www.bibliotecivalcene.ro

luni, 19 decembrie 2022

Biblioteca Publica Titești-Concursul "Vâlcea-Colț de rai" ediția a-XI-a 2022

Sectiunea: desen-pictura

Äde 7

joi, 15 decembrie 2022

Biblioteca Publică „Ada Orleanu” Horezu - Concursul „Vâlcea - colț de rai”, Ediția a XI-a, 2022

Secțiunea poezie:

Marea schimbare

O familie frumoasă, fericită şi voioasă

Așa toți ne lăudau,

Când pe la poartă treceau,

Vorbe bune aduceau.

Însă totul s-a schimbat,

Când bunicul a plecat,

Nu mai eram fericiți,

Ba din contră, foarte trişti

L-am iubit mult pe bunicul,

Îl pupam, îl mângâiam,

Până când n-am mai putut, decât până la mormânt.

După aceea a plecat și plângând el m-a lăsat.

Pe bunica o consolam,

Dar nici eu nu mai puteam

Mama, tata ei plângeau,

Ambele surori țipau.

Eu am vrut să îi ajut,

Și singură eu am plâns,

Nu i-am lăsat să mă vadă,

Să nu-i fac să plângă iară.

Îmi e greu fără bunicul,

Fiindcă n-am putut vorbi

Decât la un telefon,

Fără să îl văd puțin.

Când am auzit eu vestea

Repede-am venit acasă

Și când l-am văzut acolo

Am ieșit rapid din casă.

Mi-a fost greu să înțeleg,

Că bunicul nu mai e,

Dar eu tot vorbesc cu el,

Prin poze sau prin vise.

Încă mă întreb acum,

Dacă atunci când voi muri,

Mă voi întâlni cu el,

Să vorbim măcar puțin.

Știu, acum e-un înger bun,

Ce-mi călăuzește-un drum,

Dar aş vrea să-l fac mândru,

Intrând la un profil bun.

Chiar de au trecut 5 luni,

Eu nu am putut uita,

Durerea ce înc-o simt

Și pe care n-o mai vreau.

Aş vrea să dau timpul înapoi,

Să-l mai pot pupa o dată

Și să-i spun cât îl iubesc,

Sperând că n-o să mai plece niciodată.

Îl iubesc și știu prea bine,

Că mă vede chiar acum

Și îmi spune că e mândru

De mine până acum.

Numele nu-l voi uita

Și așa îl va chema,

Pe viitorul meu copil,

Să-mi amintească mereu,

De iubitul meu bunic.

ELSA

Copilărie, repede ai trecut!

Mi-e dor de casă, dar nu unde am crescut

Mi-e dor de acasă, unde m-am cunoscut.

Fiind copilă, nu înțelegeam

Lucrurile pe care ei mi le spuneau.

„Copilăria trece, bucură-te de ea

Căci vei deveni adult, și crunt vei regreta”.

Maturizarea însă, s-a cam grăbit

Timpul trecând, nu l-am mai simțit.

Mi-e dor de mine, din trecut

De fata care își dorea mai mult

Dar da, m-am pierdut

Unde și când? Nu știu să răspund.

A fost în trecut, știu doar că a durut

Aveam mulți prieteni..

Sau cel puțin așa am crezut

Crescând, nu m-am văzut

M-am uitat doar în oglindă

Și nu m-am recunoscut

Fetița de ieri, era dispărută în apus.

A durut, nimeni nu înțelegea

Totuși, oare s-a întâmplat ceva?

Da, am crescut.

Problemele venind, eu nu le-am mai văzut.

M-am lovit de ele, dar m-am distrus

Uitându-mă în jur, pe nimeni n-am văzut

Trecând prin ele, m-am împiedicat

Dar tot singură m-am ridicat.

Judecând, toți au știut

Am întors spatele

Întrebând, nimeni nu a știut.

Ce se întâmplă oare cu copila de demult?

Îmi cer iertare mie, fetița din trecut

Care a iubit mult și nu s-a prefăcut

Dulce copilărie, acum te-ai pierdut

Într-un amarnic zbor tăcut.

ANA

Sentimentul stingher

Cânt la pian,

Dar nu știu notele,

Ascult oameni,

Dar nu-i înțeleg,

Privesc cerul,

Dar nu-i văd culoarea...

Ascult păsări

Și privesc,

Multe flori de porțelan,

Dar nimic nu mă mai face

Să simt tot ceea ce-mi place.

Ploaia

Și vin uneori ploi,

Bat încet,încet în geamuri

Ce își lasă lacrima

Să valseze printre ramuri.

Vântul bate tare afară,

Se luptă cu ploaia

Și-ntr-o mare de săbii și de scuturi,

Se lasă înfrânt în toată hărmălaia...

Alerg

Pe iarba deasă,

Pe roua ce s-a așternut,

Alerg.

