Secțiunea Pictură/Desen
Sofy
Mă gândesc,uneori, când gerul pune stăpânire pe satul nostru, când ziua se duce la culcare odată cu găinile, când soarele e foarte scump la vedere și îsi arată chipul doar preț de o clipă, atât cât să ne facă cu ochiul și să ne zâmbească puțin, drept mulțumire că îl iubim și îi așteptăm strălucitorul spectacol luminos cu nerăbdare, zile și zile, când ulițele sunt pusti, când copacii sunt goi de frunzele mii și de coloratele păsări frumos cântâtoare…cum ar fi , dacă n-ar fi tradițiile și obiceiurile noastre de iarnă….
Ar fi trist , foarte trist!...
Din fericire gerul este îmblânzit de căldura
din sufletele copiilor care vestesc Nașterea Domnului,întunericul lăsat în urma
ei de ziua plecată prea curând la
culcare e alungat de lumina răspândită cu dărnicie de lumânările care ard
neîncetat în altarele bisericilor din sat și în inimile noastre în vremea sfintelor
sărbători de iarnă ,ulițele satului sunt pline de cetele tinerilor care
merg” în colindeț”, copacii sunt împodobiți cu mii de luminițe colorate și glasurile
cristaline ale copiilor porniți” la urat”sunt trilui de privighetori.
Mă
gândesc , uneori, când natura renaște, câmpurile înverzesc,pădurile se umplu de
neîntrecute triluri ale privighetorii,pomii se îmbracă în mirifice mantii
florale…cum ar fi ,dacă n-ar fi tradițiile si obiceiurile de primâvară care
crează atmosfera potrivită să ne bucurăm împreună de toată această
splendoare a naturii satului românesc?
Ar fi trist , foarte trist!...
Din
fericire , postul Paștelui ne ascute simturile
și putem vedea și simți ,cu adevărat, minunăția renașterii naturii.În
plus, “tămâiatul”gospodăriilor, al
mormintelor,vopsitul ouălor , moșii de primăvară, participarea la Prohod , la
Denii, la tradiționala masa de Paște sunt tradiții care ne aduc împreună cu
comunitatea ,alături de care toată frumusețea primăverii la sat e văzută și apreciată la adevărata ei valoare.
Mă gândesc , cum ar fi , când arșița verii
din luna august,ne ține prizonieri în încăperi
umbroase, când ne deprimă imaginea câmpurilor pârlite de focul soarelui lui Gustar
sau gândul finalului de vacanță și
apropierea melancolicei toamne?
Ar fi trist
, foarte trist!...
Din
fericire sărbătoarea de secole a comunității noastre, Bâlciul de Sfânta Maria,
ne scoate din “umbră” , ne aduce acasa
împreună cu toți ai noștri, ne umple sufletele de bucurie, alungă intristarea
provocată de tabloul uscăciunii dealurilor din sat , alungă tristețea finalului de vară și îndulcește gândul
grabnicei veniri a anotimpului rece…
Mă intreb , cum ar fi ,când tânăra domniță se
pregăteste de cununie , de
parăsirea casei părintești dacă n-ar fi “Fedeleșul”?
Ar fi
trist, foarte trist!
Din
fericire ,”Fedeleșul “, obicei străbun, înca viu in comunitatea satului nostru,
aduce prietenele miresei în casa părintească a acesteia si perec împreună, în
ajunul nunții , până în zori, făcând , mai ușoară plecarea miresei din dulcea
casa părintească și ” luarea zilei bune”a tinerei domnițe de la “mumă , de la tată, de la frați , de la surori, de
la grădina cu flori” …
Mă întreb , uneori, cum ar fi, când după o
naștere grea , mămica copleșită de oboseală, de griji, de “nepricepere”,ș-ar
simții singură , neputinciosa , tristă ,dacă n-ar fi Botezul, “prima băiță”,
venirea ursitoarelor, datul în grindă…?
Ar fi trist, foarte trist!
Din
fericire toate aceste obiceiuri există și la ele participă :nașii, bunicii,
toți cei dragi ,nu numai fizic , ci si cu multă afecțiune, cu sfaturi, cu tot
dragul și ajutorul lor pentru tânăra familie, pentru tânăra mâmică,pentru
minunea din viața lor , a familiei extinse , a comunității.
Mă întreb , uneori, cum ar fi, când cineva
pleacă la Domnul, pentru familia sa , dacă n-ar exista “priveghiul”?
Ar fi
trist, foarte trist!
Din
fericire comunitatea se adună la
priveghi, e alături de familia îndoliată , ajutând-o sa vadă această plecare ca pe o altă,
inevitabilă parte din viată.
Oamenii din satul meu , ca de altfel toti
românii , iubeșc viața, veselia, frumosul , lumina și, pentru că ,
sunt și inventivi din fire, au închipuit și au pus în practică obiceiuri care le fac viața frumoasă, care aduc magie în toate
anotimpurile anului și în toate anotimpurile vieții lor.
Eroii neamului
În zori de vremi, sub cer de foc,
Când lupta
nu era un joc
Au stat de
strajă ne-nfricați
Eroii
noștri,bravi soldați.
Din munți
semeți, din orice loc
Cuprinși de dor, cuprinși de foc,
Au alungat dușmanii toți
Cu scrum
din sânge de eroi.
Pe fronturi
aspre, fără noroc
De-o masa
caldă ,de vr-un foc,
N-au cedat,
n-au dat înapoi
Pentru
lumina neamului.
Libertatea noastră nu-i noroc,
E jertfa
anilor de foc,
Înfăptuită pentru
noi
De-ai
neamului viteji eroi.
Jertja lor
a fost busuioc,
Muiat în
pocale de foc
Să
sfințească în veci cărări
Prin destinul
acestei țări.
La crucea voastră, ca-ntr-un joc,
Ne plecăm
frunțile cu foc,
Căci
sunteți chipuri printre sfinți
Ce pacea ne-o
vegheați cuminți.
Bâlciul nostru
Când
soarele de vara foc aprinde
La jumătate
de Gustar
În satul
meu cu oameni de poveste
Un bâlci
îsi scrie cartea , an de an.
Sunt secole
de când adună,
Povești și
oameni, și-ntîmplări
Ș- unește
grabnic lângă vatră
Suflarea
satului meu toată.
Imi
povesteau bunicii și părinții
Că-n
bâlciul nostru ,prea vestit
Oricine,
fie mic sau mare, de-al satului sau venetic
Participa
cu bucurie, găsind în bâlci plăceri de-o clipă
și
mărunțișuri de valoare în viața asta trecătoare.
Ulcele
pentru lapte,castroane de lut ars,cozi de topoare si de sape,
linguri de
lemn ori pălării de paie
găseai
în târgul nostru fel de fel,
Umplând cu prisosință bâlciu acesta și
traista fiecarui
muritor.
Gogoși cu
gem sau mere coapte, alviță colorată,
turtă dulce
erau, pe
ales ,în bâlciul nostru
Si le gusta
cu poftă mare , norodu de la mic la mare
.
Politicoși,
cu voie bună se salutau sătenii toți
Croindu-și
cale prin mulțime
să prindă-un loc în tiribomba cu lanțuri lungi
și rugini
Sau
așteptând să-l întâlnească, la teatru de păpuși din cort ,
Pe
prostovanul Vasilache și pe nătânga
Mărioara .
Vorbesc cu
nostalgie și emoții de bâlciul nostru de altă -dat,
Bunicii și
parinții nostri și-ncheie vorba cu-n oftat.
Eu le
ascult ca pe-o poveste-ntamlările din bâlciul lor
Si mă
gândesc că e nevoie de-un praf de stele ș-o magie
Să aibă bâlciul
strălucirea și farmecul de- odinioară.
Oricum ar
fi”de bâlci”e sărbătoare ,și azi, în satul nostru de poveste
Prilej de
bucurie și-ntâlnire , cu vechi și nou , cu oameni și cu fapte,
cu fiii
satului întorși din lume în minunatul bâlci de acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu