sat, de țărâna bunilor,
întrucât vechiul cimitir care o înconjoară a fost împrejmuit cu
câtiva ani în urmă prin purtarea de grijă a unor tineri din comunitatea satului
care au răspuns chemării revistei Satul Natal, care a
consemnat evenimentul în nr. 29, din anul 2008. Se zice că morții au fost
strămutați din cimitirul care împrejmuiește biserica de lemn de
peste apă. Doar că la data la care scriem am descoperit zeci de morți rămași în
mormintele lor, care nu au fost mutați în cimitirul nou, de la capătul satului
din varii motive. Poți muta sate, localități rurale ori urbane, dar cimitirul
nu se poate muta, întrucât toată țărâna lui e alcătuită din carnea și oasele
celor trecuți de veacuri la cele veșnice.
Una din podoabele
de preț ale creștinătății din satul Modoia este Bisericuța
de lemn, de peste apă, simplă și modestă, operă de artă
arhitecturală, reprezentativă pentru ființa neamului nostru, care a încălzit
inimile strămoșilor și a ținut în strânsă legătură sufletele oamenilor cu
Cerul, cu acel Cer care luminează și vindecă, cu acel Cer care dă înțelepciune
și răbdare în urcușurile și coborâșurile vieții. Moartea, pictată cu părul
vulvoi, cu barda în mâna dreaptă și cu tașca de după grumaz, în ciuda
tuturor fiorilor care te cuprind la vederea ei, are un chip aproape simpatic cu
un nas de clovn ce te amuză. Puține biserici vechi au moartea reprezentată
în fresca murală. Ctitorii, veșnic vii, ne privesc cu smerenie din înscrisul în
chirilică veche, de pe peretele din stânga al Sfântului Altar, cu numele lor
înnegrit de trecerea timpului.
Aici se țineau slujbele de care și acum, oameni trecuți de prima tinerețe își amintesc cu bucurie: ”Era frumos, se puneau mese, se jucau hore a doua zi de Paști. Era ceva atins de sfințenie, dar cam de vreo 20 de ani în această biserică nu se mai țin slujbe. E păcat că nimeni nu mai are grijă de această bisericuță.” – Ion Bâscă, fiu al satului Modoia.
”Este cea mai veche construcție de pe valea Cernișoarei care dăinuie și astăzi.
Încadrată
tipologic bisericilor sală, cu un plan dreptunghiular, alungit spre
est, biserica de lemn din Modoia este edificată din cunune de bârne, din lemn
de gorun, în conformitate cu specificul arhitecturii vâlcene. Meșterii vâlceni
au utilizat în construcția monumentului de cult aceleași texnici constructive,
prezente și la construcțiile din gospodăria țărănească, conferind astfel o
excepțională unitate stlistică arhitecturii din zonă.
Biserica
de lemn din Modoia prezintă câteva trăsături fundamentale comune. Dintre
acestea cele mai semnificative sunt planimetria dreptughiulară – alungită între
răsărit și apus, boltirea navei și acoperișul în patru ape.
La
acestea se adaugă, fără îndoială, calitatea execuției, că nici în cele mai
depărtate fundături de țară nu întâlnești o biserică de lemn făcută de bărdași
simpli.
Dincolo
de trăsăturile comune, biserica de lemn din Modoia prezintă o mare varietate
tehnică formală și decorativă.”
(Cernişoara: Biserica din Modoia -
scris de ,,VL Biblioteca” pe site-ul www.istorielocala.ro, pe moment în mentenanță/ deci nefuncțional; contriburor: Emilia Smedescu/ citat din Monografia
Comunei Cernișoara Vâlcea, autor Gheorghe Constantinescu - clic spre lucrarea în pdf online)
Concluzie: Constatăm o gravă confuzie în apariția pe lista monumentelor Istorice din Modoia a Bisericii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil , sub codul LMI: Vl-II-m-B-09829 cu fotografia bisericii noi, din inima satului, și cu date de asemenea false, unde ar trebui să fie bisericuța de peste apă din vechiul sat cu numele hramului corectat.
Biserica veche de
peste 300 de ani are hramul Sfântului Nicolae și a Sfinților Arhangheli Mihail
și Gavriil și în locul ei este încadrată cu date false o altă biserică, aceea
în care se slujește Sfânta Liturghie și are aproximativ 30 de
ani.