Alerg și simt vântul...

Simt cum îmi flutură părul,

Cum îmi răcește întregul corp,

Alerg.

Alerg să uit de toate,

Să simt cum mă privește cerul,

Să împart în două ceața,

Alerg.

Alerg de tine

De mine

De lume

Alerg și tot alerg...

MAR

Crăciunul e aproape

Când te uiți, Crăciunul e aproape,

Dar departe-n același timp,

Dacă te gândești așa,

Cât ai așteptat deja,

Să te bucuri de acesta,

Dar pregătit tot nu ești.

Datini,colinde și covrigi,

Fiecare seară își are câte-un rost,

Luate la rând, de la cap la coadă,

Nici de respirat nu ai,

Căci timpul este cu folos.

Pregătiri peste pregătiri,

Musafiri peste musafiri,

Invitați, neinvitați,

Fiecare vine cu câte-un gând bun.

Și așa perioada trece,

Altul nou e în vizor,

Parcă, ca nou început,

Dar la fel facem și pe-ăsta,

Încercând din nou cu altul,

Crezând că va fi mai bine.

CRIS

Secțiunea proză:

Mănăstirea Dintr-un Lemn

Mânăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ monahal din comuna Frâncești, județul Vâlcea.

Paul Alep în anii (1653-1658), ce a fost însoțit de catre Patriahul Macarie al Antahiei, spune că un călugăr a găsit într-un stejar Icoana Maicii Domnului. O voce l-a îndemnat pe acesta să construiască frumoasa bisericuță de astăzi.

O altă mărturisire a mitropolitului Neolit Cretanul, spune că un cioban visase Icoana Maicii Domnului. În această biserică se află Icoana de la care a și pornit construirea acesteia. Biserica a fost construită chiar din stejarul în care se afla Icoana.

Mânăstirea aceasta este foarte vizitată de către mulți oaspeți din înconjurul țării până și în ziua de astăzi.

ALE

Orașul Horezu

Horezu este un oraș în Județul Vâlcea, Oltenia din Romania format din localitatea componentă Horezu (reședința) și satele Tănăsești, Urșani, Romanii de Sus, Romanii de Jos.

Orașul Horezu este născut ca centru etnografic și ca un vechi centru de ceramică populară, iar in același timp este cunoscut ca zonă de practicare a pomiculturii, olăritului, exploatarea și prelucrarea lemnului. Emblema Horezului este cocoșul, un simbol dominant ca ornament pe vasele de ceramică. Ceramica este cocoșul alături de care, însă, întâlnim și alte figuri ornamentale precum: stele, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, pomul vieții, coada de păun. Există și două culori specifice Horezului, acestea fiind roșu și galben.

IZA

Legenda

Drumul oaselor și mireasa fantomă

Drumul oaselor a fost construit la sfârșitul anilor '70, trebuie să fi fost construit cât mai rapid acest drum tehnologic.

Drumul a fost construit cu soldați, cu tineri UTC-ști și cu deținuți de drept comun. Lucrau 10-12 ore pe zi și cu utilaje primitive. Trebuiau să muncească în fiecare zi, pentru că țara avea nevoie de cărbune cât mai rapid. În ultimii trei ani au fost 450 de morți oficiali.

În ultimul an se lucra și noaptea. După ceva timp au apărut și povești despre oameni care cădeau în gropi sau erau călcați de rabe sau pe alții se turna ciment pe ei .

După ceva timp drumul este finalizat și este dat în folosință și au început să treacă sute de camioane cu cărbuni zi și noapte care cărau cărbune la Govora. Dar drumul prost făcut, aluneca și se rupea, camionele se răsturnau, mai erau și morți în accidente, raportări nu prea existau pentru că lumea era fericită că erau locuri de muncă. În anii '90 s-a pus capăt acestui drum și acestei legende, dar nu pentru mult timp. În 1987, în ajunul Înălțării a avut loc o nuntă. Această nuntă a fost făcută la Cernișoara.

Mireasa era din Ursi-Popești, mirele era din Cernișoara și lucra la mina Amărăști. Nunta a fost mare cu sute de invitați, toată lumea se distra. La ora 23 trebuia să se fure mireasa. Vărul miresei și cu câteva persoane au fost de acord să fure mireasa împreună, vărul ei lucra ca șofer la mină, el s-a dus să ia raba de la baza auto. Se zice că era puțin băut. A adus raba împreună cu alții. Au furat mireasa, au luat-o pe drumul oaselor. Din păcate se întâmpla o nenorocire, raba se răstoarnă și mireasa își pierde viața. Peste puțin timp în Craiova, la spital moare și vărul ei.

Nici în ziua de azi nu s-a uitat această tragedie. Oameni spun că mireasa apare la fiecare lună plină și se plimbă în rochia ei albă strălucitoare pe mijlocul drum. NICKI

Secțiunea desen/pictură:

DAR

RHI

DIA

ANDA

Secțiunea pictură religioasă:

ANDY

INA

ILE
Bibliotecar, Aniela Badea

miercuri, 14 decembrie 2022

Biblioteca Publică Tomșani: Concursul Județean "Vâlcea - colț de Rai", anul 2022/ Ediția a XI-a

I- SECTIUNEA POEZIE

Tara mea
scrisa de PRINTESA

Romania este locul

Unde eu iubesc, sa cresc

Limba noastră este dorul

Si cu drag am s-o cinstesc

Codrii verzi si ape line

Dupa ploi, zile senine,

Ma aduc mereu acasa

Romanie maestuoasa

Si acum si pe vecie,

Voi cinsti drapelul meu

Tu, esti una Romanie,

Si te voi iubi mereu!

Emotie

Scrisa de PRINTESA

Inca nu stim ce-i frumos

Fara glas, dar aratos

Este campul plin de flori,

Este soarele din nori

Si cand picaturi de roua

Cad alene doua, doua

Se strecoara printre flori

Rade dimineata-n zori

Doar natura este cea

Care stie a ne da,

Frumusete in privire,

Si multe zile senine.

Sa oprim timpul in loc,

Sa privim din loc in loc

Si atunci vom intelege,

Ca nimic nu se alege!

Doar de noi depinde totul

Frumusetea din tot locul.

Sa iubim , tot ce-i frumos

Ca in viata-i cu folos!

Satul meu Tomsani

Scrisa de LUCEAFARUL

Satul meu e mare , mare,

Un loc pentru fiecare.

Satul meu Tomsani de mult,

E si acuma neintrerupt.

Am si eu un loc in care

Ma simt mai implinit

E acest sat ca o floare

Unde traim fiecare

Acest sat privit aproape

Seamana leit cu o carte

Minunatul sat cu povesti

Tot ce cauti aici gasesti

Acei oameni din satul meu

Buni la suflet si dragi mie.

I am purtat mereu

In ganduri ca o poezie.

Si acum inchei aceasta poveste

Cum niciuna nu mai este

Satul meu bogat in bani

Va fi satul meu iubit Tomsani

Satul meu

Scrisa de STEAUA

Intr-o margine de lume

Langa raul cel batran,

Langa lunca inverzita

Si langa padurea deasa.

Satul meu batran si calm

Sta in tihna singuratic,

Cu o mana de copii

Si doi domni batrani , saracii;

Vara raul e ca oglinda

Lunca verdele aprins,

Padurea deasa , fara fund,

Iar drumul liber si tacut.

Fluturii zboara de zori

Precum si corbi si randunele,

Albinele zumzaie in cor

Si greierii canta in noapte

Iarna neaua-i peste tot

Albul predomina-n prejur,

Casa mea e inalbita

De zapada cristalina.

Drumul e un covor de nea

Si copacii nori de puf

Satul meu e de poveste,

Si sclipeste in Ajun.

Satul meu e de poveste ,

Din basme el e desprins,

Are o splendoare aparte

Si un cantec linistit.

Tara mea

SCRISA DE MARGARETA

Tara mea e tara mandra

Cladita din jerfa sfanta

Este o tara cu altare

Cu glas de privighetoare

Tara mea cu brazi carunti

Ce rasar pe langa munti

Este o tara cu izvoare

Ape dulci si curgatoare

Am o tara si-o comuna

Amandoua ca o luna

Si-o scoala minunata

C- o directoare inteleapta

Si-o biserica strabuna

Parca e ca o cununa

Si un preot iubitor

E pe placul tuturor.

II SECTIUNEA PROZA

Comuna Tomsani

Scrisa de ELA

Pe vremuri, tare demult, pe cand toate erau la inceput pe lumea aceasta , cand nu erau impartirile teritoriale ca in ziua de astazi, aceste locuri, unde se gaseste astazi Comuna Tomsani , erau cunoscute ca ar fi fost construite de zei.

Si atunci, ca si acum, oamenii se indeletniceau cu apicultura , iar mierea era asa de buna si gustoasa, incat lumea spunea ca are gustul ambroziei din Olimp. Doar zeii mancau aceasta hrana si cei care trebuiau sa devina zei. Asa ca localnicii s au gandit ca acel loc era construit de zei, iar vestea s a imprastiat prin lume.

In ziua de astazi , comuna noastra Tomsani , s a dezvoltat frumos, avem tot ce este necesar pentru un trai placut. Comuna noastra , Tomsani, este situata la poalele orasului Horezu si la 43 km distanta de capitala de judet Rm. Valcea, este comuna nepoluata , cu multa verdeata, precipitatii moderate, si temperaturi blande , conditii prielnice pentru locuitori care sunt oameni harnici, gospodari si iubitori.

Comuna este situata intr o zona de deal , cu multe izvoare, livezi de meri si ograzi de pruni , pasuni , fanete si paduri dese .

Prin mijlocul localitatii trece raul Bistrita, care oglindeste toata frumusetea comunei . Raul Bistrita are 3 baraje de acumulare , din care se produce energie electrica.

Comuna Tomsani este renumita si pentru apele sarate care se gasesc in locul numit ,, Apa Sarata,,, , ape foarte apreciate de locuitori, pentru uz medical dar si pentru folosiinta in gospodarie.

Un mare ajutor pentru locuitorii comunei a fost trecerea Mocanitei care pleca din Comuna Costesti, satul Bistrita si mergea la Babeni. Multi oameni foloseau Mocanita sa ajunga in celelalte localitati din judetul Valcea.

Tot in comuna Tomsani avem si Ansamblul ,, Nedeita ,, cu jocuri si cantece, ansamblul ce ne reprezinta cu mandrie oriunde este invitat. In comuna Tomsani se mentin traditiile si obiceiurile locului. In timpul anului femeile se intalnesc la sezatori, sa faca schimb de modele pentu camasile cusute in multe culori vii, inflorate, pentru a infrumuseta costumul popular , pe care il poarta cu drag, respect si mandrie de fiecare data.

De sarbatori locuitorii merg la balurile organizate la caminele culturale, pentru a juca cu drag jocurile specifice si traditionale din zona noastra.

Incepand cu Sfantul Nicolae , cand incep sarbatorile de iarna, si in toata perioada Sarbatorii Nasterii Domnului Nostru IIsus Hristos, Sarbatoarea Craciunului, se merge cu colinda , dupa care in noaptea de An Nou , sunt obiceiurile specifice ,,Pusul Cepei,, pentru a vedea cum va fi vremea in anul care urmeaza, ,,Datul de grinda,, a copiilor pana la 3 ani, si vesela ,,Sorcova,,.

Asa am copilarit, si m am dezvoltat la noi in comuna, copilarie frumoasa, sanatoasa, langa oameni buni si dragi, dornici intotdeauna sa ajute, sa iti fie aproape, sa te sustina si sa ti spuna o vorba buna.

Noi tinerii , trebuie sa pastram tot ce este sfant si bun aici, in comunitatea noastra , sa spunem aceste povesti mai departe si sa pastram obiceiurile si traditiile locului nostru natal!

Satul meu, mic colt de rai

SCRISA DE ESCU

Cuvintele cred ca nu ar putea niciodata sa redea emotia care te cuprinde atunci cand gandul te poarta catre locurile natale.

Vei purta intotdeauna in suflet soarele care ti a zambit pentru prima data atunci cand alergai descult pe iarba cruda si nimic nu ti statea in cale.

Frumusetea locului te-a fermecat pentru totdeauna , radacinile tale, copilaria , linistea sufletului tau sunt universul unicului colt de rai.

De-ar putea vantul sa vorbeasca iar pasarile sa doineasca ar fermeca intr o clipita , orice iubitor de frumos .

Aceste locuri minunate, pline de insemnatate si valoare culturala inestimabila , inconjoara satul natal si se oglindesc in privirea fiecarui trecator , iubitor de traditii si obiceiuri strabune.

In graba sau nu , fiecare loc tiparit pe retina , este o amintire de neuitat pe care cu drag o vei impartasi apropiatilor si celor care isi doresc sa regaseasca simplitatea si frumusetea locurilor de altadata.

Sunt locuri minunate peste tot dar aici simt si cred ca Dumnezeu si a dorit sa puna o picatura in plus , sa picteze un tablou cu o valoare inestimabila, un tablou de suflet unde culorile nu se pastreaza la fel pe panza , dar raman pentru totdeauna in suflet.

Daca porti in suflet frumusetea locului, daca simti cum te innobileaza si iti dezvolta orizontul cultural, atunci plaiul romanesc este parte din tine.

Vei fi legat pentru totdeauna de acel fir de nisip care ti-a atins pentru prima data talpa piciorului.

Suntem datori sa respectam , sa iubim , sa valorificam, sa fim pastratori de traditii si obiceiuri, sa le transmitem fiecarei generatii si sa iubim istoria neamului romanesc.

Fiecare generatie se educa tinand seama de valoarea trecutului nostru de cei care au pus suflet si au facut totul pentru tara unde si au cusut cu fir de aur amintirile de suflet.

Trecutul ne defineste ca popor , prezentul ne cladeste viitorul, pastratori de frumos, parte dintr un buchet de flori multicolor si mandri de frumusetea tezaurului cultural romanesc.

III. SECTIUNEA PICTURA/DESEN

1.pictura realizata de ZINA