Total afișări

miercuri, 18 noiembrie 2026

Păușești-Măglași/Concursul "Vâlcea-colț de rai"-Ediția a XV-a/2026-2027

 Biblioteca Publică "Antim Petrescu" – Păușești-Măglași 

prezintă, pentru al cincisprezecelea an consecutiv, lucrările etapei locale a Concursului «Vâlcea – colț de rai», ediția a XV-a, 2026–2027.

Secțiunea

 PICTURA/DESEN

(+orice alte forme de artă grafică)

SOFY





 

INA













POLIANA










TEA











MARINA












LISA













Secțiunea 
PROZĂ

POLIANA


Amintiri cu parfum de cereale

  În comuna Păușești-Măglași, din județul Vâlcea, se află un loc deosebit, unde sănătatea și natura se întâlnesc în fiecare zi: o fabrică de produse sănătoase, cunoscută pentru bunătățile sale din cereale. Pentru mine, însă, acest loc înseamnă mult mai mult decât atât. Este locul copilăriei mele, al amintirilor frumoase și al poveștilor pe care le voi păstra mereu în suflet.

  De fiecare dată când pășesc în birourile acestei fabrici, mă întâmpină un miros aparte, un amestec de cereale, fulgi de ovăz și musli, un parfum pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri în lume. Este un miros care îmi trezește amintiri și mă face să mă simt ca acasă.

Povestea acestui loc a început în anul 1995, iar tatăl meu a fost chiar primul angajat. La început, sediul se afla în Râmnicu Vâlcea, însă, în anul 2005, întreaga activitate s-a mutat definitiv în comuna Păușești-Măglași.

De multe ori, tata mi-a povestit cum, în primii ani, își umplea o geantă neagră cu pungi de fulgi de ovăz și musli, apoi pornea prin țară pentru a promova produsele. Își amintește cu drag de acele vremuri și spune că primii ani au fost cei mai frumoși.

Eu și frații mei am avut norocul să descoperim acest loc încă de când eram mici. În vacanțe, tata ne lua uneori cu el la serviciu. Ne jucam într-o sală mare, destinată întâlnirilor importante, unde ne plăcea să ne ascundem printre canapele. O altă amintire care mi-a rămas întipărită în minte este vizita în depozit. Priveam cu multă curiozitate angajații care așezau în cutii pungile cu zahăr brun, după ce acestea erau umplute și sigilate cu ajutorul aparatelor de ambalare.

Nici bucătăria nu lipsea din aventurile noastre! Acolo ne răsfățam cu lapte de migdale, fulgi de porumb și musli, adevărate bunătăți care ni se păreau și mai gustoase pentru că le savuram împreună.

Când ne plictiseam de joacă, ne strecuram tiptil în biroul tatei și îl rugam să ne scoată la imprimantă prințese și mașini de colorat. Chiar dacă era ocupat, scria concentrat la calculator sau participa la întâlniri importante online din biroul său, tata ne întâmpina întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Uneori, ne așeza cu grijă scaunele în jurul propriului birou, ca să putem desena în liniște, în timp ce el își continua treaba.

Una dintre cele mai dragi amintiri este legată de o cană pe care i-am dăruit-o tatălui meu în urmă cu câțiva ani. Pe ea scria „Pentru cel mai bun tată!”. Astăzi, cana se află tot pe biroul lui și, uneori, este umplută chiar cu bunătățile produse în acest loc. De fiecare dată când o văd, îmi amintesc de bucuria cu care i-am oferit-o.

Această lume avea și o coloană sonoră aparte: foșnetul foilor care ieșeau din imprimantă, clinchetele repetate ale tastaturilor și ale mouse-urilor, pașii grăbiți de pe coridoare, dar și zgomotele din depozit, unde camioanele erau încărcate, iar utilajele lucrau neîncetat. Toate aceste sunete, care pentru alții poate păreau obișnuite, pentru mine au devenit sunetele copilăriei.

În anul 2025, acest loc a sărbătorit 30 de ani de la înființare. Privind fotografiile de la eveniment, am observat un lucru care m-a emoționat foarte mult: dintre toți cei care au contribuit la începuturile sale, tatăl meu este singurul care a rămas aici de la bun început și până în prezent. A purtat pe umeri responsabilitatea multor proiecte, a condus echipe și a încheiat numeroase afaceri. Pentru mine, el este omul care a pus o parte din sufletul său în povestea acestui loc.

Astăzi, pe holurile fabricii se găsesc pliante care povestesc începuturile și evoluția acesteia de-a lungul celor trei decenii. Când le privesc, îmi dau seama cât de multă muncă, răbdare și dăruire se ascund în spatele unei povești de succes.

  Pentru mine, această fabrică nu este doar un loc în care se produc bunătăți sănătoase. Este locul în care am crescut, în care am râs, m-am jucat și am adunat amintiri alături de frații mei și de tata. Este un colț de rai cu parfum de cereale, unde fiecare încăpere păstrează o bucățică din copilăria mea și unde mă întorc întotdeauna cu drag.


Un gest din dragoste

 Uneori, cele mai frumoase dovezi de iubire nu sunt darurile scumpe sau cuvintele mari, ci gesturile mici, făcute din inimă. Într-o dimineață, am vrut să-i arăt tatălui meu cât de mult îl iubesc printr-o surpriză simplă, dar pregătită cu mult drag.

  În seara dinaintea plecării lui în delegație la Timișoara, mi-am pus nu mai puțin de trei alarme. Mă cunoșteam foarte bine și știam că voi fi tentată să le amân, dar gândul că tata urma să plece devreme m-a făcut să fiu hotărâtă. La ora cinci dimineața, m-am ridicat brusc din pat, încă somnoroasă, dar plină de entuziasm.

Am coborât în bucătărie în liniște, având grijă să închid ușile în urma mea, pentru a nu trezi pe nimeni. Am aprins lumina și m-am apucat de treabă. Voiam să-i pregătesc câteva rulouri calde, bine împachetate, pe care să le poată lua cu el la drum.

În timp ce lucram cu grijă, luminile de la etaj s-au aprins. După câteva clipe, mama a coborât în bucătărie, hotărâtă să pregătească cele necesare pentru plecarea tatei. Nu știa însă că eu începusem deja mica mea misiune. Când m-a văzut, a zâmbit surprinsă și s-a oferit să mă ajute. A spălat câteva fructe și a pregătit un ceai de mentă, băutura preferată a tatei.

La ora 5:45, tata a coborât scările îmbrăcat elegant, în costumul lui de birou, pregătit pentru drum. Când i-am întins pachetul cu rulouri și termosul cu ceai cald, ochii i s-au luminat de bucurie. Mi-a mulțumit cu blândețe, iar zâmbetul lui mi-a arătat că surpriza mea îi încălzise sufletul.

Ne-am îmbrățișat strâns, apoi ușa s-a închis în urma lui. Am rămas câteva clipe privind pe fereastră cum mașina se îndepărta încet. Fără să-mi dau seama, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Știu că nu este ușor să porți pe umeri atâtea responsabilități și proiecte, mai ales că, în fiecare seară, îl văd întorcându-se acasă obosit după o zi lungă de muncă.

  După ce mașina a dispărut din privirea mea, m-am strecurat din nou în pat, pentru încă o oră de somn dulce, înainte de a pleca la școală. Eram puțin obosită, dar fericită. În suflet aveam bucuria că reușisem să-i fac dimineața mai frumoasă tatei.

Atunci am înțeles că iubirea se ascunde în cele mai simple gesturi: într-un pachet pregătit cu grijă, într-un ceai cald sau într-o îmbrățișare înainte de plecare. Iar eu sper ca tata să simtă, oriunde s-ar afla, că o bucățică din dragostea mea îl însoțește mereu la 



  Inima casei noastre

  De cele mai multe ori, atunci când mă întorc de la școală, sunt întâmpinată de un miros îmbietor de pâine caldă, care îmi umple sufletul de bucurie. Pentru mine, ACASĂ înseamnă MAMA, omul care a ales să-și dedice cea mai mare parte a timpului familiei și nouă, copiilor ei.

Am simțit cel mai mult lipsa mamei în rarele ocazii în care a fost plecată. Atunci când mă întorceam de la școală, casa mi se părea atât de goală și de rece! Nu era nimeni care să mă întâmpine cu zâmbetul pe buze, să-mi pună masa cu dragoste sau să se așeze lângă mine, întrebându-mă cu blândețe: „Cum a fost astăzi la școală?”. Atunci am înțeles că nu pereții și lucrurile dau viață unei case, ci oamenii dragi care o umplu de căldură și iubire.

Nu a existat nicio serbare, niciun concurs sau moment important din viața noastră la care mama să nu fie prezentă. A fost mereu acolo, în primul rând, cu emoțiile ei, cu încurajările și cu zâmbetul care îmi dădea încredere. De aceea, mă consider o fată foarte norocoasă și recunoscătoare, pentru că nu m-am simțit niciodată singură în momentele importante ale copilăriei mele.

  Datorită mamei, casa noastră a devenit un adevărat colț de rai, locul în care mă simt iubită, apreciată și ocrotită. Pentru mine, ea este inima casei noastre, cea care transformă fiecare zi obișnuită într-un motiv de bucurie și fiecare întoarcere acasă într-o îmbrățișare caldă. Și cred că, oriunde m-ar purta pașii în viață, cel mai frumos loc din lume va rămâne întotdeauna acolo unde este mama.


Ale

Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Vlăduceni

localitatea Păușești-Măglași

 

Oricine trece prin dreptul satului Vlăduceni, din localitatea Păușești-Măglași, nu poate să nu observe și să admire frumoasa biserică „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Așezată sus, într-o poieniță plină de verdeață și liniște, biserica pare o mică cetate care veghează asupra satului și a oamenilor săi. Frumusețea ei atrage privirile, iar locul în care se află pare desprins dintr-un basm.

Biserica este construită în formă de cruce și are temelia din piatră cioplită. În fața ei se află o tindă frumoasă, închisă cu geamuri, care îi oferă un farmec aparte. Întreaga construcție impresionează prin simplitate și frumusețe, fiind un loc în care liniștea și credința se împletesc.

Deosebit de frumoase sunt ușile împărătești și cele laterale, care sunt lucrate cu multă migală și împodobite cu ornamente deosebite. Ele par să păstreze în fiecare detaliu amintirea meșterilor care le-au creat cu pricepere și dragoste.

O adevărată comoară rămasă de la vechea biserică este pisania, scrisă în alfabet chirilic. Aceasta este o mărturie prețioasă a trecutului și ne ajută să ne imaginăm vremurile de demult, când oamenii satului veneau aici să se roage. Deși timpul a trecut, această frumoasă amintire a rămas ca o punte între generațiile de ieri și cele de astăzi.

Hramul bisericii a fost ales în cinstea Sfinților Împărați Constantin și Elena și a fost păstrat și la biserica cea nouă. Astfel, tradiția și credința oamenilor au fost duse mai departe, din generație în generație.

  Pentru mine, această biserică este mai mult decât o clădire. Este un loc plin de frumusețe, liniște și istorie, o mică bijuterie a satului meu natal, Vlăduceni. Așezată în poienița sa, parcă mai aproape de cer, ea ne amintește cât de important este să păstrăm cu dragoste și respect moștenirea lăsată de strămoșii noștri.


Satul meu natal, Vlăduceni

 

  Vlăduceni este satul meu natal și unul dintre cele mai frumoase sate ale comunei Păușești-Măglași. Aici se află casa copilăriei mele, locul unde am crescut și unde păstrez cele mai frumoase amintiri.

Sunt elevă la Școala Gimnazială „Achim Popescu”, unde am mulți colegi și unde vin cu drag în fiecare zi. Mă simt fericită aici, înconjurată de oameni și locuri dragi sufletului meu.

Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult este să merg împreună cu tata pe dealurile din apropiere. Mă bucur de iarba verde, de aerul curat și de frumusețea naturii. Vara adun flori colorate, iar iarna mă dau cu sania și mă bucur de zăpada strălucitoare.

Din vârful dealurilor se vede întreaga comună, dar cel mai mult îmi place priveliștea toamna, când pomii își îmbracă frunzele în culori ruginii, galbene și arămii, oferind un spectacol minunat.

