Motto: ,,Povești”
POVEȘTI ADEVĂRATE
Întotdeauna am crezut că fiecare familie este o ,,poveste” din marea Carte a Universului, iar povestea despre care vreau să vă vorbesc începe cu străbunicul meu.
De serile copilăriei ne amintim
întotdeauna cu drag, chiar dacă anii trec peste noi și nu mai credem în basme,
cum o făceam când eram mici...și,totuși,o poveste spusă în familia mea răsare
întotdeauna printre gânduri și nu-mi dă pace, pentru că-n acea vreme nu
știam,sigur,dacă este doar o născocire a străbunicului,ajuns la vârsta la care
bătrânii doar își imaginează întâmplări ireale.
Evenimentul s-a petrecut în Voineasa de
odinioară,într-o binecuvântată duminică din vara anului 1939, când moșnenii
Maria și Andrei Oancea urmau să-și încreștineze al 12 lea nou-născut,din cei 18
copii ai familiei.
Și, pentru-ntâia oară în istoria sa, județul
Vâlcea avea să primească o mare cinstire regală deoarece, la rugămintea familiei
Oancea, M.S. regele Carol II urma să fie nașul copilului lor.
Așa cum a rămas consemnat în Documentele Vâlcii de către prefectul de atunci al județului, colonelul Teodorescu, ,,ziua de 4 iunie 1939 va rămâne în acest colț al țării o sărbătoare de o înaltă însuflețire spirituală”.
Povestea spune cum, în acea dimineață de
vară(lucru consemnat în ziarul ,,Curentul,, din 7 iunie 1939) șoselele erau
animate de locuitorii satelor de pe valea Oltului și Valea Lotrului care
așteptau,nerăbdători,sosirea reprezentanților Majestății Sale,Carol II. De o
parte și de alta a drumului erau aliniați soldații,iar sătenii-din împrejurimi
și din sate mai îndepărtate- soseau îmbrăcați în haine de sărbătoare,ca un
omagiu adus Suveranului.
După nașterea fiului lor,părinții
străbunului meu din Voineasa aduseseră M.S. regele Carol II rugămintea de a le
face cinstea botezului acestuia,iar în marea sa dragoste pentru oamenii din
popor,regele primise să fie nașul copilului,însărcinându-l,pentru oficierea
botezului pe rezidentul regal al ținutului Olt,Dinu Simian.
Cortegiul era însoțit de un convoi de
mașini cu invitați ai prefectului și ai Excelenței Sale,care urmau să ia parte
la botez.
bisericuța
din Voineasa,unde au fost întâmpinați de localnici și de Î.P.S. Irineu al
Râmnicului cu un sobor de preoți,care urmau să participe la eveniment.
Dincolo de dragostea de neam,legătura
dintre fratele străbunicului meu, Carol Mihai și nașul său- regele Carol II a
fost una simbolică. Iar în final, Dinu Simian a adus mulțumiri localnicilor de
la Voineasa și celor prezenți,sperând să vadă în finul regelui Carol o nouă
speranță pentru poporul său.
Ca orice poveste adevărată,și cea a
familiei străbunicului meu a rămas printre amintirile luminoase ale copilăriei
mele,ale satului natal,ca o mărturie a trecutului...
&&&
Motto: ,,Iarnă”Din iernile copilăriei noastre
Am
adunat poveștile bătrâne
Torcându-le,fuior,în
nopți păgâne
Printre
zăpezi ce dorm prin munți,sihastre,
Am arcuit un gând prin amintiri
Făcute
punte peste câte-o stea,
Și-n
zori am coborât cărări de nea
Prin
satul toropit de năluciri,
Se-aștern crâmpeie de ninsori cerești,
Decembrie-
și cerne firele de ger,
Ridic
privirea pe un ochi de cer
Și
deapăn,lin,bătrânele povești...
&&&
Motto: ,,Iarnă”
Coboară tăcuta,himerica noapte
Și toamne de-a rândul s-or duce,încet.
Dansează prin parc amintirile toate,
Ce-și cântă eternul,celebrul sonet.
Era într-o seară,priveam,obosită
Cum râul se joacă,țipând,supărat
Și teii bătrâni ar fi vrut să mai spună
Povestea de toamnă din parcul uitat.
Și iarăși,noiembrie îmi bântuie gândul
Flori veștede-n noapte pe-alei risipind.
Se-ntunecă-n lume,se zbuciumă vântul
Prin parcul cu tei și cu toamne ce mint...
&&&
Motto: ,,Melancolie”O căprioară alergând prin zăpadă,
ucisă fără efort,cu mâinile goale,
sângele tău inecând covorul alb,de sub picioare
purtând albul pur într-un roșu aprins,păcătos,
O privire de la care nu-ți poți lua privirea,
gura aprinsă și ochii larg deschiși,
valuri ușoare de sânge pe zăpada amară-
trupul tău nemișcat ca o inimă goală.
Privesc prin ochii tăi ființa din adâncul meu,
și-n timp ce sufletul tău
s-a târât,și-a început să privească în jur
am înțeles,cu adevărat,ce e frumusețea...
&&&
Motto: ,,Destin”
Câmpiile pline de flori
în această primăvară curată
precum sufletul tău cel dulce și crud,
îmi aduc aminte clipa în care
inima mea a înflorit...
Sunetele melodice ale păsărilor
îmi fac inima să se legene-ncet,
atunci când îți privesc sufletul
mângâiat de cântecul
duioaselor primăveri...
Albul cireșilor îmi amintește
cum te-am privit,prima oară
și m-am îndrăgostit,pentru că,
ești la fel de elegant ca un trandafir alb,
după ploaia caldă de primăvară...
&&&
Motto: ,,Dor”
Nu mă lăsa să mor,
Cel puțin,nu de dor.
Suntem atât de departe
Și nu e ușor.
Poate, și tu îmi porți același zbor
Pe care-l simt...
Sau,doar mă mint?
&&&
Motto: ,,Dor”
Astăzi,
ca și ieri,
ca și mâine,
îmi este ,
mi-a fost
și-mi va fi
dor de tine.
Nimic nu-mi poate opri
suprema nebunie...
&&&
Motto: ,,Dor”
Am ochii triști, iar culoarea feței
mi s-a pierdut.
Sunt mai palidă,mai uitată,
Îngropată-n trecut.
M-am rătăcit în timp
și eu nu mai arăt ca mine.
Am rămas doar un nimb
Printre ploi de suspine...
&&&
.jpeg)
&&&
Zăpezi:
Mântuire:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu