.jpg)
.jpg)
Premiul IElina
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Premiul I
Sofy
.jpg)
.jpg)
Premiul I
BV9
.jpg)
.jpg)
ZE6
.jpg)
.jpg)
Premiul I
.jpg)
Astazi
am fost la bunica mea.Merg des acasă la bunica, pentru că totul e liniștitor în
căsușa ei micuță, curată, cu parfum de busuioc și de mere coapte.
Astăzi,
însă liniștea căsuței sale a fost tulburată de un lucru ‚mărunt” , mai bine zis
de două lucruri ‚mărunte’…
Draga
mea bunică are multe pasiuni:citește cărți de tot felul, gătește de parcă ar fi bucătăreasă de meserie, scrie, chiar și
poezii cu tâlc pentru copii, însă pasiunea ei cea mai mare, care o relaxează și
o bucură mult este una pe cale de
dispariție:cusutul manual de modele cu flori pline de viață , pline de
culoare.Sertărașele din căsuța ei de poveste sunt pline cu tot felul de
ustensile, care cârpesc orice
țesătură șau dau viață florilor ei
nemuritoare:foarfece, nasturi, petice , metru, riglă, degetar și alte, și alte
lucruri utile cuiva pasionat de
cusut.Dintre toate aceste” instrumente” necesare unui
„croitor-creator”,preferatele bunicii sunt :acul de mărime medie și ața de culoarea macului în floare.Cu două
zile înainte de vizita mea la bunica, cel mai frumos pulover al meu s-a agățat în ușa de la șifonier, așa că i
l-am adus bunicii, să mi-l facă „ca nou’”, cum spune ea când mă vede tristă din cauza vreunui accident al unui lucru la care țin
mult.
Bunica
mi-a zâmbit blând, m-a încredințat că e o nimica toată să repare, fără urmă de
cusătură, puloverul meu preferat, dar că i-ar
face mare plăcere să asist și eu la operațiunea de „reparare” și, mai
mult ,că s-ar bucura să mă învețe să
cos, așa ca relaxare și știință în reparare de lucruri preferate ,cândva ,
peste o vreme ,când ea va fi plecată într-o
călătorie mare.
Ca
să nu-i cer să-mi povestească unde are
de gând să plece de acasă ,peste o
vreme, bunica n-a mai așteptat să răspund
invitației sale și,ghidându-se după încântarea din ochii mei, mi-a pus repede în mână acul
de cusut și ața aceea roșie ca macul și, nu știu cum , (pesemne, vraja de care
e in stare doar bunica ,si-a făcut
efectul pentru a mia oară) m-am trezit „colorând”petale de minunați trandafiri și reparând,
recunosc, cu ajutorul bunicii puloverul
meu preferat.
Când
primul meu boboc de trandafir cusut
prindea contur cu fiecare împunsătură a acului în pânza cu ochiuri mici din
mâinile mele , bunica tocmai și-a amintit
că are o treabă de făcut în grădină și m-a încurajat șă termin de cusut trandafirul, pentru că sunt
foarte pricepută la mânuit acul și ața .
-Ce
bucurie ! nu-i de mirare că-mi ești
nepoată!, a mai spus bunica și și-a
văzut repejor de munca la grădină.
Rămasă
singură în camera bună , priveam cu uimire și admirație”cusătura”și-mi spuneam
că bunica avea dreptate:am ceva talent și îndemnare la îmblâbnzirea acului si a atei. Când , deodată, aceste două instrumente creative și
reparatoare au prins viață și au început să se certe, fără să le pese câtusi de puțin , că sunt si eu de față.
-Iti
spun pentru a nu știu câta oară, că tu, nu prea știi șă faci lucruri, nici să
înțepi nu ești în stare! îi striga ața
mândră, acului foarte surprins de vorbele înțepate ale aței roșii ca macul
rosu .
-Tu
vorbești? Nimeni nu se poate uita la tine cât esti de aprinsă la culoare,
strigă acul ‚ascuțit’de jignirile mândrei ațe.
-Ia
vezi cum vorbești cu mine ,acule cu vârf , bun de nimic!
Eu
asistam mirată la confruntarea celor două „lucrurui mărunte” și mă gândeam, cu
teamă, că lupta lor verbală e gata, gata
să se transforme , curând într-o zarvă fără seamăn.Așa că , am intervenit în grabă, înainte ca „dialogul „lor
verbal să se transforme într-o mare , infinită zarvă rurală.
Le-am
strigat, că nu înțeleg de ce sunt atât de supărate, de ce se împung cu vorbe
atât de aprise și înțepate.
Surprinse
de întrebările mele și rușinate, că asistasem , fără voie la urâta lor ceartă, acul’fără vârf”și ața roșie
ca macul sangeriu s-au grăbit să mă lămurească, care era motivul conflictului
lor.
În
dimineața acelei zile, bunica a încercat,
și a tot încercat să introducă ața prin urechea acului și ,după fiecare
încercare ratată, acul spunea că știe că ața e vinovată pentru nereușita bunicii. Ața, credea că acul e de vină, fiind
prea mic pentru ca ea , prin el să se strecoare.Acul , însă era de părere că ,
ața e vinovată pentru că are culoare foarte aprinsă, care-i provoacă bunicii dureri de cap
și lipsă de concentrare.În timp ce își argumentau fiecare nevinovăția,
spiritele se agitatu și mai tare.
-Ți-am
zis că tu ești vinovată ! ridica acul , din nou, tonul.
-Ba
nu ! Tu , acule nesufetit ,esti vinovat!
Țipa ața , cu o voce ațoasă, tare.
Priveam
cu uimire a lor cearta, care ,de la o vreme , mi se părea hazlie, dar care
strecura , pe ascuns ,în ciuda opoziției mele, un strop de tristețe în inima
mea. Ochii bunicii mele cea darnică , blândă, și pricepută la toate ,ochi care
au văzut atâtea lucruri frumoase , dar și atatea lucruri urâte, au
obosit cu vremea și n-o mai pot ajuta să
pună ața în ac.
Nu-mi
place cearta și mă grăbesc întotdeauna
să o fac să dispară.In concluzie, trebuia să le spun certărețelor instrumente de cusut că nu au nicio vină în această poveste, că nu
sunt lucruri mărunte , dimpotrivă ,sunt foarte de importante în viața noastră:crează, repară, „colorează”
pânze și anii bunicilor noastre, fericite să
„facă ca nou„,de exemplu un pulover agățat în ușa de la sifonier, să coase nemuritoare flori.
Dar
, dacă le spun toate astea , trebuie să admit că bunica mea e bătrână și în fiecare zi mai
pune câte ceva in bagajul cu care se pregătește să plece în marea călătorie despre care vorbește
codat, tot mai des și cu multă
seninătate.
Când
căzusem pe gânduri, încercând să găsesc o cale
de a face pace între acul de
mărime medie și ața de culoarea macului sângeriu ,cele două istrumente se cusut , m-au privit cu blândețe și duioșie si mi-au
soptit ,ca prin magie:
„Mulțumim
pentru pace !Știi ,„pacea e mai de preț decat dreptatea! … Bătrânețea e
binecuvântare, înțelepciune,credință,senină pregătire pentru marea călătorie”
Acul
și ața bunicii îmi citiseră gândurile!Nu-i de mirare!Bunica e specială și în
căsuța ei curată, cu parfum de busuioc
și de mere coapte, se întâmplă tot timpul
lucruri magice, lucruri uimitoare.
Sectiunea Poezie
Premiul I
BM6L
Lumina toamnei
Nu știu cum e viața voastră
Oameni dragi din lumea toată,
Dar în viața mea bogată
Toamnă este vremea toată.
Și e veselă
și tristă
Și frumoasă și urâtă
Poartă rochii
de rugină,
Dar și rochii
de aramă
E bogată și săracă,
Cum e lumea noastră întreagă.
Te întrebi, cum de se poate
Să trăiesc cu bunătate
Când mi-e viata mea frumoasă,
Numai toamnă, numai toamnă!
Simplu.Iti voi spune îndată:
“Findcă toamna e chiar viața , cu tristeți , cu
bucurii…
Și-o trăiește în lumină
Cel ce știe a iubi.”
Timp de lumină
Curând vin sărbătorile de iarnă
Cu steluțe -n brăduț și colorată beteală,
Cu vreme de bucurie și de gând
La tot ce-i sfânt , la rostul nostru pe pământ.
Curând la scara casei tale gătită,
Vor veni copii să-ți cânte o colindă
Primește-i pe fiecare, rând pe rând
Amintidu-ți de tine,la colindat, în trecut.
Curând se vor aprinde luminițe pe stradă,
Mii de lumini vor decora lumea toată.
Pe cea din inima ta , aprinde-o în grabă,curând,
Roagă-te pentru lumina celor ce-au fost și nu mai
sunt.
Curând vă veți aduna cu toții acasă,
Bunătăți de tot felul
veți avea pe masă.
Bucurați-vă de bucate,de familie, de prietei , de colind
Și dăruiti ce-aveți, orice, din puțin sau din mult.
Curând gerul va pune stâpânire pe țară
Dă o haină celui înfrigurat și poftește-l în casă.
Să ramână afară
, în ger , să-nghete curând,
Lăcomia,invidia,
ura-gunoiul acestui pâmânt!
Curând vin
sărbătorile de iarnă
Cu steluțe -n brăduț și colorată beteală
Cu vreme de bucurie și de gând
La tot ce-i sfânt , la rostul nostru pe pământ.
etapa locală a concursului "Vâlcea-colț de rai "-Păușești-Măglași ,2023-, a fost coordonată de Ioana Goran, bibliotecar la Biblioteca Publică "Antim Petrescu"-Păușești-Măglași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu