Mulţumim, pe această cale, domnului Florea (Fănică) Niţă, nepotul autorului Jurnalului, pentru:- înţelegerea importanţei jurnalului bunicului domniei sale şi pentru reuşita publicării acestuia sub formă de volum (Ediţie realizată de: Florea Niţă, Ion Măldărescu, Gabriela Daraban, Ion Topolog; Editura Dealul Melcilor, Braşov, 2010)- conştiinţa patriotică şi civică pe care i le-am remarcat cu ocazia fiecărei interacţiuni pe care am avut-o şi pe care ni le-am dori multiplicate la cât mai mulţi conaţionali; considerăm esenţial să subliniem că acest nivel de conştiinţă nu este cu nimic mai prejos decât cel al bunicului-combatant, care - după ce a trăit ororile războiului şi coşmarul întoarcerii într-o comunitate ce-şi pierduse busola şi valorile sociale – a sfârşit omorât de un tâlhar pe care-l prinsese, noaptea, în Primăria comunei sale…
Mulţumim, de asemenea, nepoatei (prin adopţie) domnului Florea Niţă, Andreea Zăgărin, pentru că ne-a facilitat obţinerea de la editură a formatului electronic al Jurnalului (scutindu-ne de transcrierea/ corectarea lucrării după formatul print) şi pentru că, asemenea domnului Niţă, conştientizează importanţa păstrării vii a memoriei şi cunoaşterii locale.
Pentru că portalul dedicat memoriei şi cunoaşterii locale nu-l accepta într-o singură postare, am împărţit Jurnalul în două părţi.
Memoriile înv. Bulbeş din războiul reîntregirii, premergător Unirii de la 1918, încep astfel: „23 August 1916. Oameni de trupă staţionează în Falaştoaca, un sat mic lângă gârla cu acelaşi nume. Face parte din comuna Comana. Oameni buni şi primitori, am avut fericirea ca, în noaptea precedentă plecării, să cantonez la un bătrân veteran (…) De la Ciocoveni, prin Valea Dragului, până la Budeşti, am mers pe şosea împietruită. La ora 2.00 sau 3.00 dinspre ziuă, am sosit în Budeşti, unde am găsit instalat şi Corpul 5 Armată.Trebuia să ne urmăm drumul înainte, însă, în urma unui alt ordin, am rămas pe loc la Budeşti, fiind în pădurea de la Vesta Comani.Se face ziuă. Sunt amărât că nu primesc nici o veste de pe acasă, cu toate că am scris mereu. Sunt amărât, mai ales că, încă de cu noapte, un incognito ne vestise că Turtucaia a căzut, că armata noastră fusese măcelărită, că puţini au scăpat înot prin Dunăre. Aşa m-a găsit ziua de 25 august 1916.Suntem la Budeşti, în aşteptarea ordinului de plecare. Sunt tot mâhnit, mai ales că astăzi mi s-a afirmat că Turtucaia a căzut, că armata noastră a fost zdrobită. S-au prins mai mulţi spioni turci şi bulgari. I-au executat aici în Budeşti. M-a înfiorat puţin execuţia acestor nenorociţi, însă m-a înălţat sufleteşte această execuţie. Am văzut cu câtă resemnare şi curaj îşi primesc moartea. Jurnalele nu dau nici o lămurire despre dezastrul de la Turtucaia.”
Prefaţa volumului, de Ion Popescu Topolog, ne introduce în lectură cu următoarele fraze: „Un document de oştean din Războiul celălalt. Aşa a găsit de cuviinţă învăţătorul Ion Bulbeş din comuna Berislăveşti, satul Rădăcineşti, să-şi facă datoria, nu numai cu arma în mână, ci şi cu condeiul: pentru a lăsa un document peste timp. E foarte conştient că scrisul rămâne şi, de aceea, cum îşi află răgaz, notează tot ce se întâmplă în jurul său – pe frontul din Moldova – şi care îi sunt stările sufleteşti, judecăţile lui faţă de oameni, întâmplări, atât pe teatrul de război românesc, cât şi european. Suntem în Primul Război Mondial. Pentru români, războiul s-a întors. După o înaintare rapidă în Ardeal, în faţa experimentatelor trupe germane, austriece şi ungare, soldaţii români – cu tot eroismul de la Jiu şi Olt – cedează, bat în retragere. Frontul e străpuns, rezistenţa în Carpaţi e demontată şi invazia în Oltenia şi Muntenia este iminentă... ”
Jurnal de front: 1916-1918/ înv. Ion Bulbeş (I) - http://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1693-jurnal-de-front-1916-1918-%C3%AEnv-ion-bulbe%C5%9F.html
Jurnal de front: 1916-1918/ înv. Ion Bulbeş (II) - http://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1694-jurnal-de-front-1916-1918-%C3%AEnv-ion-bulbe%C5%9F-ii.html
Pentru că portalul dedicat memoriei şi cunoaşterii locale nu-l accepta într-o singură postare, am împărţit Jurnalul în două părţi.
În prima dintre fotografii avem o filă** din Jurnalul de-acum 101 ani; cealaltă foto redă coperta cărţii tipărite (conţine portretul înv. Ion Bulbeş, pictură de Sava Petrea, făcută în 4 iunie 1917, la Unceşti/ Vaslui).
Memoriile înv. Bulbeş din războiul reîntregirii, premergător Unirii de la 1918, încep astfel: „23 August 1916. Oameni de trupă staţionează în Falaştoaca, un sat mic lângă gârla cu acelaşi nume. Face parte din comuna Comana. Oameni buni şi primitori, am avut fericirea ca, în noaptea precedentă plecării, să cantonez la un bătrân veteran (…) De la Ciocoveni, prin Valea Dragului, până la Budeşti, am mers pe şosea împietruită. La ora 2.00 sau 3.00 dinspre ziuă, am sosit în Budeşti, unde am găsit instalat şi Corpul 5 Armată.Trebuia să ne urmăm drumul înainte, însă, în urma unui alt ordin, am rămas pe loc la Budeşti, fiind în pădurea de la Vesta Comani.Se face ziuă. Sunt amărât că nu primesc nici o veste de pe acasă, cu toate că am scris mereu. Sunt amărât, mai ales că, încă de cu noapte, un incognito ne vestise că Turtucaia a căzut, că armata noastră fusese măcelărită, că puţini au scăpat înot prin Dunăre. Aşa m-a găsit ziua de 25 august 1916.Suntem la Budeşti, în aşteptarea ordinului de plecare. Sunt tot mâhnit, mai ales că astăzi mi s-a afirmat că Turtucaia a căzut, că armata noastră a fost zdrobită. S-au prins mai mulţi spioni turci şi bulgari. I-au executat aici în Budeşti. M-a înfiorat puţin execuţia acestor nenorociţi, însă m-a înălţat sufleteşte această execuţie. Am văzut cu câtă resemnare şi curaj îşi primesc moartea. Jurnalele nu dau nici o lămurire despre dezastrul de la Turtucaia.”
Prefaţa volumului, de Ion Popescu Topolog, ne introduce în lectură cu următoarele fraze: „Un document de oştean din Războiul celălalt. Aşa a găsit de cuviinţă învăţătorul Ion Bulbeş din comuna Berislăveşti, satul Rădăcineşti, să-şi facă datoria, nu numai cu arma în mână, ci şi cu condeiul: pentru a lăsa un document peste timp. E foarte conştient că scrisul rămâne şi, de aceea, cum îşi află răgaz, notează tot ce se întâmplă în jurul său – pe frontul din Moldova – şi care îi sunt stările sufleteşti, judecăţile lui faţă de oameni, întâmplări, atât pe teatrul de război românesc, cât şi european. Suntem în Primul Război Mondial. Pentru români, războiul s-a întors. După o înaintare rapidă în Ardeal, în faţa experimentatelor trupe germane, austriece şi ungare, soldaţii români – cu tot eroismul de la Jiu şi Olt – cedează, bat în retragere. Frontul e străpuns, rezistenţa în Carpaţi e demontată şi invazia în Oltenia şi Muntenia este iminentă... ”
Jurnal de front: 1916-1918/ înv. Ion Bulbeş (I) - http://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1693-jurnal-de-front-1916-1918-%C3%AEnv-ion-bulbe%C5%9F.html
Jurnal de front: 1916-1918/ înv. Ion Bulbeş (II) - http://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/1694-jurnal-de-front-1916-1918-%C3%AEnv-ion-bulbe%C5%9F-ii.html
________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu