Concursul „Vâlcea-colț de rai”, etapa locală, ediția a X-a - Biblioteca Orășenească Horezu

 Secțiunea proză scurtă/eseu

AMI

                                           Tradiția vaselor de ceramică

          Ceramica de Horezu este unică în lume, prin modul de confecționare.

 Bărbații sunt cei care extrag lutul, care se curăță și se udă, după care se frământă și se amestecă devenind materia cleioasă cu care se lucrează apoi. Femeile se ocupă cu decorarea obiectelor din ceramică folosind tehnici și instrumente specifice cu care creează modelele tradiționale. Formele și culorile definesc personalitatea și unicitatea acestor vase de ceramică specifice zonei.

 Meșteșugul ceramicii de Horezu face parte din moștenirea culturală a României. În satul Olari majoritatea caselor au ceramica tradițională la porțile caselor, sau pe case. Majoritatea ceramiștilor spun că este destul de dificil să înveți să faci ceramică, poate însemna chiar ani și ani de muncă.

 Mulți oameni spun că, atunci când vezi vasele din ceramică din Horezu, este tare greu să nu te lași impresionat de minunata coloratură și detaliile superbe de pe acestea. Simbolurile principale sunt cocoșul, spicul, spirala, șarpele, pomul vieții, bradul, soarele, luna, coada de păun sau frunza.

            Acest stil nu a încetat niciodată să impresioneze oamenii din întreaga lume, prin autenticitatea si frumusețea vaselor de ceramică.

                                            Turismul din Horezu

       Horezu este un oraș situat în județul Vâlcea, Oltenia. Acesta are ca atracții turistice Mănăstirea Horezu și ceramica specifică zonei .

         Mănăstirea Hurezi sau Horezu este ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu, fiind construită între anii 1690-1697. Este construită pe valea râului Romanii de Jos, satul care în acele vremuri se numea Hurezi. Este considerată una dintre cele mai spectaculoase mănăstiri medievale din nordul Olteniei.

         Istoria acestui monument începe în secolul al XVII-lea, atunci când domnul Constantin Brâncoveanu a încredințat supravegherea construirii edificiului vărului său, Pârvu Cantacuzino, fiind un arhitect și pictor de biserici. Când acesta a decedat, Cernica Știrbei a preluat sarcinile acestuia. În locul ales pentru mănăstire se află un schit închinat Sfântului Ioan Botezătorul, înălțat într-un loc unde se spune că doar huhurezii tulburau liniștea. De asemenea, prin intermediul unei legende, se spune că aceste păsări au dat toponimia locului.

         În anul 1738, mănăstirea a fost afectată în urma cutremurului din acel an. Ulterior, strănepotul domnitorului, Grigore Brâncoveanu, a reușit să facă reparațiile necesare, iar în anul 1838 a fost construită o fântână.

         Mănăstirea rămâne considerată unul dintre cele mai vaste ansambluri de arhitectură medievală din Țară Românească.

                                   

                                 ISA

                                                                           Cântecul lemnului

 

            Mi-a povestit bunicul că, atunci când era copil, dormea vara în fânul proaspăt cosit din pod, legănat de doinele duioase.

            Vecinul de lângă casă, nenea Dinuț era meșter mare, iscusit în a face fluiere. Spunea bunicul că îl zărea toată ziua muncind în atelierul său, meșterind la celebrele fluiere și cavale. Apoi seara începea  să doinească probând ce lucrase peste zi. Era un om înalt brunețel, uscățiv cu degete lungi și subțiri, menite să cânte la instrumentele pe care le meșterea.

Lemnul pe care-l folosea era de prun. Strângea cu grijă de peste tot bucăți din lemne de prun pentru a avea din ce să-și meșterească faimoasele instrumente.

Mi-a zis bunicul că nu a înțeles niciodată cum de lemnul de prun putea să scoată acele sunete minunate. „Cu nimic nu se compară mirosul de fân cosit și doinele suave românești, a încheiat visător bunicul meu.

 

Perla Brâncoveanului

           Am vizitat în vara aceasta Mănăstirea Hurezi, o frumoasă capodoperă brâncovenească. Amplasată într-un cadru mirific natural, înconjurată de ziduri groase, mi-a dat senzația unei cetăți sau a unei fortărețe.

            Am pășit cu emoție și curiozitate pe urmele marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Cu câteva zile înainte tocmai citisem despre perioada domniei sale. Așa am aflat că a fost unul dintre cei mai  bogați domnitori ziditori de biserici, care a pus mare preț pe lăcașurile de închinare creștinească.

Măiestria pe care am întâlnit-o la Mănăstirea Hurezi mi-a confirmat marea valoare a domnitorului ctitor.

            Am văzut și muzeul mănăstirii care conține multe piese de artă, țesături și cărți vechi.. Măicuța ghid ne-a spus că toate acele exemplare sunt din biblioteca mănăstirii formată chiar de Constantin Brâncoveanu care avea cele mai valoroase colecții din acele timpuri.

            Acea zi a fost pentru mine o adevărată lecție de istorie.

ELA

Tradițiile și obiceiurile orașului Horezu

 Cea mai cunoscută tradiţie din judeţul Vâlcea este olăritul. Celebrul centru Horezu este și astăzi producător de ceramică tradiţională, purtătoare a însemnului local, Cocoșul de Horezu.

            În Horezu este o preocupare aparte pentru decorarea vaselor cu smalţuri. Motivele aplicate pe farfurii sunt făcute din simboluri solare vechi, de exemplu-spirala simplă, steaua cu șase colțuri, cercul și zig-zagul. Centrul de ceramică din Horezu este unul dintre cele mai cunoscute din Europa.

Încă o preocupare a localnicilor este încondeiatul ouălor de Paşte. Un obicei mai vechi al zonei este decorarea ouălelor manual cu motive folclorice, precum: spice de grâu, frunze și simbolul creştinismului, crucea.

SMD

Tradiții și obiceiuri din județul Vâlcea

               Cele mai multe obiceiuri şi tradiţii de Crăciun şi Anul Nou s-au păstrat în satele de la munte, din nordul judeţului Vâlcea. În comuna Perişani, de exemplu,  primele daruri se fac în ajunul Crăciunului, dis-de dimineaţă, când nu s-a luminat încă de ziuă. Cetele de colindători străbat satele de la un capăt la altul  pentru a primi covrigi, dulciuri şi fructe.

 În alte zone din Vâlcea, copiii şi bătrânii pornesc după colindeţ în seara zilei de 23 decembrie. Cetele de colindători trec pe la fiecare poartă, de la un capăt în altul al satului, cântând: “Bună dimineaţa la Moş Ajun, Ne daţi ori nu ne daţi!?” sau “Am venit şi noi o dată, la un an cu sănătate, / Dumnezeu să ne ajute la covrigi şi la nuci multe!”. Pentru fiecare dar primit, colindătorii  spun “Bogdaproste!”.

 În zona Horezu, dar şi în alte localităţi, există tradiţia ca flăcăii să facă un foc mare în jurul căruia se strâng toţi colindătorii, iar apoi se merge din casă-n casă la colindat.

        Colindătorii se întorc acasă târziu, spre dimineaţă, după ce vor fi trecut pe la casele tuturor gospodarilor.   

TEO

Mânăstirea Hurezi

     Mânăstirea Hurezi a fost înălțată în anul 1693 de către Constantin Brâncoveanu. În 1995 a fost inclusă în patrimoniul  UNESCO. Aceasta este declarată monument istoric. Mânăstirea Hurezi este considerată cel mai reprezentativ complex de arhitectură definitoriu „stilului brâncovenesc”.

Este situată în nordul județului Vâlcea la poalele munților Căpățânii, la marginea satului Romanii de Jos. Numele de „Hurezi” vine de la pasărările din acea zonă, huhurezii.

Lângă frumoasa și liniștita mânăstire au fost ridicate mai multe locașuri de rugăciune, deosebit de fermecătoare, fiecare îmbinând armonios stilul bizantin cu cel românesc.

            Superba mânăstire reprezintă un loc de liniște și pace pentru vizitatorii pasionați atât de istorie cât și pentru creștinii veniți să se roage. 

 

Secțiunea poezie

MAR

                         Lumea cărților

            Prima dată v-am zărit pe raft,

            Apoi v-am atins ingenioasele pagini

            Și am privit coloratele imagini.

 

            Vă mulțumesc pentru că existați,

            Și pentru că-mi sunteți alături, chiar stați

            În fiecare zi pentru a-mi da noi sentimente!

 

            Ați devenit peste noapte pasiunea mea

            Iar dimineața, deja, lumea…

            Fără de care nu-mi găsesc fericirea.

 

 

                        Apusul unui astru

            Soarele se mișcă încet,

            Cerul pare un poet…

            De culori, cuvinte, șoapte

            Totul e desprins din carte,

            Dintr-una plină de povești

            Unele chiar românești.

 

            Galbenul astru coboară liniștit,

            Lăsând noaptea să vină precum un spirit

            Unul care șoptește stelelor

            Să apară în dansul sunetelor

            Sunete lungi, dar firave

            Care de departe sunt suave.

 

            Luna luminează slab,

            Întregul nostru palat

            Ce acum visează, Doamne

            La o lume mult mai bună

            Pentru viitorul de mâine.

 

                Gândul

 

            Stai mereu, într-un colț singur

            Și pari mereu așa de sigur

            De tot ce crezi, sau gândești

            Până ajungi să dobândești,

            O idee minunată

            Ce dispare de îndată.

            Îți spun eu, nu te mai frământa,

            Și nu te înveșmânta,

            Viața sigur este grea…

            Dar tu fii ca pasărea!

            Lasă-te purtat de viață

            Căci e ca un fir de ață!

 

            Subțiri și mult prea scurtă

            Ca să lași această artă,

            Să treacă pe lângă tine

            Din cauza unor gânduri libertine

            Ce nu îmbogățesc imaginația

            Și îți risipesc fascinația.

                                               

Secțiunea legende/Poveștile Vâlcii

DENI

Legenda comunei Costeşti

Circula pe la bătrânii noştri următoarea legendă despre numele comunei: demult, demult, pe locurile unde este aşezată comuna noastră erau trei ciobani. Ei veniseră de la câmpie spre munte de teama duşmanilor. Numele lor erau Costea, Bărbat şi Dobre. După moartea tatălui lor împart moşia astfel: Costea rămâne aici şi întemeiază comuna Costeşti. Bărbat trece peste deal şi formează comuna Bărbăteşti, iar Dobre trece la Dobriceni şi formează această comună.

Legenda Mănăstirii Arnota

Se spune că în vremurile îndepărtate, cu ocazia luptelor pentru ocuparea tronului Ţării Româneşti dintre Matei Basarab şi Leon Vodă, primul a fost înfrânt. Fiind bătut pe Calea Dudeşti, se retrage în sus de Dâmboviţa, trece prin Piteşti, ajunge la Olt şi trece, urmărit fiind pe la Râureni, însoţit de câţiva arnăuţi. Ca să i se piardă urma, întoarce potcoavele cailor, cum făceau odinioară haiducii şi, trecând prin Costeşti, urcă la Arnota. Aici se ascunde într-un lac plin cu stufăriş, respirând cu ajutorul unei trestii. După ce urmăritorii au plecat, Matei Basarab a ieşit din lac şi s-a îmbrăcat cu hainele celui mai credincios arnăut pentru a nu fi recunoscut. Arnăutul care-i purta hainele a fost prins şi omorât, iar în cinstea lui, Matei Basarab a ridicat pe locul unde s-a salvat, mănăstirea căreia i-a pus numele Arnota.

Legenda aurului

Costești este un tărâm al poveştilor, al lăcaşurilor de cult extrem de vechi şi al goanei după aurul blestemat, despre care se spune că ar fi îngropat în peşterile şi galeriile săpate adânc în Munţii Builei ori în zidurile lăcaşurilor sfinte. În 1988, un pădurar a dezgropat în zonă un vas cu câteva zeci de monede de aur din secolul I î.Hr. şi un coif de aur dacic, aşa că nu-i de mirare de ce imaginaţia multora o ia razna la aflarea unor astfel de legende sau adevăruri. Zis și „Aurul Diavolului”, a fost și este la mare căutare, mulți vizitatori sau chiar localnici au plecat în căutarea lui, dar nu s-au mai întors, mulți dintre ei pierind subit. Așadar, aurul fiind numit unul blestemat.

Legenda ielelor

În Bistrița datează o poveste din străbuni ca și cum, un înalt stejar aplecat cu apă la baza lui in fiecare dimineață găzduia o mică pasăre, ce avea un glas melodios. Pasărea ademenea oamenii slabi de îngeri la copacul ce-i era casă. Aștepta, ce aștepta până venea noaptea iar cerul era cuprins de mantia nopții, iar din lac ieșeau iele. Acestea ieșeau în număr impar ( 3-5-7-9) și erau însoțite de muzică: fluier, tobe , clopoței, dansând și cântând în cor.  Iarba unde dansau acestea rămânea arsă, iar omul ce era ademenit de ele rămânea fără glas, rămânea „schilodit” cum ar spune bătrânii,  acesta rareori putând fi salvat prin descântec sau prin dansul Călușarilor. Oamenii ce știau de prezența acestora se protejau de ele, purtau leuștean, pelin, valeriană sau usturoi.

ROXY

Bisericuța Cuvioasa Paraschiva

 

         În județul Vâlcea sunt 92 de biserici care au devenit monumente istorice. În anii 1556-1557 a fost construită Bisericuța Cuvioasa Paraschiva. Este o bisericuță din satul Marița, comuna Vaideeni, județul Vâlcea care, cu timpul a devenit un monument istoric.

           Lăcașul poartă trei hramuri  „Cuvioasa Paraschiva”, „Sfântul Nicolae” și „Sfinții Apostoli”.

          Există două legende legate de acest lăcaș. Una din ele spune faptul că acest lăcaș a fost adus din Ardeal de către ciobanii care au venit din aceea zonă. A doua spune faptul că, sub un bolovan mare din curtea lăcașului se afla un tunel secret pe sub munți care duce până în Baia Mare, în acest tunel s-ar afla tezaurul României. Arheologii au început săpăturile în satul Cerna din județul Vâlcea, dorind să găsească acest tunel.

         Acest lăcaș este cel mai mic monument istoric din județul Vâlcea. Reabilitat în anul 2008 așteaptă să fie redescoperit de oameni, pentru că este un loc plin de istorie.

Secțiunea pictură/desen

ELA

AND

MINA

ȘTEFI

Pictură pe temă religioasă/Icoană

INNA

AND

Profesori coordonatori:

Dana Dăscălete - profesor Limba și literatura română

Simona Simionescu - profesor Limba și literatura română

Iris Crețu - profesor desen/pictură

Iulia Avram - profesor desen/pictură

    Bibliotecar, Aniela Badea