  Pentru mine, Vlăduceni și întreaga comună Păușești-Măglași sunt cele mai frumoase locuri din lume, deoarece aici se află copilăria mea, familia mea și toate amintirile pe care le voi purta mereu în suflet

 

 

Magia Crăciunului în sufletul meu

  Dragul meu jurnal,

  Sărbătorile de iarnă sunt cea mai frumoasă perioadă din an, iar Crăciunul este sărbătoarea pe care o aștept cu nerăbdare. Este timpul în care casele se umplu de lumină, inimile de bucurie, iar oamenii devin mai buni și mai darnici.

  În ziua sfântă a Crăciunului, eu și familia mea ne-am adunat cu toții în jurul mesei, plină de bunătăți pregătite în casă. Atmosfera era minunată, iar glasurile vesele ale celor dragi umpleau încăperea. Verișorii mei erau la fel de fericiți ca mine, deoarece așteptasem cu toții această zi atât de mult timp.

 Pentru noi, copiii, sărbătorile sunt și mai speciale datorită cadourilor primite de la Moș Nicolae și Moș Crăciun. Bucuria de a descoperi darurile de sub brad este de nedescris! Dar cel mai frumos cadou ar fi o zăpadă bogată, așternută peste tot, așa cum ne povestesc părinții că era în copilăria lor. Ne dorim să ningă ca în povești, pentru a ne putea juca în omăt și a construi oameni de zăpadă.

Cred că adevărata magie a sărbătorilor nu stă doar în cadouri, ci mai ales în faptul că familia este împreună, oamenii își oferă iubire, iar în suflete se așază pacea și bunătatea.

  Dragul meu jurnal, Crăciunul este pentru mine o sărbătoare de poveste, plină de emoție, lumină și iubire. Aș vrea ca această magie să rămână în sufletele oamenilor tot timpul anului, nu doar de sărbători. Sunt recunoscătoare pentru familia mea și pentru toate momentele frumoase petrecute împreuna.


Secțiunea 

POEZIE

LISA


 Iarna în sat

Se așează iarna în sat ,

Cu fulgi ușori de nea

Iar luminișul cel curat

E zgribulit sub o perdea.

Copacii poartă haine noi

De parca-ar fi bătrâni eroi,

Cu pete albe de ninsori

Privind spre cer cu mulți fiori.

Din hornurile casei iese fum

E-al uliței iubit parfum

Iar clopotul adânc răsună

În seara blândă și bătrână.

El cheamă oamenii la-genunchiere

Să uite toți de-a lor durere.

Iarna e la ei în sat.

Și totul e așa curat !                 



       Mama

Într-o lume fară nume,

Tu esti paza mea anume.

Glasul tău mă linisteste,

Chipul tău mă-nvelește.

 

Tu ai mâini ocrotitoare,

Inima , plină de soare.

Tu îmi dai mereu putere

Și-mi alini orice durere.

 

Ești lumină-n calea mea,

Și de-ar fi s-aleg o stea

Cu lumină și căldură

Te-as alege steaua mea!



Simfonia naturii

Natura-i un tărâm de vis,

Cu frumuseți de nedescris,

Cu flori ce cresc în mii de culori,

Și pomii împodobiți cu flori.

 

Pădurea cântă cu mult dor,

Izvorul curge-ncetisor

Iar păsările ciripesc

Și florile se-nveselesc.

 

Pe cer răsare-un curcubeu

Spunându-ne cu-al lui tablou:

Natura s-o iubiti mereu

 

Cum vă iubeste Dumnezeu!


Ioana Goran,bibliotecar-Biblioteca Publică"Antim Petrescu"-Păușești-Măglași

 

 

 

  

 


 

 

 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Proiecte și resurse

România EduCaBFacebook →

Arhivabibliotecivalcene.ro

Ultima captură din Wayback Machine/ Internet Archive a site-ului bibliotecivalcene.ro, scos de pe server/ „șters” din online în martie 2015

6 februarie 2015Pagina de pornire →
Imaginea din 21 octombrie 2014 · Deschide captura →

Biblionet în bibliotecile vâlcene

Inaugurarea serviciilor de tip „Biblionet” în biblioteci vâlcene- anii 2009-2014 (85 de filme, în ferestre flash player)

Vezi colecția de filme →