Bărdăușul
Păstrând tradițiile și obiceiurile moștenite de la străbuni, familia Crăcană Rodica și Deli (pe Rodica și mâinile ei de aur, deja, o cunoașteți) se adună în fiecare seară de Lăsata Secului în jurul mesei, nu înainte de a da cu Bărdăusul, Gunoiul strâns din gospodărie și cel de pe ogor este strâns și ars în această seară.
Familia gazdă - Deli și Rodica Crăcană
Bărdăușul
Focul este adus din casă pentru a scoate căldura afară
Din acest foc care, tot după obicei, este scos din casă, pentru a scoate căldura și afară, se aprinde Bărdăușul. Bărdăușul sau Mătăuzul este practic o torță în al cărei capăt se leagă cu o ”privită” (nuia de alun) sau sârmă, coajă, bine uscată, de cireș sau mesteacăn pentru ca arde foarte bine. Cu Bărdăușăl aprins se ocolește bucata de pământ care aparține familiei și se fac diverse urări de recolte bogate: ”să crească covragii cât copacii, drugile cât puştile, boabele ca alunele”.
Se mai fac incă strigături pline de umor care vizează fetele leneșe, flăcăii rămași neînsurați:
Se mai fac incă strigături pline de umor care vizează fetele leneșe, flăcăii rămași neînsurați:
Cânepă de vară
Se strică pe afară
Se strică pe afară
Să se facă prunele
Să se mărite nebunele!
Să se mărite nebunele!
Să se coacă dovleții
Să se-nsoare nătăfleții
și altele.
Astăzi, astfel de strigături satirice sunt mai puţin frecvente.
După ce toată familia a terminat de mâncat masa se lasă nestrânsă. Din mămăligă, în care se pun resturi rămase, se face un boț care poartă numele de gâscă. Acest boț se dă păsărilor din curte dar și păsărilor cerului pentru a nu strica recoltele. În timpul mesei, pentru o recoltă bogată, în poală se ține o drugă de porumb. Drugile sunt micurate (luate boabele de pe cocean) iar boabele sunt amestecate cu boabele ce vor fi puse în pământ după arat, o parte, cealaltă parte dându-se tot la păsări (la cloșca de pe ouă). Nimeni nu se ridică de la masă decât când termină de mâncat toți cei prezenți altfel cloșca pusă pe ouă le va părăsi spune o credință populară.
În ziua aceasta nu se face ciorbă pentru ca ouăle de sub cloșcă să nu fie limpezi (să aibă pui), spune o altă credință populară.
O altă variantă, că vorba ceea, câte bordeie, atâtea obicee, masa se strânge și toate resturile se adună în ”gâscă” pentru că deja începe postul.(Sursa - Elena Colniceanu, 100 de ani din cătunul Grușetu).
Mulțumesc familiei Crăcană pentru ospeție și informații.
Să se-nsoare nătăfleții
și altele.
Astăzi, astfel de strigături satirice sunt mai puţin frecvente.
După ce toată familia a terminat de mâncat masa se lasă nestrânsă. Din mămăligă, în care se pun resturi rămase, se face un boț care poartă numele de gâscă. Acest boț se dă păsărilor din curte dar și păsărilor cerului pentru a nu strica recoltele. În timpul mesei, pentru o recoltă bogată, în poală se ține o drugă de porumb. Drugile sunt micurate (luate boabele de pe cocean) iar boabele sunt amestecate cu boabele ce vor fi puse în pământ după arat, o parte, cealaltă parte dându-se tot la păsări (la cloșca de pe ouă). Nimeni nu se ridică de la masă decât când termină de mâncat toți cei prezenți altfel cloșca pusă pe ouă le va părăsi spune o credință populară.
În ziua aceasta nu se face ciorbă pentru ca ouăle de sub cloșcă să nu fie limpezi (să aibă pui), spune o altă credință populară.
O altă variantă, că vorba ceea, câte bordeie, atâtea obicee, masa se strânge și toate resturile se adună în ”gâscă” pentru că deja începe postul.(Sursa - Elena Colniceanu, 100 de ani din cătunul Grușetu).
Mulțumesc familiei Crăcană pentru ospeție și informații.
Foto - Biblioteca Publică Costești
Mihaela Silvia Marinescu, bibliotecar
Biblioteca Publica ”G-ral Nicolae Ciobanu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu