DĂNICEI – CONCURSUL ”VÂLCEA, COLŢ DE RAI”, ETAPA LOCALĂ, 2019

Cu ocazia festivităţii de încheiere a anului şcolar, s-a realizat jurizarea lucrărilor înscrise la concursul  ”Vâlcea, colț de rai”, ediția 2019, faza locala, precum si premierea elevilor participanti. Juriul a fost compus din Buşu Laura Georgiana,  prof. de limba și literatura română,  Croitoru Dragoş, prof. de desen și bibliotecar, Stoica Ioana.  Au fost desemnate următoarele lucrări pentru faza județeană:

SECTIUNEA PROZA:

Locul I: ANDRA

GÂNDURI DESPRE PRIMĂVARĂ

Primăvara, fiica cea mai tânără  a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie și voie bună,  a sosit și la noi cu alaiul ei de flori, lumină și culoare. Tânăra Crăiasă a Florilor împrăștie în jur miresme suave de ghiocei și toporași.   

Ultimele rămășițe ale iernii au fost înfrânte de firicelele de iarbă care au străpuns pământul ca niște învingătoare ale frigurosului anotimp. Gâzele, încă adormite, încep să miște prin covorul de iarbă ce începe acum să fie țesut. Natura își imbracă straiele de sărbătoare. Zăvoiul a întinerit sub mângâierea caldă a razelor aurii. Soarele vesel, atinge cu blândețe firicelele de iarbă, bucurându-se la revederea cu floricelele care răsar zâmbitoare sub îmbrățișarea razelor sale. Bolta albastră se oglindește în apele limpezi ale râurilor. În zarea nesfârșită, se zăresc păsările călătoare  ce se întorc după o vacanță îndelungată, de peste mări și țări, la casele lor, pentru a ne încânta din nou auzul cu mirificele lor cântece.

            Primăvara a așternut peste tot un covor multicolor. Câmpiile și dealurile au înverzit, iar pomii din livezi se pregătesc de balul florilor. Acest paradis uimitor te poartă pe tărâmuri necunoscute, unde totul pare ceva nou, minunat. Pe acest tărâm de basm, fluturii s-au prins în  hora veseliei deasupra naturii reînviate după un somn lung, în friguroasa și furioasa iarnă.

            Motivați și înviorați de vremea frumoasă de afară, de mângâierile călduroase ale soarelui,  oamenii ies în sfârșit din case, încântați de această renaștere a naturii. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor, de cântecele femeilor, ciripitul vesel al păsărelelor...mai exact, de zumzetul hărniciei.    

            Primăvara, anotimpul renașterii, aduce întotdeauna în sufletele noastre, bucuria de a trăi într-o lume mai bună și mai frumoasă.

 

Locul II: NATY

 

 

CUM S-A NĂSCUT PRIMĂVARA

 

Primăvara...un anotimp minunat, partea din an când totul se schimbă, frunzele cresc și încep să se mândrească cu nuanțele sănătoase de verde, ziua se mărește iar întreaga natură începe să se trezească la viață. Se spune că în acest anotimp poți simți bătăile inimii pământului.

Dar este bine să știți că nu a fost întotdeauna așa; acum mulți ani, înainte ca omul să pună stăpânire asupra pământului, animalele dominau, conviețuiau și iubeau tot ceea ce avea pământul să le ofere. Totuși, nu exista primăvara. Ființele pământului cunoșteau doar căldura verii, frigul copleșitor al iernii și melancolia rece a toamnei.

Anotimpurile nici măcar nu aveau aceste nume pe atunci. Animalele munceau, munceau din răsputeri dar erau întodeauna fericite. Acestea se datorau trilului maiestuos al păsărilor. Notele muzicale zburau prin păduri mângâind copacii și făcând frunzele să danseze în briza cea plăcută a codrului. Înaripatele erau iubite de toți și de toate minunile lumii. Într-o zi, pe la sfârșitul toamnei, păsările au plecat împreună cu trilul lor, făcând loc iernii celei crude. Când s-au întors, cuiburile lor erau distruse. Nu era prima data, iar ele se săturaseră. Au hotărât să rămână în țările calde. Cursul vieții nu a avut de suferit, dar toate oftau copleșite de monotonia pădurii.

Animalele  s-au  rugat la o minune . L-au rugat pe Dumnezeu să îndepărteze iarna. Acesta nu a vrut să le îndeplinească rugămintea, dar a creat primăvara, ca păsările sa aibă timp pentru a-și construi cuiburile și a se bucura mai mult de natură, iar puii să aibă mai mult timp să învețe să zboare. Ceva era diferit...frunzele copacilor creșteau mai greu, nu era foarte cald iar niște flori mici, gingașe țineau piept iernii și o alungau. Ziua ținea mai mult și animalele se bucurau de simfonia păsărilor,la fel ca și noi acum.

            Astfel, păsărilor gingașe le datorăm  mulțumiri pentru că în natură și-a făcut apariția un nou și miraculos anotimp: PRIMĂVARA.

 Locul III: NATY

 

          SURPRIZA…

 

            Este Ajunul Sfintei Zile de Paști și Iepurașul și-a pregătit ouăle și dulciurile pe care trebuie să le împartă copiilor, într-un coșuleț special, făcut din nuiele colorate, ca de Paște.

            Iepurele a plecat din al său cuibușor ca să poată să facă milioane de copii fericiți cu dulciurile lui gustoase și apetisante.

            Luna, ca o lumină de veghe a pământului acoperit de o pată neagră-transparentă numită noapte, îi lumina calea Iepurașului în drumul său anevoios prin căile lumii.

            Exista totuși o problemă. După ce a împărțit toate dulciurile pe care le avea la el, eroul Paștelui a observat că a ratat o fetiță care locuia într-o căsuță dintr-un sat micuț. Aceasta era ultima persoană pe care trebuia să o înveselească cu dulciurile lui speciale.

Fata, pe nume Ioana, voia o simplă cutie de bomboane pe care să  o împartă cu prietenii ei. 

Era aproape dimineață. Iepurele s-a speriat și a pornit în grabă spre casa lui.

În această grabă a luat-o pe alt drum, din greșeală. Confuz și speriat că Paștele Ioanei va fi distrus, a început să alerge într-o direcție, sperând că va găsi ceva sau pe cineva. Soarele era aproape să-și facă intrarea de dimineață, iar Soarele nocturn să se culce pentru o bună bucată de vreme.

Cum era Iepurele contra-cronometru și țopăind de zor a văzut în depărtare o casă micuță, cu acoperiș făcut din șindrilă veche, pereții găuriți, ușa făcută din lemn umed și puțin ruptă, iar din hornul construit din cărămizi distruse de vreme, ieșea un fum înnegurat. Era casa Ioanei.

Iepurașului nu i-a venit să creadă când a văzut că “Marele Bec Cosmic” s-a aprins.

Dezamăgit de el însuşi, Iepuraşul a pătruns uşor în bucătăria curată. Fetiţa şi-a deschis încet ochişorii ei verzi şi a fost uimită când a văzut în faţa ei Marele Erou al Paştelui.

Ioana nu a primit bomboane, dar ea şi părinţii ei au avut cel mai frumos cadou existent. Doar printr-o pocnitură de degete casa celor trei a fost transformată într-un mic palat.

Prin această minune se încheie minunata poveste de Paşte a Ioanei.

SECTIUNEA POEZIE:

     

Locul I: GABI

Cânt

Brav popor ce vii din veac,
Ai crescut din plaiul dac
Făurindu-ţi un destin
Prin frumosul grai latin!

Stâncă-ai fost sub vijelii
Pavăză acestei glii
Braţ viteaz şi minte trează,
Toţi ca unul, dârzi veghează!

Visul mare, de unire,
Din adâncuri de simţire
Visul cel de aur pur
Se-mplini şi luă contur.

Prins-am lume sa se ştie
Ca a noastră Românie,
Astăzi pe pământuri dace
Suie-n slăvi imnul de pace!
 



 Locul II: MYHA

 

MAMEI

 
Ce bine e că sunt copil acasă,
S-alerg desculţ prin iarba de mătasă
Ȋn freamătul pădurii să mă pierd
Și flori de câmp cu drag eu să culeg.

Să zburd cu mieii albi, cu iezii,
Departe, către marginea livezii
Și să mă-ntorc târziu c-un braţ de flori,
Măicuţei mele să-i ofer ȋn zori.

Să le daruiesc mamei – legământ
Că-mi dete dragostea pentru pământ!
Ce bine e că sunt copil acasă,
S-alerg desculţ prin iarba de mătasă!

 

Locul III: MYHA

MOȘ CRĂCIUN

Moș Crăciun a tot umblat

Prin troiene, prin nămeți
Să-mi aduc-un ursuleț,
Dar nu urs adevărat!

Că-n pădurile de fagi

Urșii mari acuma dorm
Visând zmeură și fragi
Și tot mormăind în somn.

Ursulețul meu cel brun

Zice să pornim de-acum
Sus pe deal, la săniuș
Că-i frumos la derdeluș.

  SECTIUNEA DESEN-PICTURA RELIGIOASA:

Desen:


 Locul I: ANA

 

 Locul II: MYHA

 

 Locul III: GABI

Pictura religioasa:

Locul I: BYA

Locul II: BYA

 

Bibliotecar,

Ioana Stoica

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vâlcea colț de rai - Costești, etapa locală

                 Ca în fiecare an în care am participat, la festivitatea de premiere a elevilor  pentru anul școlar 2018 -2019, a avut loc și festivitatea de premiere a participanților la Concursul Județean „Vâlcea colț de rai” - Faza Locală. Elevii au primit diplome și au fost premiați de către Primăria Costești și Consiliul Local Costești cu premii în valoare de 200 lei pentru fiecare participant. 
                 Mulțumesc, tuturor elevilor care au fost alături de biblioteca publică, elevi ai Școlii Gimnaziale Ferigile dar și celor veniți în vacanțe și care au dorit să participe alături de ceilalți în concurs, doamnelor învățătoare, Elena Drăghicescu și Borăscu Ana și domnului profesor Nicolae Bogdan Rădescu. Mulțumesc, domnului primar Toma-Marius Peștereanu pentru implicare!

SECȚIUNEA POEZIE

Cartea:

de Rapsodia albastră 

Cartea stă cuminte-n raft

Așteptând, copile,

Să-ți ofere iar în dar

Cuvântul de bine.

Tu doar treci, o mai privești

Cartea-i răbdătoare,

Știe că-ntr-o bună zi

Inima ți-o-nmoaie.

Azi, citind, bogat devii.

Mâine, tu vei înțelege

Cuvântul ei rămâne sfat

Aceasta este lege.

Cartea stă uitată-n raft,

Cuvântul ei e-n tine

Iar tu devii tot mai frumos

Un om născut din bine

Pisicuța prin tufiș

de Rapsodia albastră 

Pisicuța prin tufiș

Se strecoară pe furiș,

Ca să prindă șoricei

Pentru puișorii ei.

Numai unul e curat

Pisicuța l-a-nvățat

Să se spele și să toarcă

Și frumușel să se facă.

Ea se joacă cu copii,

Cu cei mici și durdulii

Cu cei răi ea nu se-mpacă

Doar îi zgârie și…pleacă.

Comoara mea

de Rapsodia albastră 

În satul meu de lângă râu,

Îmi place tot, și totu-i viu

Grădinile pline cu flori,

Livezi cu pomii roditori.

Oameni harnici și voinici

Trăiesc cu toții aici.

Oriunde-n lume  voi pleca

Nu am să uit pe nimenea.

Mai frumos ca al meu sat

Niciunde eu nu am aflat

Nu  am aflat, n-am întâlnit

Pe nimeni n-am mai auzit…

Găsești în centrul comunal

Un cămin și un dispensar,

Biserica e lângă școală

La fel ca și odinioară.

Magazin, cofetărie

Farmacie, primărie

Și un parc frumos de joacă

Pentru copiii de-o șchioapă.

Pentru cel care iubește

Muntele și-l prețuiește

Sus deasupra satului

E poteca Iancului.

Cheiuri, peșteri și izvoare

Tei înalți cu flori în soare

Și în dealul de nisip, uriașii de demult

Mingi de piatră au făcut.

Bunicul îmi povestește

Despre locuri de poveste

Despre toate-am să vă spun

Chiar de nu știu tot acum.



SECȚIUNEA PROZĂ:

 Rădăcini           
                       de Pasărea Dodo   

  ,,Binecuvântă, Doamne, satul acesta cu nume frumos,

   Coastă zidită cu trudă de Moșii pierduți printre veacuri,

   Cheiuri și peșteri durate din sfântul, tăcutul tău os,

   Ape scoțând dintre steiuri, la sufletu-mi, singure leacuri.”

   Citez acest fragment din poezia ,,Costești”, scrisă de Petre Dinulică, pentru a evoca credința cu care am prețuit si prețuim în continuare comuna noastră natală, clădită cu trudă și iubire de către strămoșii noștri.

   Recent am aflat prin citirea unor texte, etnografii și monografii, adevărata însemnătate a istoricului comunei Costești, referindu-mă în principiu la mediul geografic, climat, monumente, clădiri istorice și nu în ultimul rând la personalitățile timpului trecut. Ne reamintim, de fapt, motivul pentru care această comună are o importanță istorică, cât și națională. Zilnic, privind locuitorii celor patru sate ale comunei, Văratici, Costești, Pietreni și Bistrița, observi mândria de pe chipul lor, bucuria adusă de către turiștii zonelor îndepărtate ce mențin amintirea teritoriului nostru modest și curat, prețuit de vecinii de pretutindeni.

   Comuna Costești este și un loc de vizită foarte plăcut, nu doar datorită aparențelor sale, munților, dealurilor, văilor și izvoarelor, ci și liniștii ce copleșește întreaga regiune.

   Populația este dominată de o multitudine de copii ce se duc în mari grupuri la Școala Gimnazială Costești, o școală intr-adevăr foarte primitoare, dar și de vârstnici ce și-au petrecut aproape toată viață într-un mic sat de sub poalele muntelui Buila. Dintre acești oameni mă pot gândi la bunicii mei, Veronica și Nicolae Jidoveanu, oameni ce la vremea lor au fost cunoscuți ca profesori defectologi, psiho-pedagogi și logopezi. Bunica mea a dus o carieră de cel puțin 30 de ani, pe când bunicul meu una de 40. Aceștia și-au dezvoltat toată activitatea profesională la Școala Specială Bistrița, cea care în momentul actual încă se află lângă Mănăstirea Bistrița, unde deasemenea au predat. Această mănăstire are o importanță rurală foarte mare, cât și una națională, aici aflându-se moaștele Sfântului  Grigorie Decapolitul; deține o istorie îndelungată, trecută prin numeroase prăbușiri și realizări, servind la timpul trecut, după cum am spus, și ca învățământ universal înaintea construirii școlii învecinate.

   Aducându-mi aminte, chiar bunicul meu mi-a povestit întâmplări din vremea profesiei.

   Vedeți voi, dumnealui a avut parte de elevi de pretutindeni, ajungând diriginte la o clasă de romi; lua fiecare copil și îi preda: ,,Nu avea cine altcineva”, zicea el. Erau ca o familie, neexistând diferențe între ei. M-au marcat obiceiurile lor, de a se considera atât de apropiați. Bunicul le spunea ,,copiii lui” iar ei răspundeau cu ,,tatăl nostru”. Trecea pe lângă căminul lor dimineața și le zicea ,,Ce faceți, balaurii tatii?”, la care aceștia- ,,A venit tata bulibașa!”.

   Iubirea nu constă în aparențe și materialism, iar dacă vei săpa mai bine vei găsi o inimă ce te va ghida atunci când vei avea nevoie.

   Pe acestea le știu mai mulți. Cred că documentându-ne putem lega toate ideile noastre și păstra amintirea unor oameni prețioși. Ne reamintim de Dumitru Tănăsescu, Dumitru Dumitrescu, Aurelian Sacerdoțeanu, Alexandru Bălintescu, Constantin Popian sau contemporanii  Nicolae Făulete și Dumitru Bondoc, mari personalități din învățământ și istorie, din domeniul monografiei sau al artei sculpturii,  provenind chiar din comuna noastră, Costești.

   După cum spuneam, curiozitatea ne propulsează spre dorință, iar dorința spre informare. Și tot săpând și săpând ne dăm seama că ne-am atins scopul.

SECȚIUNEA „LEGENDELE ȘI POVEȘTILE VÂLCII”:                              

Bradul, simbol al obiceiurilor de trecere, de Echipa DC

https://youtu.be/sDvymqhGXLM 

SECȚIUNEA PICTURĂ

   

Noapte la fereastra mea, de Floare de Colț

 În Luncă, de Floare de Colț

Biblioteca publică „G-ral Nicolae Ciobanu” Costești

Mihaela-Silvia Marinescu, bibliotecar

Galicea- ,, Vino la povești despre ia românească”

Pe 24 iunie, Galicea a fost în sărbătoare. IA, cămașa bunicelor și străbunicelor a fost scoasă din lada de zestre și purtată cu toată dragostea și aprecierea de tinerele fete galicene, dar și de mămicile lor.Patru colecționare și - au expus și prezentat colecțiile de costume populare, însumând un număr de 30 de costume, chiar dacă numărul de arhivă, numără peste 100.
Nominalizăm pe doamnele: Gabriela Colu, Maria Tache, Natalia Cercel, Maria Vlangăr.
Cei peste 100 de participanți, au vizionat standurile personalizate, au făcut fotografii și aprecieri și au ascultat referatele, poeziile, doinele și cântecele oferite de tinerii și tinerele, utilizatori de carte ai bibliotecii și participanți la Școala Catehetică de duminică.
Calea costumelor, parcursă de la Biblioteca Publică Locală, până la Primăria Galicea, a încântat zeci de localnici, care au admirat portul popular galicean și cântecul patriotic românesc.
Un real succes, pentru organizarea ediției a III- a, a proiectului ,,Vino la povești despre ia românească".
Bibliotecar,
Tițu Maria

Copăceni - Concursul "Vâlcea -colț de rai" 2019 ,etapa locală

Secțiunea proză
Locul I -MBI 25

Ploaie de vară

    Pe cerul azuriu de vară se adună nori plumburii care, încet, încet pun stăpânire peste tot și îl fac pe Soare să se ascundă.

    Încep să cadă picături mari și reci de ploaie.

    Vântul se înfiripă și se întețește peste sălciile aplecate.

    Norii negri, ca niște balauri înnămoliți, se vînzolesc împinși din urmă de un bici nevăzut.

    Fulgerele orbitoare brăzdează cerul.Picuri grei cad furioși din înalturi.Zăgazurile cerului se rup cu un vuiet clocotitor.

   Șuvoaiele vijelioase izbesc totul în cale.Ploaia deasă nu are nicio milă față de pămînt.Crengile copacilor se apleacă obosite în fața ploii.

    Pe nesimțite, ploaia își pierde puterea.În depărtare se mai aude cîte un tunet răzleț.Stropii de ploaie cad din ce în ce mai rar și fac loc razelor de soare.La început timid dar mai apoi puternice.

    Sub mîngîierea razelor încep să se ridice pe rînd lujerele culcate ale plantelor.

  Cîteva flori și-au pierdut petalele frumos colorate.Arată de parcă ar fi supărate de pierderea suferită.Apa se scurge de pe frunzele lor asemenea unor lacrimi pline de durere.

    Liniștea este tulburată din cînd în cînd de cîte un ciripit vesel al unor păsărele zgribulite și muiate de ploaie.

    Acum viața își poate urma cursul firesc, întrerupt de ploaia puternică de vară.

Dimineața

    

    În zilele senine de vară, dimineața devreme, un adevărat spectacol se desfășoară sub ochii noștri.

    Soarele, ca un dragon de aur, după ce se trezește se scaldă într-un lac pentru a se înviora.

  După ce înroșește oglinda tremurătoare a apelor, își începe alene urcușul pe bolta cerească, trimițîndu-și razele în cercetare.Aceste raze strălucitoare, vrednici străjeri ai luminii, alungă întunericul din calea zilei.Cele două fiice ale timpului, ziua si noaptea, își dau mîna și pleacă fiecare în altă parte.

   Înviorat de prospețimea dimineții, Soarele prinde puteri arzătoare și aruncă peste zare o mantie aurie.

    De-abia acum natura se dezmorțește sub razele jucăușe.Frunzele și florile tremură sub broboanele de rouă, care sclipesc în soare cu sclipiri de diamante.

    În scurt timp, florile își împrăștie parfumul în aerul răcoros și curat al dimineții.

    Gîndăceii își întăresc puterile și urcă pe firele de iarbă.Albinele pornesc din floare-n floare  într-o neobosită căutare de nectar.Fluturii zglobii își încep vizita de dimineață, dansînd cu florile după trilurile ciocârliei.

  Se trezesc cântăreții codrului și  își încep concertul dirijați de bagheta magică a unei raze sclipitoare.Concertul lor ne înveselește și ne dă energie pentru a începe ziua cu puteri noi.

Secținea desen pe teme religioase

Locul I :MBI 25

Secțiunea desen

Locul I : MBI 25

Locul II: ABY 8

Locul III: TM 7

Matei Eliza, bibliotecară

Galicea- ,, Vino la povești despre ia românească”

Drăgășani: Conferință de final pentru o nouă serie Green - Color of creativity

Ieri, 19 iunie 2019, o nouă serie de voluntari veniți din mai multe țări  la noi în oraș, au încheiat printr-o conferință, perioada pe care au petrecut-o în orașul nostru implicându-se în diferite proiecte educaționale și ecologice. Au fost prezenți și alți voluntari care derulează proiecte la Rm.Vâlcea sau București, de asemenea elevi de  la Liceul Tehnologic. I.C. Brătianu. Voluntarii au prezentat filmulețe cu activitățile desfășurate de ei precum și despre țările din care vin, din punct de vedere geografic, istoric, tradiții și turism, muzică, etc. De asemenea voluntarii veniți din alte orașe au prezentat astfel de filmulețe și jocuri care i-au încântat pe cei prezenți. La final au făcut fotografia de grup, între ei legându-se frumoase prietenii.
Bibliotecar,
Cristina Prunel-Bărbulescu,
Floarea Barbu,
Alecsandrina Bătae.