joi, 13 iunie 2019

Galicea ,,Concursul ,,Vâlcea-colț de rai”, lucrările etapei locale

Premianții etapei locale, a Concursului ,, Vâlcea-colț de rai”, ediția a VIII- a, faza locală, Galicea -2019.


Secțiunea proză scurtă
         Premiul I

   Ținutul de gheață

Întotdeauna am visat la un ținut de gheață. Aveam fiecare detaliu întipărit în minte. Îmi doream mai mult decât orice să pot merge acolo, deși știam că este imposibil,totul fiind doar în mintea mea.
Îmi construisem cu trecerea timpului totul,castelul cu un model fermecător,ușile ferecate,grădina plină de sculpturi magice,satele construite tot din gheață și cel mai bun prieten al meu,omul de zăpadă ,,Zăppi”.
Locuitorii ținutului erau oameni normali ca și mine.Deși totul era din gheață,ținutul era magic,locuitorii nesimțind frigul.
Într- o seară,stăteam și îmi imaginam că eram în ținutul meu.Totul era atât de frumos și imaginându-mi eu povestioara, am adormit.Era un somn așa dulce, dintr- o dată eram într- o cameră albă cu un portal mare de la care nu îți puteai lua ochii la cât de strălucitor era.
Am pășit cu puțină teamă,dar eram curioasă să văd ce găzduiește acel portal. Eram în aer și nu îmi venea să cred.Eu puteam să zbor,chiar puteam să zbor ca o zână din povești.
După o lungă călătorie,am ajuns unde nu credeam că o să ajung vreodată. Ajunsesem chiar în dormitorul meu din palatul de gheață,care spre surprinderea mea,nu mai era imaginar.
O masă din gheață, cu un model minunat, era pregătită pentru mine,cu bucate alese,Zăppi-omul de zăpadă, știind că o să ajung acolo.
Am mers în sate și am luat fiecare loc la pas pentru a nu rata nimic din tot ceea ce creasem.
Locuitorii erau cei mai buni oameni pe care îi întâlnisem,iar copiii erau niște îngerași.
Aveam și o caleașcă din gheață,cu roți de cristal  trasă de doi reni, ce era pregătită oricând aveam nevoie.
Ceasul mare a început să bată,semn că era timpul să plec sau tot ce creasem va dispărea.
Îmi era așa greu să mă despart de ținut, dar Zăppi a spus, că voi putea veni în fiecare noapte, până în ora trei.
Portalul m- a adus înapoi acasă,dar toată noaptea am stat și m- am gândit la ce se întâmplase.


2105ANR


                                                   Secțiunea legende / poveștile Vâlcii
                                                                       Premiul I



Biserica Sf.Nicolae

Biserica parohială cu hramul ,,Sfântul Nicolae”, din satul Cocoru, comuna Galicea, județul Vâlcea, construită din lemn,în secolul al XVIII- lea, amplasată într- un peisaj de poveste, înconjurată de o pădure, ascunde o legendă veche, de sute de ani.
Bătrânii povestesc cu emoție ceea ce le spuneau și bunicii lor, cu ani în urmă.
Legenda spune că înaintea actualei biserici era una mult mai mică,construită cu sute de ani în urmă, de niște haiduci.
În pădure, nu departe de biserică,haiducii au construit o fântână,lângă care se spune că s-a îngropat o mare cantitate de aur.
În fiecare an,în noaptea de Anul Nou,bănuții se ridică și dansează în jurul fântânii.
Oamenii spun că dacă cineva încearcă să ia aurul, acesta va avea ghinion în viață, o lungă perioadă de timp.
Un alt lucru interesant este acela că aurul nu se vede pe camerele de fotografiat.
Este o legendă veche,povestită prin viu-grai, a locuitorilor satului și a bisericii,fântâna existând chiar și în zilele de astăzi.



2105ANR


                                                                Secțiunea poezie
                                                                      Premiul I


                                 Viața

 De la absint să fie, că totul se-nvârte în jurul meu,                                                                                Viața,o călătorie, eu propriu ghid în turul meu,                                                                                         Și-o ard tot mai singur și nesigur  ,                                                                                                           Mă asigur contra a proaste șiretlicuri,                                                                                                        Și desigur că mă duc cu capul.                                                                                                                   Dar pana la urma ce suntem noi?                                                                                                      Suntem oare niște goi ?                                                                                                                             Suntem niște purtători de speranță,                                                                                                           Ce urlă-n liniște,                                                                                                                                 Alergători și până la finish e lirica,                                                                                                          E făcută să rupă lanțuri,                                                                                                                     Când cei de sus aruncă lațu                                                                                                                        Tu, aruncă brațu,                                                                                                                                       Cu pumnul, sus spre cer, cum aruncă Agațu,                                                                                              E lirică și daca n-aș avea-o aș fi nebun,                                                                                                     Am probleme, mi le pun    pe hartie și le spun,                                                                                         Lui și ție, pe-un top de coli,                                                                                                                        De parca am fi prieteni buni,                                                                                                                     De fapt stai,                                                                                                                                                Poate de fapt chiar asta-i!

TNV24

Natura
Natura mea, ești de vis,
Parcă sunt în paradis                                                                                                                              
Ai nuanțe de culori                                                                                                    
Superbe, puse în flori,                                                                                                             
Verdele, cel plin de viață,                                                                                                    
Galbenul strălucitor,                                                                                                             
Albastrul plin de speranță,                                                                                                              
Spus, culoarea zeilor.

Când te privesc parca sunt altul,
Dar sunt la fel ca întotdeauna,
Eu te recit neîncetat,
Esența ta ma inspirat,
Să umplu mii și mii de foi,
Chiar dacă noi suntem goi.

Probabil ar mai trebui,
Să mă odihnesc un pic,
Dar…. mă simt neobosit,
Mai ales când îmi spui ceva
Ce mă miscă, precum un cutremur de 10 pe richter.
Și mă salt pe el,
Până iese o strofă de 10, termită,
La cum arde instrumentalul,
Că stau și-mi forjez mentalul,
Până se-ncinge la temperaturi ce topesc metalul,
Acum te las, îmi sună timpul din ceas,
Am zis că nu mai fac poezii ca tin post
Da-nafara de pix pe multe le tin prost!

TNV24

Singurătatea


Într-un loc ferit de viață,                                                                                                   
Într-o poieniță verde,                                                                                                                     
Privește-un om cu mustață,                                                                                                        
Dar privește adânc în gol.                                                                                                      
Stă și se gândește el,                                                                                                            
Cu ce a greșit de fel,                                                                                                                        
Soția lui a murit,                                                                                                                     
Copiii l-au părăsit,                                                                                                                          
Spre case și-au făcut drum,                                                                                                       
In urmă nu se mai uită,                                                                                                                      
Li se pare că e fum.                                                                                                                        
Revenind la omul nostru,                                                                                                                              
El se roagă tot mereu,                                                                                                                         
Să-l mai sune și copiii,                                                                                                                          
Dacă nu cere prea mult,                                                                                                                       
Că tot a ajuns cărunt…                                                                                                                           
A slăbit, e mai mărunt,                                                                                                                 
Timpul tot nu l-a iertat,                                                                                                                    
A trecut, s-a întristat.                                                                                                                        
Nu mai are mult nici el,                                                                                                                     
Se duce tot sus în cer,                                                                                                                           
Lângă soția lui iubită,                                                                                                                                       Ce se simte părăsită.                                                                                                                             Aceasta a fost o poveste,                                                                                                                            Despre un bătrân ce nu mai este...                                                                                                         Ascultați cu înțelepciune,                                                                                                                     
 Din povață învățați!                                                                                                                                     
Cât mai aveți o familie,                                                                                                                                      Iubiți-o cât mai puteți,                                                                                                                                       Nu fiți lacomi și șireți.


TNV24
                         Premiul I
           
            Rapsodii de primăvară

În dumbrava dinspre-apus                                                                                                                          Într-un cuib de vrabie ascuns,                                                                                                                    Stă un pui micuț,golaș,                                                                                                                               Desfătându-se la soare,în micuțul său sălaș.

Florile albe și gălbui,puse una lângă una,                                                                                                  Te îndeamnă să le admiri și să le miroși într-una.                                                                                      Ca un mic colțișor de rai,ele desfată universul,                                                                                         De-o culoare prea măiastră ca să le descrie versul!

Brazi înalți,tufișuri multe,mii de roiuri de albine,                                                                                      Dau ocol neîncetat, lacurilor cristaline.                                                                                                      Totu-i cântec,armonie,în dumbrava înseninată,                                                                                        Voie bună,veselie,prevestesc o primăvară.

SIA2005



              Mozaic de gânduri

Îmi pictez lumea în mii de culori vii,                                                                                                        Zâmbesc când surprind zâmbete de copii.                                                                                                Mă bucur din lucruri mici,sau poate chiar prostii,                                                                                    Dar poate că mulți facem asta,deoarece suntem copii.

Mirosul unei adieri,naiv,de primăvară,                                                                                                      Îmi pare esența dulce a vieții,cu gust de scorțișoară.                                                                                Iubesc mirosul de lemn dulce din filele unei cărți,                                                                                 Îmi plac eroii comparați cu niște zeități.

Zâmbesc șăgalnic când aud sunetul de grafit,                                                                                             Mă roșesc atunci când privesc un tablou reușit.                                                                                        Nici să miros un trandafir nu mi se pare inutil,                                                                                          Și toate acestea,deoarece sunt copil.


SIA2005


 Premiul II         

România

Sângele conducătorilor  noștri,
Cel mai remarcabil, cel mai apreciat,
Ei au fost în stare să lupte și cu monștrii,
Ca să avem poporul evidențiat.

România este foarte valoroasă,
O țară mică, dar frumoasă,
Suntem puțini, dar putem convinge,
Că pe oricine putem învinge!

Sunt mândră de țara mea,
Și voi fii cât voi putea,
Cu cele mai frumoase imagini,
Parcă ar fii o carte cu multe pagini!

Aici mă simt ca acasă,
Aici am cele mai frumoase amintiri
Țara noastră este luminoasă,
Și vom avea parte de multe trăiri.                                                                                                                        

DREAM2005

Liniștea

Stau lângă geam,obosită în camera mea,
Sună ciudat,dar uneori îmi place să ascult liniștea.
Liniștea pentru mine înseamnă îmbrățișările tatălui,
Picăturile de ploaie sau ,,tic-tac-ul” ceasului.
Liniștea e acea armonie pe care o simți când ești cu familia,
Sau când citești o carte și dai mai departe fila.
Sunetul ploii,apa râului sau frunzele suflate de vânt,
Pentru mine,liniștea le descrie într- un cuvânt.
Atunci când mintea îți e îngândurată și sufletul plin de orgoliu,
Închizi ochii și te așezi liniștit pe fotoliu,
Iar îngrijorarea dispare,apare inocența,
Atunci când ploaia însăși, își face prezența.
Adormi ușor cu ochii închiși și zâmbești calm,
Cu sunetul ploii pe fundal.
După o oră,când ploaia s-a oprit,
Deschizi ochii și zărești un curcubeu care te vede zâmbind,
Realizezi că totul s- a terminat,
Și îi mulțumești liniștii, că te-a ajutat!                                                                  

DREAM2005

                  Premiul III

Ne punem capăt singuri existenței!

Ne punem capăt singuri existenței!
Poluând necontenit, pe mama ce ne-a ocrotit,
Trădând-o ca niște infideli,
I-am trădat flerul și încrederea,
Și fără prea multe socoteli,
S-a dus și înțelegerea.
Ripostăm  cu arme brute,
Natura începe și ea să lupte,
Ne atacăm unul pe altul...
Comuniunea om-natură,
De mult s-a dezechilibrat,
Și s-a format acum o ură,
Care mai mult ne-a dezbinat...
Banul e stăpânul nostru,
Noi pe el îl prețuim
Agricultura și natura,
La ele nici nu ne mai gândim.

CAG2005

            Primăvara

Pământul se dezgheață,
Iarba înverzește,
Și florile-nfloresc,
Miresmele sporesc.

Albinele roiesc,
Fluturii zboară,
Furnicile aleargă,
Iar păsărelele ciripesc.

Primăvara a sosit,
Ghioceii au răsărit,
Zambilele au îmbobocit,
Pădurile au înverzit.

NICO2008

    Mențiune

Natura


Natura se aseamănă cu o fecioară,
Nouă ne este superioară,
Ea ne face să zâmbim,
Și ne-ajută să trăim.

Soarele pictat în aur,
Este mândru, drag și faur,
El sărută pădurea adormită,
De acum, proaspăt înverzită.

Ea ne dăruiește tot ce-i mai bun,
Să ne-ajungă din vară până-n Crăciun.
Fructe și legume de noi cultivate,
De gospodari cu drag conservate.

IMC2005

Pădurea

Nu departe de casa mea,
Știi pădurea,stă și ea,
Se aud cântând mereu,
Păsările- n jurul meu.

Aerul e curat și-mi pare,
Dar pădurea-i și mai mare,
Plină de veselie,
Și multă iubire.

Când mă așez pe iarba verde,
Liniștea în jur se vede,
Inima îmi bate tare,
Când mă uit în depărtare.

VMD14

Speranța

Totu-n jur îmi pare,
Frumușel ca și o floare.
Când privesc Pământul,
Viața este peste tot,
Când privesc cerul,se liniștește tot.

Când privesc în jurul meu,
Parcă cresc mereu și eu.
Cresc frumos și înfloritor,
Pe natură o ador.
Fără ea nu este viață,
Fără ea nu e speranță.

VMD14

Adevărate amintiri

România noastra dragă
Este plină de clădiri,                                                                                                                    
Care înseamnă pentru noi,                                                                                                       
Adevărate amintiri.
Este plină de statui,                                                                                                                    
De picturi, de vechi armuri,                                                                                                          
De minuni ce au trait,                                                                                                                      
Din vechi vremuri sau gasit.
Îmi doresc și voi să știți,                                                                                                              
Ce istorii și ce prinți,                                                                                                                    
Și câți oameni au trăit,                                                                                                                    
 În aceste mari clădiri.

AEE03

Pământul  

O pământ, pământul meu,                                                                                         
Ce ai ajuns sprijinul meu,
Toți pădurile îți iau,                                                                                                                             
Și din apă îți tot beau.                                                                                                                      
Tu încerci să te răzbuni,                                                                                                        
Dar te umpli doar de fum,                                                                                                      
Și când vrei să izbutești,                                                                                                            
Doar gunoaie iți găsești.                                                                                                            
Eu încerc să te ajut,                                                                                                              
Oamenii să îi conduc,                                                                                                                      
Să salvam cea mai rămas,                                                                                                             
Din pământul nostru drag.


AEE03


           DESEN

Premiul I

   Premiul II




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu