- secțiunea proză: - premiul I - Romeo
- premiul II - Lordul Nopţii
- premiul III- Andersen
Premiul I - Romeo
Legenda fericirii
Legenda fericirii
Se zice că a fost odată un copil foarte ştrengar. Cât era ziulica de lungă el bătea animalele, jignea trecătorii ,doar de prostii se ţinea. Atunci Dumnezeu l-a transformat într-o plantă pentru a nu mai putea face rău nimănui. Dar acea plantă era foarte deosebită de celelalte surate ale ei. Dacă sucul din ea era amestecat cu seminţele, ieşea leacul pentru orice boală, dar dacă în ea intra doar şi o singură particulă de praf,era o otravă fatală.
Într-o împărăţie pe vremea aceea , trăiau un împărat şi o împărăteasă care nu aveau niciun fiu. La bătrâneţe, împăratului i s-a arătat băiatul cel ştrengar. I-a spus despre secretul florii care creştea chiar în grădina sa. A procedat întocmai cum i-a zis băiatul. La timpul potrivit împărăteasa avu un fiu. I-a pus un nume din alte tărâmuri,Felix, însă ea nu ştia că acest nume înseamnă fericire.
Ca gândul au trecut cincisprezece ani. Buna împărăteasă este în mormânt de cinci ani. Flăcăul nostru este acum în floarea vârstei. Împăratul este de acum foarte bătrân.
Ca gândul au trecut cincisprezece ani. Buna împărăteasă este în mormânt de cinci ani. Flăcăul nostru este acum în floarea vârstei. Împăratul este de acum foarte bătrân.
Într-o zi a întâlnit un înţelept vierme de mătase cuvântător din FELICIA, lumea FERICIRII. Băiatul citise poveşti despre această lume dar nu credea că ea ar putea fi adevărată. Chiar întâlnise un om care era considerat nebun, dar care,după cum el spunea, a fost in FELICIA. Acel om i-a dăruit o nestemată micuţă . Felix îl rugă pe micul viermişor numit Feliz să îl ducă în acea lume a fericirii. Am uitat să vă spun că pe atunci FERICIREA dispăruse de mult deoarece un Zmeu al tristeţii furase FERICIREA întregii lumi şi toată fericirea a dispărut odată cu moartea lui. Viermişorul spuse :
-Pentru această călătorie vei avea nevoie de trei lucruri. Mai întâi îţi trebuie binecuvântarea tatălui tău. Pentru că ,află de la mine, micuţule, că în ţara FERICIRII nimeni nu poate intra cu forţa. Apoi ai nevoie de Nestemata TINEREŢII, cea pe care ţi-a dăruit-o acel om fericit. Iar în ultimul rând inima unui vieţuitor Fericit de acolo.
Micul băiat fu înspăimântat de ultimul lucru dar îşi făcu curaj. Merse la tatăl său iar acesta îi dădu binecuvântarea sa. Dar să-şi omoare cel mai bun prieten nu putea. Doar el îi spusese că ţara FERICIRII există. Însă el zise:
-Când am fost mic ,înţeleptul Leu, stăpânul nostru,mi-a zis că prin mine FERICIREA va ajunge în lumea oamenilor. Eu chiar sunt bucuros că pot face lumii un bine atât de mare. Îngroapă-mi inima seara, iar a doua zi va răsări o floare. Ia sămânţa şi înghite-o, apoi vei şti ce să faci.
Cu inima îndurerată ,Felix îşi ucise micul prieten iar apoi făcu ce acest înţelept vierme l-a sfătuit. După ce a mâncat acea sămânţă a doua zi, şi-a amintit că atunci când fusese un ştrengar acelaşi vierme i-a spus că prin amândoi fericirea va ajunge în lume, însă el nu îl ascultase. Tocmai atunci a observat că se afla într-un tărâm necunoscut. A văzut că se apropie de el un leu parcă făcut din aur. Şi-a dat seama singur că este acel înţelept Leu de care i-a grăit Feliz . Leul i-a dat o sămânţă albastră şi a zis :
Cu inima îndurerată ,Felix îşi ucise micul prieten iar apoi făcu ce acest înţelept vierme l-a sfătuit. După ce a mâncat acea sămânţă a doua zi, şi-a amintit că atunci când fusese un ştrengar acelaşi vierme i-a spus că prin amândoi fericirea va ajunge în lume, însă el nu îl ascultase. Tocmai atunci a observat că se afla într-un tărâm necunoscut. A văzut că se apropie de el un leu parcă făcut din aur. Şi-a dat seama singur că este acel înţelept Leu de care i-a grăit Feliz . Leul i-a dat o sămânţă albastră şi a zis :
-Această sămânţă este FERICIREA. Du-o în lumea ta nefericită şi planteaz-o împreună cu Nestemata Tinereţii . Oamenii vor mirosi floarea şi vor deveni fericiţi, însă ia aminte : Vei avea un minut să plantezi sămânţa pentru că în lumea ta acum au trecut două sute de ani. Vezi stânca aceea cu o uşă pe ea ? Pe-acolo vei ajunge în lumea ta .Hai grăbeşte-te!
Felix plantă sămânţa şi se sfârşi din viaţă. Oamenii care au mirosit parfumata floare şi urmaşii lor au devenit FERICIŢI. Însă au rămas şi oameni nefericiţi care nu au simţit parfumul Fericirii. Pe aceia ar trebui să încercăm să îi facem noi FERICIŢI.
Premiul II - Lordul Nopţii
Drumeţie şi Prietenie
Într – o zi Ariciul Piciul s – a dus acasă la prietenul lui iepure vrând să îi zică ceva important. Acesta îi spune că ştie un pom magic care face mere de aur. Vulpea cea şireată trecând la deal la vale auzi ce spuse ariciul. Cei doi porniră la drum spre pom şi vulpea după ei. Aceasta observă că o luară spre râu aşa că mearsă înainte şi traversă râul la vale. Când iepurele şi ariciul ajunseră la râu, realizară că nu aveau cum să – l traverseze. Dintr – un copac se auzi o voce, care le spuse că îi ajută ea. Aceasta îi luă de mână si se balansă pe o creangă, până când ajunseră pe cealaltă parte a râului. Iepurele şi ariciul îi mulţumi si – şi continuară drumul. Aproape ajunseră la măr, dar pe drum dădură de o piatră gigantică, pe care nu o putură ocoli şi nici să treacă peste ea. Vulpea o puse acolo, pentru a culege merele de aur şi să le mănânce numai ea. O cârtiţă auzind că se plângeau ieşi la suprafaţa pământului şi săpă un tunel subteran până pe cealaltă parte a pietrei. Cei doi prieteni îi mulţumiră şi peste câtva timp ajunseră la locul mult dorit. Acolo o văzură pe şireata vulpe, care se pregătea să fugă cu toate merele de aur. Fugind aceasta cade într – o groapă adâncă care trebuia să fie capcană pentru iepuraş şi pentru arici.
Astfel, ei recuperară merele şi se întoarseră acasă, invitând şi prietenii care îi ajutaseră în marea lor aventură, pe maimuţă şi pe cârtiţă. Iepuraşul a făcut o plăcintă mare din merele de aur şi au dat o mare petrecere, bucuroşi că au scăpat de vulpea cea şireată.
Premiul III - Andersen
MACUL DIN LAN
MACUL DIN LAN
Sub voalul zorilor liniştiţi şi calzi domneşte zâna culorilor ce smălţuieşte câmpiile întinse şi fâneţele unduitoare, unde cântă mii de glasuri şi dansează o mulţime de fluturi multicolori. De atâta frumuseţe se înclină şi bătrânul codru, iar frunzele foşnesc în vânt.
Ogoarele mănoase dau frumoasele holde mângâiate de adierea vântului de vară. Pe culmile cu fâneţe cosaşii se întrec, iar cântecul lor răsună până departe în valea râului, unde apa susură uşor. Unul dintre copii secerătorilor zări un mac în mijlocul lanului de grâu. Se apropie de el şi şopti :- Ce mac roşu! exclamă băieţelul. Cine l – a zugrăvit aşa de frumos?,dar nimeni nu – i răspunse. Atunci o să il fac cadou mamei mele. Sigur se va bucura nespus de mult, mai zise băieţelul.
Rupse macul şi ieşi afară din lan pentru a – l duce mamei lui.
- Secțiunea Poezie :
Premiul 01 – Pissy
TOAMNA
Soarele trist se arată
Nu voios ca altă dată
Stă ascuns după un nor
Parcă cere ajutor
Frunzele – au îngălbenit
Şi încet s – au ruginit
Codrul pare ca pictat
De un pictor talentat.
Bate vântu – ncetişor
Frunzele plutesc uşor
Bate vântul şi mai tare
S – aştern frunzele pe cărare
Toamna vine, toamna trece,
Vremea este şi mai rece,
Cade bruma vine frigul
Frunzele zboară ca gândul.
Un copil privind o frunză
Începu uşor să plângă
Ar fi vrut să o învie
Şi îi spune o poezie
Dragă frunză de arţar
Mă laşi cu gust amar
Tu din verde cum ai fost
Stai întinsă – acum pe jos
N – am să stau, v – adun pe toate
Să vă am mereu aproape
Vă adun acum îndat
Un costum am să îmi fac.
Codrule, podoaba ta
Este acum şi a mea!
GRECIA - LOCUL II
UN ANOTIMP…
Vine toamna pe la noi
Cu vânturi şi multe ploi
Soarele e dus departe,
Şi nu se va mai întoarce
Păsările pleacă – n zbor
În ţări calde fără noi
Să se bucure de Soare
Lăsând casa – ndepărtare.
Animalele drăguţe
Vor şi ele să se culce
Fiindcă vine iarna rece
Pe dealuri să le – ngheţe.
Iarna a venit,
Gerul ne – a prăpădit
Zăpada e mare
Şi soarele dispare.
Zăpada s – a topit,
Păsările aul venit,
Copacii au înflorit
Clar, primăvara a venit!
Miei zburdă pe câmpii
Floricelele mii şi mii
Fluturaşii cei frumoşi
Curcubeul încropesc.
Copăcelul cel frumos
El acum este roz
Florile în bucheţele
Cu fundiţă frumuşele.
Dar vara cea - nfierbântată
A scos copiii la joacă
Şi se joacă frumuşel
Unul, altul după ei.
Premiul II - Soare
REGELE SOARE
Într – o zi Norii îi spun Soarelui:
‚‚ – Hei, mărite rege, Norii au constatat
Că noi, duşmanii tăi, suntem mai puternici,
Noi te biruim,
Noi te – acoperim,
Iar razele tale nu mai încălzesc’’.
Însă regele mâniat îi spuse vântului:
‚‚ – Vântule, bunul meu prieten,
Norii împrăştie – i ,
Să vadă cu toţii
Puterea Regelui Soare’’.
Dar norii alungaţi
Către oameni merg
Şi judecata dreaptă cer.
Însă oamenii le zic:
‚‚ – Noi, ce să facem?!
Soarele e rege
Şi doar cu a lui Boare,
El singur stăpâneşte.
Premiul III – Cenuşăreasa
Fluturi…..
Se spune din bătrâni,
Demult, demult pe lume – odată
Trăiau fluturi veniţi din amintiri
Eu sunt un fluture şi o umbră în a ta gândire
Având mereu o mare nepăsare
Ce – a dus încet – încet spre uitare.
Însă gândeşte!
Şi chiar de – s doar un fluture,
Ce – ţi spun o să te bucure
Sper linia vieţii să – ţi urmezi
Cu cei pe care îi iubeşti
De altceva nu îţi mai pasă,
Nici măcar de a ta casă.
Ascultă!
Sunt fluturi peste tot
Cu diverse nuanţe şi culori
Dar numai unul îţi aminteşte de ceva anume…
Când te uiţi la el…
- Secțiunea Pictură Religioasă : - premiul I Edith,
- premiul II Vara,
premiul III Ploaie
Bibliotecar,
Silvia Gulică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu