www.bibliotecivalcene.ro

 Concursul „Vâlcea colț de rai” - etapa locală, Costești 

Secțiunea - Proză scurtă/ Eseu

Amintiri vii ale copilăriei

 

Crăciunul este emoție. Crăciunul este iubire, armonie, fericire și blândețe. Este o împletire a celor mai frumoase și pure sentimente, locul în care se reîntâlnesc și revin la viață cele mai emoționante amintiri, amintirile din copilărie.

Pentru că mă simt oarecum prinsă într-un trecut de poveste, cu amintiri dintr-o copilărie magică, am rugat-o pe mama să-mi povestească ce amintiri păstrează vii din iernile și Crăciunurile de altădată.

Așadar, diminețile de iarnă începeau cu foșnetele bunicii în fața sobei, în care îndesa lemne înainte de a se fi luminat de ziuă. Începea cu jocul flăcărilor pe pereți, cu mirosul de cald și iarnă.

Prin grija părinților, în fiecare iarnă avea parte de magia Crăciunului: totul era curat, mirosea a cetină de la bradul împodobit și plin cu bomboane, a portocale și a sărbători. Era nevoie de atât de puțin ca toți ai casei să fie fericiți și împliniți.

Sărbătorile miroseau a ger, a fum și a haine spălate, înțepenite de frig, agățate ca niște sperietori pe sârmele din curtea casei. Pe atunci mai tot timpul ningea, iernile erau altfel.

Din coșurile caselor înșirate cochet pe ulicioare ieșeau rotocoale fermecate, de fum. Sărbătorile mamei au glasul copiilor sosiți la colindat și al cântecelor ce înveseleau ulițele înghețate ale satului, au urmele lăsate de săniile pe care le trăgeau în susul și în josul dealului din fața porții și forma oamenilor de zăpadă pe care-i construia necontenit. Jocurile nesfârșite ale zilei o lăsau cu obrajii îmbujorați, mâinile și picioarele amorțite și gheță pe la gene.

Masa de Crăciun era una dintre cele mai frumoase mese în familie: se frigea carne, se puneau cârnați, murături și sărmăluțe. Salata de Boeuf era „delicatesa” care făcea ca aceasta să nu semene cu celelate mese pe care le întindea iarna. Cadourile lăsate de Moș Crăciun sub brad erau nelipsite dar mult mai modeste decât cele bogate și sofisticate din ziua de azi.

Oricât am avea de mult acum și oricât de bune ar fi, mama încă tânjește după gusturile, după momentele frumoase și lucrurile simple de atunci.

Poveștile ei sunt așa cum mă așteptam, minunate, inima mea nu se mai satură să se emoționeze iar mintea să le asculte și să le înțeleagă pentru a le da mai departe.

Crăiasa Zăpezii

Magia iernii

 

            A venit iarna. Fulgii mici de nea cădeau ușor, formând un covor alb și pufos de zăpadă. Satul era parcă, cufundat într-un somn adânc, sub plapuma călduroasă și moale de nea.

            Copacii desfrunziți îmbrăcaseră straie albe de sărbătoare și în lumina lăptoasă a dimineții, peisajul de iarnă părea desprins din poveste.

            Încet, încet în poiana din mijlocul satului s-au adunat pâlcuri-pâlcuri de copii bucuroși de căderea primei zăpezi.

Era atâta iarnă și voioșie...

Câțiva copii au venit cu sănioarele. Unii se bat cu bulgări alții fac oameni de zăpadă.

            Ziua întreagă larma lor veselă a umplut poienița. Amurgul a venit curând căci zilele de iarnă sunt scurte. Veselia s-a risipit odată cu copiii care au plecat pe la casele lor. Poiana a rămas singură și tristă. Luminițele caselor se aprind una câte una iar gerul începe să brodeze, sub lumina firavă a lunii, dantele de gheață.

Noaptea pare magică!

Frozen

Secțiunea - Poezie

Iarna

 

Iarna-i mereu așteptată,

Cu zăpada ei de-argint,

Care cade-ncet pe dealuri

Și pe câmpu-ncremenit.

 

Toți copiii-s pregătiți,

În Ajun, cântând colinde,

Merg prin sat, stricând nămeții

Să-și primească „Colindeții”.

 

Neaua albă, moș Crăciun

Și-n decorul de poveste

Cu părinții și bunicii,

Iarna, tare dragă-mi este!

Clopoțelul de Argint

Secțiunea - Pictură(desen)

Crăiasa Zăpezii - Crăciunul copilăriei mele

Secțiunea - Legendele/Poveștile Vâlcii

Zâna Iarna

 

        Este Ajunul Crăciunului. Totul în jurul meu este acoperit de o plapumă albă, imaculată și pufoasă de zăpadă.Bradul este împodobit iar eu îl aștept cu nerăbdare pe Moș Crăciun. Părinții mei pregătesc tot felul de gustări. Stau lipită de geam privind fulgii de nea  strălucitori deși aromele ce vin dinspre bucătărie mă tot cheamă.

         Bunica îmi povestea că Sfântul Soare își trimisese cele patru fiice pe pământ pentru a-și afla soarta. Cele patru fete erau: Zâna Iarna, Zâna Vara, Zâna Toamna și ultima, cea mai sfioasă, Zâna Primăvara.

          Pe pământ fiecare a adus cât mai multe daruri pentru a se face iubite de oameni. Toamna a adus cu ea cele mai multe și bogate daruri și oamenii au îndrăgit-o pe dată. Iarna a adus cu ea gerul dar și fulgii minunați de gheață și copiii au fost cei dintâi cuceriți de frumusețea ei. Auzindu-le bucuria de pe derdeluș, cei mari au început și ei să o îndrăgească deși frigul îi ținea mai mult pe lângă casă. Înțeleseseră că vor avea timp să facă multe dintre lucrurile pe care vara nu le mai puteau face fiind la munca câmpului. Și așa făcuseră carul pentru boi, leagăne, furci de tors dar mai ales săniuțele pentru bucuria copiilor.

            Iarna va fi mereu  prietena mea.

Domnița Elina

Biblioteca Publică „General Nicolae Ciobanu”, Costești

Bibliotecară, Mihaela Silvia Marinescu