Vâlcea colț de rai - Costești, etapa locală

                 Ca în fiecare an în care am participat, la festivitatea de premiere a elevilor  pentru anul școlar 2018 -2019, a avut loc și festivitatea de premiere a participanților la Concursul Județean „Vâlcea colț de rai” - Faza Locală. Elevii au primit diplome și au fost premiați de către Primăria Costești și Consiliul Local Costești cu premii în valoare de 200 lei pentru fiecare participant. 
                 Mulțumesc, tuturor elevilor care au fost alături de biblioteca publică, elevi ai Școlii Gimnaziale Ferigile dar și celor veniți în vacanțe și care au dorit să participe alături de ceilalți în concurs, doamnelor învățătoare, Elena Drăghicescu și Borăscu Ana și domnului profesor Nicolae Bogdan Rădescu. Mulțumesc, domnului primar Toma-Marius Peștereanu pentru implicare!

SECȚIUNEA POEZIE

Cartea:

de Rapsodia albastră 

Cartea stă cuminte-n raft

Așteptând, copile,

Să-ți ofere iar în dar

Cuvântul de bine.

Tu doar treci, o mai privești

Cartea-i răbdătoare,

Știe că-ntr-o bună zi

Inima ți-o-nmoaie.

Azi, citind, bogat devii.

Mâine, tu vei înțelege

Cuvântul ei rămâne sfat

Aceasta este lege.

Cartea stă uitată-n raft,

Cuvântul ei e-n tine

Iar tu devii tot mai frumos

Un om născut din bine

Pisicuța prin tufiș

de Rapsodia albastră 

Pisicuța prin tufiș

Se strecoară pe furiș,

Ca să prindă șoricei

Pentru puișorii ei.

Numai unul e curat

Pisicuța l-a-nvățat

Să se spele și să toarcă

Și frumușel să se facă.

Ea se joacă cu copii,

Cu cei mici și durdulii

Cu cei răi ea nu se-mpacă

Doar îi zgârie și…pleacă.

Comoara mea

de Rapsodia albastră 

În satul meu de lângă râu,

Îmi place tot, și totu-i viu

Grădinile pline cu flori,

Livezi cu pomii roditori.

Oameni harnici și voinici

Trăiesc cu toții aici.

Oriunde-n lume  voi pleca

Nu am să uit pe nimenea.

Mai frumos ca al meu sat

Niciunde eu nu am aflat

Nu  am aflat, n-am întâlnit

Pe nimeni n-am mai auzit…

Găsești în centrul comunal

Un cămin și un dispensar,

Biserica e lângă școală

La fel ca și odinioară.

Magazin, cofetărie

Farmacie, primărie

Și un parc frumos de joacă

Pentru copiii de-o șchioapă.

Pentru cel care iubește

Muntele și-l prețuiește

Sus deasupra satului

E poteca Iancului.

Cheiuri, peșteri și izvoare

Tei înalți cu flori în soare

Și în dealul de nisip, uriașii de demult

Mingi de piatră au făcut.

Bunicul îmi povestește

Despre locuri de poveste

Despre toate-am să vă spun

Chiar de nu știu tot acum.



SECȚIUNEA PROZĂ:

 Rădăcini           
                       de Pasărea Dodo   

  ,,Binecuvântă, Doamne, satul acesta cu nume frumos,

   Coastă zidită cu trudă de Moșii pierduți printre veacuri,

   Cheiuri și peșteri durate din sfântul, tăcutul tău os,

   Ape scoțând dintre steiuri, la sufletu-mi, singure leacuri.”

   Citez acest fragment din poezia ,,Costești”, scrisă de Petre Dinulică, pentru a evoca credința cu care am prețuit si prețuim în continuare comuna noastră natală, clădită cu trudă și iubire de către strămoșii noștri.

   Recent am aflat prin citirea unor texte, etnografii și monografii, adevărata însemnătate a istoricului comunei Costești, referindu-mă în principiu la mediul geografic, climat, monumente, clădiri istorice și nu în ultimul rând la personalitățile timpului trecut. Ne reamintim, de fapt, motivul pentru care această comună are o importanță istorică, cât și națională. Zilnic, privind locuitorii celor patru sate ale comunei, Văratici, Costești, Pietreni și Bistrița, observi mândria de pe chipul lor, bucuria adusă de către turiștii zonelor îndepărtate ce mențin amintirea teritoriului nostru modest și curat, prețuit de vecinii de pretutindeni.

   Comuna Costești este și un loc de vizită foarte plăcut, nu doar datorită aparențelor sale, munților, dealurilor, văilor și izvoarelor, ci și liniștii ce copleșește întreaga regiune.

   Populația este dominată de o multitudine de copii ce se duc în mari grupuri la Școala Gimnazială Costești, o școală intr-adevăr foarte primitoare, dar și de vârstnici ce și-au petrecut aproape toată viață într-un mic sat de sub poalele muntelui Buila. Dintre acești oameni mă pot gândi la bunicii mei, Veronica și Nicolae Jidoveanu, oameni ce la vremea lor au fost cunoscuți ca profesori defectologi, psiho-pedagogi și logopezi. Bunica mea a dus o carieră de cel puțin 30 de ani, pe când bunicul meu una de 40. Aceștia și-au dezvoltat toată activitatea profesională la Școala Specială Bistrița, cea care în momentul actual încă se află lângă Mănăstirea Bistrița, unde deasemenea au predat. Această mănăstire are o importanță rurală foarte mare, cât și una națională, aici aflându-se moaștele Sfântului  Grigorie Decapolitul; deține o istorie îndelungată, trecută prin numeroase prăbușiri și realizări, servind la timpul trecut, după cum am spus, și ca învățământ universal înaintea construirii școlii învecinate.

   Aducându-mi aminte, chiar bunicul meu mi-a povestit întâmplări din vremea profesiei.

   Vedeți voi, dumnealui a avut parte de elevi de pretutindeni, ajungând diriginte la o clasă de romi; lua fiecare copil și îi preda: ,,Nu avea cine altcineva”, zicea el. Erau ca o familie, neexistând diferențe între ei. M-au marcat obiceiurile lor, de a se considera atât de apropiați. Bunicul le spunea ,,copiii lui” iar ei răspundeau cu ,,tatăl nostru”. Trecea pe lângă căminul lor dimineața și le zicea ,,Ce faceți, balaurii tatii?”, la care aceștia- ,,A venit tata bulibașa!”.

   Iubirea nu constă în aparențe și materialism, iar dacă vei săpa mai bine vei găsi o inimă ce te va ghida atunci când vei avea nevoie.

   Pe acestea le știu mai mulți. Cred că documentându-ne putem lega toate ideile noastre și păstra amintirea unor oameni prețioși. Ne reamintim de Dumitru Tănăsescu, Dumitru Dumitrescu, Aurelian Sacerdoțeanu, Alexandru Bălintescu, Constantin Popian sau contemporanii  Nicolae Făulete și Dumitru Bondoc, mari personalități din învățământ și istorie, din domeniul monografiei sau al artei sculpturii,  provenind chiar din comuna noastră, Costești.

   După cum spuneam, curiozitatea ne propulsează spre dorință, iar dorința spre informare. Și tot săpând și săpând ne dăm seama că ne-am atins scopul.

SECȚIUNEA „LEGENDELE ȘI POVEȘTILE VÂLCII”:                              

Bradul, simbol al obiceiurilor de trecere, de Echipa DC

https://youtu.be/sDvymqhGXLM 

SECȚIUNEA PICTURĂ

   

Noapte la fereastra mea, de Floare de Colț

 În Luncă, de Floare de Colț

Biblioteca publică „G-ral Nicolae Ciobanu” Costești

Mihaela-Silvia Marinescu, bibliotecar