Câștigătorii concursului Vâlcea - Colț de rai - Etapa locala Păușești-Măglași 2018

Câștigătorii concursului Vâlcea - Colț de rai - Etapa locala Păușești-Măglași 2018

Secțiunea desen

Premiul I: SOARE, cu desenul "Griuri colorate sau România peste un secol"

Premiul I: VIOARĂ, cu desenele "România peste 100 de ani"

Secțiunea proză:

Premiul I: DOR cu eseurile: "Dor de frunze"

Dor de frunze

M-a apucat un dor de frunze, în suflet și peste tot, că nu mai pot .Hai să căutăm una, că e vânt și că e ceață, care-o găsește primul să aibă noroc în viață. Tăcere. Nu răspunde nimeni chemării mele. Sincer să fiu, nici nu aștept s-o facă cineva .Am rostit ,și eu , cuvinte care mi-au venit în minte, ca un ecou din anii frumoasei mele copilări, căci  așa  începea în fiecare toamnă târzie joaca mea și a prietenilor mei zglobii,prin dumbrava plină de frunze, cu un dor și cu îndemnurile mele motivaționale, hotărâte și solemne:

"Haideți prieteni, cu certitudine, vom găsi, aici, în dumbravă frunze din abundență. Ascultați-mă, cu atenție, însă. Din  tot palatul de frunze arămii, doar o frunză, frunza de aur, e purtătoare de noroc și ,doar mie, căpeteniei voastre îmi e hărăzit s-o găsesc. Dar, pentru că nu sunt, parcimonios, din fire, o voi împărți, bineînțeles, cu voi, bravii mei camarazi neînfricați.  Nu vă fie teamă de ceață. Între mine, cel mai viteaz spadasin din ținut, și această cenușie doamnă va avea loc o altercație, când îi voi spune să dispară, fiindcă ea nu înțelege niciodată de vorbă bună, când are chef să orbecăiască, nebună. Ceața asta urâcioasă are ordin de la dumbravă  să camufleze frunza de aur, frunza mult râvnită de noi, frunza noastră norocoasă, care ne va ajuta să avem mult,    mult noroc în viață… Noi, însă, uniți, ca de obicei, vom asalta palatul de frunze arămii și-i vom cere dumbrăvii frunza de aur, aducătoare de noroc, pentru noi, cei mai neînfricați luptători... Dar, până atunci, vom da piept cu sălbaticul vânt, care rătăcește de-o vreme prin palat. Turbat de furie că-i vom încurca pașii de dans cu grațioasele frunze, vindicativul domn, vânt se va lupta cu noi până la ultima-i suflare, căci are și el un capriciu: nu concepe să plece din palat, fără alai de frunze arămii. Folosiți-vă, așadar, spadele, eludați legile scrise și nescrise, croiți-mi cale spre inima palatului, spre victorie! La atac, oștenii mei ne-nfricați! În curând frunza de aur va aparține, celor mai viteji spadasini, care cred în frunze magice și-n minunate povești ."…

Pesemne, doar eu, am crezut, cu adevărat în frunze magice  și-n fascinante povești copilărești… Frunza de aur, doar mie mi-a adus noroc… Toți oștenii mei,  prieteni dragi din copilărie, au fost duși, fără voie, probabil de răzbunătorul vânt,  departe de  dumbrava minunată, departe de ulița copilăriei noastre, departe de palatul de frunze în locuri agreate de părinții lor pe harta Planetei Pământ, în  locuri în care cuvântul "dor" nu există și nici frunze de aur, frunze vrăjite…

Azi, doar eu, mai țin ceața departe de ținutul acesta vrăjit, unic pentru mine și tovarășii mei de joacă din copilărie, doar eu mai pun frunze de aur între pagini de jurnal, doar eu  mai pun frunze, cataplasmă pe nevăzute răni și, doar pe mine, mă apucă  toamna, un dor de frunze, în suflet și peste tot... Cine știe, poate și pe spadasinii mei viteji din copilărie îi încearcă, uneori un fel de nostalgie, când ș-amintesc de castelul de frunze din copilărie. Din păcate nu-i mai pot răscoli frunzele arămii, căci frunza lor norocoasă  s-a rătăcit printre file de jurnal sau, poate că a fost purtată de răutăciosul vânt, cine știe unde pe pământ…

După un deceniu, doar eu, căpitanul neînfricat al căutătorilor de frunze magice, ca un anahoret al ținutului acesta fermecat mai iau cu asalt palatul de frunze. Le răspândesc bucuros, cu entuziasm copilăresc. Cardiganul meu gri se-mpodobește cu fabuloase frunze arămii, iar mintea mea se umple cu frumoase amintiri, cu magică joacă de copii, cu dor infinit de  frunze ruginii…

"Privire în viitor"

Privire …în viitor

Cum va fi peste un secol România? Cum va fi lumea și cum va arăta ea, peste un secol?... E greu să-mi închipui… Și totuși voi încerca…

Pentru a "vedea" viitorul României trebuie să privim spre trecutul acestei țări și, bineînțeles spre trecutul lumii din care face parte. Mai întâi să vedem, din punct de vedere istoric, ce a fost în urmă cu o sută de ani și cum a evoluat societatea omenească din acea vreme. Istoria timpului de acum un veac începea cu terminarea unui mare război mondial în urma căruia au dispărut imperii și s-au format state naționale. Un eveniment de mare importanță  s-a întâmplat, atunci și pentru țara noastră: reîntregirea neamului, făurirea României Mari prin unirea vechiului regat cu Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat. Schimbări majore în toate domeniile s-au produs în acea vreme în România și în exteriorul ei: libertate națională, schimbări sociale, industrializare excesivă și progres tehnic. Toate acestea s-au produs cu mare repeziciune. În două decenii, omenirea a  trecut printr-un alt război mondial, cel de-al doilea. În urma  acestuia schimbări de mare importanță s-au produs, din nou, în România și-n lume. Istoricii vorbesc despre dispariția coloniilor din zonele lumii mai puțin dezvoltate și despre apariția a două sisteme sociale diferite și contradictorii: capitalist și socialist. În Europa a avut loc o separare, s-a tras o cortină între est și vest și o ură între un sistem și celălalt numită războiul rece. Câteva decenii România a fost comunistă și a cunoscut un regim caracterizat prin lipsuri materiale și îngrădire a libertăților umane. După război lumea a  cunoscut, din nou, o perioadă accelerată de dezvoltare în toate domeniile de activitate și, mai cu seamă, în domeniile știință și tehnologie. Încă din timpul războiului și, poate, ca urmare a acestuia, s-au intensificat cercetările atomice, folosindu-se pentru prima oară și sper pentru ultima oară, împotriva omenirii, ca armă de distrugere. Energia atomică înseamnă progres, civilizație, salvare, dar, din păcate a însemnat și înseamnă  și distrugere pentru omenire. În ultimul sfert de veac s-a reușit ieșirea din  sfera gravitațională a pământului și plasarea de sateliți. Omul a ajuns, de asemenea pe lună cu ajutorul unor aparate gândite și realizate de el. Și, tot datorită tehnologiilor și puterii minții lui, omul a reușit să trăiască, ce-i drept, în interiorul unor aparate, mult timp în afara spațiului terestru. În ultimul deceniu al secolului trecut ceva uimitor s-a  întâmplat cu lumea și din alt punct de vedere. Mă gândesc la diminuarea simțitoare a diferențelor de la un sistem social la altul. Cortina de fier, războiul rece, cum se numea atunci, a luat sfârșit, cel puțin în Europa, dacă nu în toată lumea. A fost, aș putea spune, un război care s-a terminat înainte să înceapă. După sfârșitul acestuia, omenirea  s-a confruntat cu  alte probleme. Poluarea, cauzată  de industrializarea  excesivă, de folosire exagerată a hidrocarburilor, combustibililor fosili, a zăcămintelor de petrol și cărbune, degajarea în atmosferă pământului a foarte mult  dioxid de carbon, pe care vegetația nu-l poate consuma. Acumularea acestui gaz pune în pericol planeta prin, așa numitul efect de seră. Tot legat de mediu o altă problemă (provocare) a fost, și este, marea cantitate de deșeuri greu degradabile, care dăunează sănătății. Lumea se confruntă și cu alte probleme. De exemplu populația pământului a sporit foarte mult (nu și populația țării noastre!, din păcate) ajungându-se la peste  7 miliarde de oameni. În aceste condiții, există teama că, dacă ritmul se păstrează, resursele, bunurile materiale să se epuizeze. În ciuda acestui fapt, îmi place să cred că lumea, căreia îi aparțin și eu și țara mea, România, rațională și conștientă, va trece cu bine peste toate provocările și că peste un secol, toate aceste temeri vor dispărea, România, Europa și întreaga lume va fi schimbată în bine. Cine va trăi atunci, peste un veac, va cunoaște cu adevărat binefacerile creative ale minții omenești. Este posibil să comunicăm cu alte civilizații din univers, să descoperim mistere și taine încă nedezlegate. Se va schimba, și cred că asta e foarte important, mentalitatea și comportamentul oamenilor. Se va ajunge la o conviețuire socială bazată pe înțelegere, respect și ajutor reciproc. Fără  îndoială, peste un secol, calitatea vieții trebuie să fie superioară față de cea de acum. Dacă în prezent ne temem de multe, peste o sută de ani, grija zilei de mâine, cred eu, nu va mai fi o problemă. Omul va conștientiza că aparține societății, că este dator să fie în slujba ei, iar societatea îl va apăra pe fiecare individ.

În opinia mea, peste un secol învățământul gimnazial va dura mai puțin, va începe de la o vârstă mai mică și se va termina odată cu majoratul, lăsând un spațiu mai mare învățământului  superior  în care să se formeze specialiștii. Învățământul gimnazial  va avea, printre altele, și rolul de a diviza după aptitudini, absolvenții pe profesii. Școlile din învățământul gimnazial se vor deosebi de cele actuale prin faptul că sălile de clasă vor fi un fel de laboratoare, cunoștințele având un suport real. Învățământul superior va fi, și el, legat direct de specialitate, se va realiza, cum s-ar spune, la fața locului, dar nu într-un loc anume, în mai multe, un fel de  schimb de experiență. Progrese mari "văd" și  în domeniul sănătății. Multe boli, acum grave, își vor găsi leacul. Se va pune accent pe prevenție, pe cauzele care produc boala. Clinici specializate, medicamente noi și o cooperare internațională, va face ca speranța de viață și perioada activă a omului să crească mult. Peste un secol alimentația va fi, sper, una sănătoasă, drogurile și alte vicii nesănătoase vor dispărea. În alimentație se vor folosi alimente sănătoase și necesare. Vom călători rapid, pe căi terestre, pe ape, în aer și în cosmos cu mijloace de transport confortabile, în siguranță. Energia pe care o vom folosi peste un veac, cred că va fi ca și în prezent. În plus vor apărea  și alte forme de energie necunoscute astăzi. Va scădea mult energia produsă de cărbune, petrol și  gaze, crescând utilizarea energiei pentru producerea căreia se va folosi uraniu și alte metale. Energia solară și  energia eoliană vor cunoaște o dezvoltare majoră. Peste un veac, oamenii  vor locui, cred, eu, în orașe mari, în care, însă condițiile de viață vor fi diferite de cele actuale pentru că orașele nu vor fi poluate, vor avea multe spații verzi, multă  ordine, multa  lumină iar,  densitatea populației, va fi exact atât cât trebuie pentru o viață liniștită. Peste o sută de ani munca fizică va fi mult mai puțină, totul va fi automatizat, computerizat și roboții vor fi prezenți în toate domeniile de activitate, munca va fi una intelectuală, realizată de la butoane. Administrația, instituțiile vor fi altfel decât în prezent pentru că vor fi puse în slujba și folosul societății, societate pe care o văd (și mi-aș dori mult să "văd "bine) peste un veac lipsită de răutăți, cu oameni noi care vor avea mult spirit civic și multă conștiință. În opinia mea, societatea viitorului se va baza și va promova în conducerea ei valorile umane, va dispărea incompetența și ceea ce, acum se numește corupție …

E greu să anticipez  dacă  peste un veac, în România și-n lume, actuala ordine socială va rămâne cum  este  sau va suferi modificări. De dorit ar fi, așa cum, sper eu cu tot optimismul meu, să existe o bună înțelegere internațională, bazată pe respect reciproc. Țara noastră,  în privința dezvoltării economice și sociale face parte din Uniunea Europeană, iar în ceea ce privește securitatea, face parte din NATO, organisme internaționale în cadrul cărora, avem posibilitatea să progresăm continuu. Este posibil ca și aceste organisme, în decursul timpului să sufere modificări.

Încercând să privesc  în viitor, peste un veac, am pornit de la istoria României și istoria lumii cărei îi aparține, în ideea că  nu poți vedea viitorul fără să cunoști  trecutul, evenimentele trebuind  privite în procesul apariției  și dezvoltării lor, în strânsă legătură cu condițiile care le-au produs. Am prezentat, în continuare, care sunt, în opinia mea, provocările cărora trebuie să la facem față. Varianta optimistă a viitorului  lumii și țării noastre peste un secol, așa cum o văd eu, ar fi așa, după  cum am scris, o societate mai umană și  progres tehnic extraordinar de mare. Și, dacă se spune că la anumite intervale de timp istoria se repetă, aș vrea ca evenimentele care vor avea loc în viitorii o sută de ani  să nu ne dea înapoi, să ne împingă  înainte, spre mai bine.

"Peste o sută de ani..."

Peste o sută de ani…

Tehnologia e prezentă în viața noastră la fiecare pas și, deși oamenii au ajuns în spațiu și roboții realizează multe dintre activitățile oamenilor, sunt multe lucruri, care mă deranjează  și, care ar putea fi ok.  Pentru mine, dacă s-ar pune în practică  câteva idei și puțină tehnologie.

Vă întrebați, poate, ce ar putea să mă deranjeze pe mine, un băiat de treisprezece ani, care nu are "griji", merge la școală, citește SF-uri, ascultă muzică, iubește jocurile online, are părinți buni, scrie povești și poezii, visează să schimbe lumea, într-o zi, să-i facă viața mai ușoară, s-o facă mai bună… Ei,bine multe din câte se-ntâmplă în jurul meu, îmi displac pentru ca-mi "strică "zilele și-mi fură, puțin, câte puțin din neprețuitul timp al copilăriei. Astăzi, de pildă, m-am trezit la ora șase, pentru că ,în mare  grabă,a trebuit  să fiu în mașina tatei ,care parcurge ,într-un trafic infernal,douăzeci și patru de kilometri până la scoală. Pentru că stăm câteva zeci de minute blocați pe străduțele orașului, aflat în nesfârșite  lucrări de modernizare , îmi vin în minte o mie de gânduri …mâine va trebui să mă descurc singur ,cu naveta (patru kilometri cu ghiozdanul de zece kilograme în spate), cu gospodăria, cu antrenamentele, cu școala fiindcă părinții mei vor merge la un spital din capitală pentru analizele periodice ale mamei…și, seara, obosiți,  nu vor  mai avea vreme , decât să-mi citească lecțiile de scoală pentru ca eu  să le recapitulez,să-mi pot scoate ochelarii  de vedere și să-mi odihnesc ochii , scutindu-i de cititul la lumină artificială…mâine, după analizele medicale din cadrul clubului de scrimă la care activez, va trebui , din nou , să accept refuzul de a participa la campionatele naționale , din cauza miopiei mele…

Încerc să fac , totuși  ceva util ,așa că respect indicația doctorului oftalmolog,aceea de a închide ochii pentru odihnă la fiecare jumătate de oră de" utilizare excesivă" a lor și" privesc' în viitor…anul 2118, ora …aproape opt… mă trezesc odihnit, iau  micul dejun în tihnă , îmi iau coolborseta de cinci grame în care am pus disketscool-ul, care conține toate caietele și cărțile mele de scoală, mă așez confortabil în aeromobilul meu, apăs butonul "școală"și pornesc liniștit spre școală pe ruta mea aeriană ,visând  la după -amiaza  zilei de mâine când,după ce voi "citi"tot ce voi dori despre lecțiile de școală și despre aventurile eroilor din romanul meu preferat cu ajutorul  microcititorului, introdus in disketscool sau în coperta romanului ,voi petrece timp  de calitate cu părinții mei,  pentru că mama e liniștită în privința sănătății ei, fiindcă aplicația online "realecographilive", realizată în cinci minute, de acasă, îi va indica precis starea de sănătate …voi merge la antrenamentele de scrimă, îmi  voi pune centura "okirelax" în dreptul inimii și mă voi duela, fără teama că tensiunea globilor mei oculari va crește și odată cu ea, miopia mea…sunt fericit pentru că simt, că mâine voi avea  acceptul de a  participa la  campionatul național de scrimă…

"Poți să mergi liniștit", aud ca prin vis, și mă grăbesc să sar în sus de bucurie…în sfârșit am șansa să devin campion!...Deschid ochii și vocea blândă a tatei mi-alungă visele…"mai sunt cinci minute până începe prima oră la scoală "... cobor grăbit din mașină, îmi pun în spate ghiozdanul de 10 kilograme și-n timp ce străbat curtea școlii" liniștit" îmi spun în gând….: "peste o sută de ani, copiii, asemeni mie, se vor bucura , din plin , de copilărie și  vor  avea șansa să ajungă campioni…sunt sigur de asta, pentru că eu iubesc informatica , iubesc să fac programare, am multe , multe idei și,ca mine,sunt mulți copiii  ,care doresc să ofere semenilor o viață mai ușoară, să facă lumea mai bună! "…

Secțiunea Poezie:

Premiul I: MEȘTERUL MANOLE, cu poeziile:

                                              Viziune

Cum te văd , eu Românie

Peste ani și ani și ani

Când vei strânge -ntre  hotare

Înc-un secol de trăiri

Îți voi spune, țară floare,

Cu petale roz sau gri

Căci gândesc ades la tine

Și la soarta ta prin veacuri,

Țara mea cu gust de miere

Și-ncercată-n multe focuri…

Ca  o mândră stea-ntre stele

Luminând poteci și drumuri

Înspre origini, înspre vetre

Fiilor pierduți în neguri

Căutând după himere.

Ca pădurea verde, verde

Cu copaci înalți  și zvelți

Ce privesc mereu spre soare

Cu ochi limpezi, cu ochi vii

Plini de raze  și  culoare.

Ca o ploaie cu șiroaie

Dintre cele mai zglobii,

Ce pătrund adânc în glie

Să-ți adape rădăcini

De putere, de iubire.

Ca o mamă ierătoare

Cu copiii ei rebeli,

Care s-au întors din lume

Arși de dor și remușcări

Ca s-o roage de iertare.

Ca o oaste-nvingătoare

În războaie mari și mici

Cu idei sau cu concepte

Renegate de-ai tăi  fii

Fără  ură , fără arme…

Fi-vei astfel, țară floare

Cu petale roz sau gri!

Gândurile-mi sunt la tine

Și la soarta ta prin veacuri,

Țara mea cu gust de miere

Și-ncercată-n  multe focuri.

Fi-vei, astfel, Românie!

Peste ani  și ani și ani

Când vei strânge-ntre hotare

 Înc-un secol de trăiri!...

Centenar

Cu-n veac în urmă,atunci, odată

Românii vrură să trăiască laolaltă

Și să-ntregească țara, România

Atât cât avuseseră strămoșii glia.

Cu-n veac în urmă, visul lor măreț

Era, atunci, momentul să ia viață

Orice s-ar întâmpla, cu orice preț

Să facă România mai măreață.

Era , atunci în lume război mare

Dus între țări, imperii ori popoare

Necazuri, jale, mult amar,

Dar și speranțe mari în viitor.

N-au pregetat, atunci să moară

În luptă cu dușmanii, pentru țară

Pe Jii, la Mărășești, Oituz, Răzoare,

Să facă , pentru noi, o Românie mare!

Premiul I: MIORIȚA, cu poeziile 

                                           Vara

 De un timp avem, nu pare

Cer senin, zile mărețe și amiezi dogoritoare.

Cireșar, cuptor, gustar,vin la rând în calendar!

Recreație  totală pentru mine, un școlar.

În natură vara vine cu verdeață, gâze, flori

Și căldură toată ziua, care-ncepe chiar  din zori.

Cerealele în lanuri numai bune-s de cules

Anotimpul-i de recoltă pentru grâne, mai ales.

În livezi avem caise, piersici mari și pere moi

Ș-alte fructe,tot gustoase ,mult plăcute pentru noi.

Pepeni, lubenițe coapte și chiar struguri sunt în vii

Și încep să intre-n pârgă, meri de vară aurii.

Se cosește iarba-n câmpuri și se fac căpițe mari

Strâng nutrețuri pentru vite, fermierii gospodari.

Grădinarii dau cu zorul și lucrează cât se poate,

Ca nimic să nu se piardă și sa scoată multe roade.

Din orașe pleacă lumea ca să aibă ceva tihnă

Pe la munte , pe la mare în concedii de odihnă.

Și se-ntâmplă tot în vară, nu mereu e vreme bună

Mai sunt zile înnorate, vijelie și furtună.

Lumea crede că în vara, cu căldură și mult soare

Este bine să mai facă, cu plăcere și pe tihnă,

După munca de un an, un concediu de odihnă.

Unde oare? Unde oare?Ori la munte , ori la mare!

Iarna

Îmi doresc, acum ,în iarnă, să mă bucur și să fie,

Ger, zăpadă și să-nghețe ape , râuri în  câmpie.

Moș Crăciun s-aducă daruri , puse-n sania cu reni

Cum e datina străbună, an de an în sat la noi.

Și din zare până-n zare, ca natura să albească,

Straturi groase de zăpadă, care să nu se topească,

Flori de gheață,figurine, în afară, pe la geamuri

Și pe pomii din livadă, promoroacă , sus pe ramuri.

Ș-o vacanță cu colinde și copii care urează,

Cu Crăciun, cu Sfânt Vasile, cu An nou și Bobotează

Și atunci  când e zăpadă, săniuță și patine

Că așa ne place iarna  când copiii se simt bine.

Și acum rostesc  urare de la munte  pân' la mare

Și o zic ,cu bucurie  celui mic și celui mare :

"Sănătate ,mulțumire, să avem ce ne dorim,

Și în anul care vine, tot voioși să ne'ntâlnim!

Secțiunea  video:

Premiul I: RAM, cu filmuletul "Comuna Păușești-Măglași peste 100 de ani"