Este imperios necesar să se consemneze în site următoarele:
Locul: Biserica
de peste apă, de sub pădure, din satul vechi Modoia;
Hramul: Sfântul
Nicolae și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, conform cu fresca din Sfîntul
Altar;
Particularități:
Pictura de pe pereții exteriori ai Sfântului Altar: Moartea și Sfinții Mihail
și Gavriil, Sfinții Aposoli Petru și Pavel;
Să se pună
fotografia autentică a bisericii de peste apă și nu alta.
&&&
O altă eroare are în vedere o alta biserica, din Groși, comuna Cernișoara:
In Grosi se
află biserica parohială cu hramul ”Sfântul Nicolae” care are altarul din zid și
restul bisericii fiind construită din lemn. Această biserică
a fost construită înainte de 1800 și reparată în anii 1849 și 1883. A fost
construită de monahul Ilarion, monahul Damaachin, Preda Moldoveanu și Ioan
Măturoiu. A fost reparată în anul 1959. Amintesc pe preoții parohi Nicolae
Gheorghe Popescu hitotonisit în anul 1920, Octavian Ionescu hirotonisit în anul
1971.
Fără autor.
Pavel Moldoveanu, din satul Groși: ”Acum 20 de ani când am construit casa, săpând pentru temelie, am găsit falange, resturi umane – semn că aci, în vecinătatea bisericii a fost un stăvechi cimitir.” (09.06.2017)
Posedă o
clopotniță foarte veche.Aici necesită cercetere amănunțită, fiindcă biserica
din Groși, comuna Cernișoara, este la rândul ei monument istoric și trebuie să
fie trecută în listă.
Biserica Sfântul Nicolae se află în satul Groși, în imediata vecinătate a satului Modoia și nu în Modoia. Aceasta nu e biserică parohială, ci ține de parohia Modoia și are, în adevăr, hramul Sfântul Nicolae și este la rândul ei MONUMENT ISTORIC, construită pe la 1800.»
A consemnat Elisaveta Novac, fiică a satului Modoia – scriitoare - membră a Uniunii Scriitorilor din România/ Asociația București.
&&&
În conexiune cu cele de mai sus, publicăm astăzi în online cartea «Modoia - cuibul de îngeri/ micromonografie sentimentală», de Elisaveta și Vasile Novac, Editura ProȘcoala Râmnicu Vâlcea 2021, din care cităm un scurt fragment:
«...Satul, în vremea veche, se afla așezat, cum am mai spus, pe partea dreaptă a apei Cernișoara, acolo unde era și Biserica din lemn, mică și primitoare. Biserica se găsește și astăzi pe malul drept al apei și este monument istoric atestat 29 din vechime, de la anul 1712. În cartografia timpului – în harta lui Fr. Schwantz, de la 1722, satul Moduja era menționat cu 182 de familii și așezat de-a lungul văii Cernișoara în linie cu Obârșia, Mădulari, Cernișoara, Groși, în perimetrul central al subcarpaților Olteniei, în Podișul Getic, și se află la 20 de km de localitatea Horezu și la 40 de km de orașul Râmnicu Vâlcea. Satul Modujia este așezare veche voievodală ce adăpostește comori și bogății ale subsolului, consemnează Fr. Schwantz. Așezarea dintâi era dincolo de pârâul Cernișoara, apoi lumea s-a mutat, construindu-și, cum am mai notat, case noi mai spre răsărit, unde nu se revărsau puhoaiele pârâului din urma ploilor.»
Cartea doamnei Elisaveta Novac poate fi lecturat integral accesând acest link.
&&&
O emisiune radiofonică din urmă cu patru ani, având titlul «Zidiri În Chipul Crucii: Biserica De Lemn Din Modoia, Vâlcea», realizată de Luiza Barcan - invitată, doamna Elisaveta Novac poate fi ascultată la această adresă.
Câteva adrese din Internet unde persistă confuzia privind
monumentul istoric din Modoia/ Cernișoara/ Vâlcea, identificat/ identificabil prin codul LMI: Vl-II-m-B-09829:
http://lacasedecult.cimec.ro/RO/Documente/LemnAsp/detaliu.asp?k=2295-1
Alte foto, în postarea FB Biblioteci Valcene de azi.
Valentin Smedescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu