vineri, 16 iunie 2017

Amarasti: " Valcea colt de rai" 2017 - etapa locala

In perioada 10 aprilie - 10 iunie  2017, Biblioteca Publica Amarasti a desfasurat concursul "Valcea - colt de rai", in colaborare cu Scoala Gimnaziala Amarasti. 
Juriul a fost a fost alcatuit  din profesor de limba si literatura romana, Diana Catrina si bibliotecar, Alexandra Bercea.
In urma evaluarii lucrarilor am desemnat urmatorii castigatori:
  •  Sectiunea Proza scurta/ Eseu 
  Premiul I : 2122A-  clasa a VIII-a


Cititorul din parc


  Pe timpul vacantei de vara, in fiecare dimineata, ieseam in parc si citeam, devenise o rutina zilnica. Intr-una din acele dimineti insorite ma asezasem pe o banca la umbra unui nuc si am inceput sa devorez cateva capitol din cartea mea preferata. Vad venind spre locul unde ma aflam un magician impreuna cu o maimuta, cei doi formau un fel de echipa de comedianti si petreceau mult timp in parc.
           Se aseaza pe banca, exact langa mine. Ma simteam putin ciudat, dar am incercat sa fiu prietenoasa si mi-am amintit ca in rucsac aveam pe post de mic dejun o banana. Asa ca pentru un moment, am lasat cartea pe banca si am inceput sa caut in ghiozdan. Gestul ei insa m-a luat prin surprindere, mi-a infascat cartea si s-a cățărat rapid in nuc. Initial, am crezut ca era un truc, dar magicianul parea destul de agitat.
         In timpul acesta, maimuta se distra in copac cu cartea mea, sarea si se agata de crengi. Un grup de oameni se adunau crezand ca e un spectacol si se amuzau de toate jongleriile pe care le facea maimuta. Chiar aceasta ma imita, stand pe una din crengi, cu cartea in brate si frecandu-si barbia. Oamenii continuau sa faca poze si sa rada in hohote dar probabil infometata, maimuta coboara pe sol, nu inainte de a arunca cartea din copac, iar asta a fost modul prin care eu am recuperate cartea si magicianul maimuta pusă pe șotii.
   A doua zi am avut parte de un șoc, cand am vazut cine era pe prima pagina in ziarul orasului era: ,,Maimuta care devoreaza lectura in loc de banane,, asa se numea articolul in care aparuse buna mea prietena.
2122A
 



Călători în timp și spațiu


        In ziua de astazi totul este posibil, chiar sis a te invoiesti de la scoala cu scuza ca esti bolnav cand de fapt tie ti-e lene sa faci tema la matematica. Asa era si in cazul meu, insa nu aveam de gand sa imi pierd ziua, ci urma sa fac o excursie cu racheta mea. Nimeni nu stia ca pot face asta, preferam sa pastrez secretul si poate eram egoista, insa racheta trebuia sa ramana doar a  mea.
         M-am imbracat cu haine de week-end, mi-am luat in pachet doua sandwich-uri si am inceput excursia in afara atmosferei. Am dat cateva ture in jurul planetei Marte si am vazut ceva ciudat, fiind nevoita sa aterizez. Vad un extraterestru, spre uimirea mea deoarece  pe Marte nu exista viata.
-         Buna prieteni ! Voi locuiti aici ? Il salut, incercand sa par draguta.
-         Salut ! Nu locuiesc aici sunt doar in vizita, tu ? Spune el pe un ton foarte rafinat si, nu am putut trece cu vederea faptul ca, din cap pana in picioare purta un costum pretios din ceva ce parea a fi diamant iar chipul era negru si ochii reflectau sticlosi nuante de turcoaz.
-         Si eu la fel ! Am uitat sa ma prezint, ma numesc Pacifica si locuiesc aproape de aici, pe Terra.
-         Vai, dar sunt uimit, Alteta ! Locuiti pe cea mai bogata planeta din Caleea Lactee, eu vin de departe de pe 55 Cancri, o planeta de diamant, iar numele meu este Carbonius.
-         Incantata de cunostinta! Si te rog, spune-mi pe nume pentru ca dintre noi doi, tu esti cel bogat.  Spui ca planeta ta este din diamant?
-         Da, dar am parcurs doi ani lumina sa ajung si aici e foarte frig. Daca nu m-ar proteja acest costum din diamant cu carbuni incinsi pe interior, as muri.
-         Cu ce scop ai venit Carbonius ?
-         Am venit sa iau apa, pamant si tot ce gasesc de care noi ducem lipsa. Cum spuneam, Terra e o planeta a bogatiei, aveti de toate, puteti face plaja, sa mancati inghetata si absolut orice, pe Cancri orice se topeste iar temperature este de 2.100 grade.
-         Ai dreptate, insa la noi, diamantele veritabile sunt foarte scumpe, dar in rest nu ne lipseste nimic. Daca vrei, am eu apa suficienta, pamant din ghiveci si un tub de oxigen de rezerva.
-         Ar fi minunat ! Vreau, iti dau la schimb cateva diamante, spuse Carbonius entuziasmat.

Astfel am facut schimbul, iar noul meu prieten a fost foarte multumit.

- Pa Carbonius ! Drum bun ! Sper sa ne revedem !
- Asemena ! Daca ai timp si treci prin Cancri, sa aduci pamant si apa ! Poate voi veni si eu pe Terra, sunt curios cum e cu forta gravitationala.
- Te astept ! Pa, prietene extraterestru !
- La revedere, Alteta !

  Intalnirea cu Carbonius mi-a amintit de faptul ca trebuie sa ne pretuim planeta deoarece e foarte bogata.

2122A
 


Apusul unei zile

        Nu iti poti imagina un apus doar daca nu ai vazut unul in Delta, e ceva ce iti marcheaza viata in cel mai frumos mod. Privind sfarsitul unei zile, simti ca renasti sau că te-ai intors în a cincea zi de făurire a lumii.
          Ma aflam in Delta si priveam la cum se fărâmă orizonturile si la cum se topesc contururile unele in altele, dând nastere nuantelor rosiatice pe fond albastru, iar in nucleu se dizolva o bila de un galben arzator. Nu mai există sus și jos deoarece apa a devenit cer, reflectand cu maiestrie fiecare clipa in care soarele dispare. Impreuna cu el dispar si granitele dintre noapte și zi, soarele nu se grabește, in schimb luna e se grabeste, amandoi incercand sa se intalneasca si sa se admire macar pentru o secunda.
 
         O salcie isi pune crengile in fata fericirii lor si mascheaza soarele, insa Dunarea inca il tine in palma ei, infatisandu-l in splendoarea sa. Umbra unui cocostarc se imprima pe suprafata apei, iar inaltand privirea, ma umplu de viata. Pasarea zboara ca o sageata, o pata neagra, constatand focul zarilor. Sunetul este bland, stufarisul fosneste, apa isi inghite fiintele iar cerul canta de noapte buna.
 
          Eu, insa, sunt muta in fata amurgului, care ma transforma intr-o amintire si imi topeste sufletul precum ziua ce tocmai s-a sfarsit.
          Liniste ! Delta a adormit !
2122A

Premiul II - PME clasa a VII-a

Razbunare


Un vant puternic sufla pe plaja, in ciuda soarelui ce stralucea si incalzea cu razele lui. Marea era tulburata cel putin asta parea deoarece valurile ei spumoase udau tarmul si daramau maiestoasele castele de nisip.  Cerul, un infinit neted de albastru-deschis, se reflecta In marea de culoarea smaraldului cu reflexe de albastru- purpuriu. Valurile se spargeau cu ura la tarm.
            Vai, draga mare. Da, ce-ai patit de esti asa revoltata? zise Tarmul
-         Doresc sa inund tot! M-am saturat spuse Marea cu hotarare in glas.
-         Draga sora, cum poti sa faci asa ceva si de ce?
-         Oamenii! E numai vina lor, ei mereu ma polueaza si imi ucid fauna marina cu plasele de pescuit!
-         Si eu cred la fel raspunse aprobator Tarmul . Dar nu cred ca e bine sa-i inunzi, si in fiecare dimineata gunoaiele sunt stranse de pe plaje! Ai observat?
-         Da, dar animalele?
-         E…am auzit deseori acest proverb “ are balta peste”.
Nu te mai supara degeaba. Intradevar, oamenii gresesc si ar trebui sa le dam si noi o lectie. Zise tarmul ingenious.
-         La ce te referi? Intreba Marea suspicioasa.
-         Hai sa vorbim cu sfantul!
Odata, chemat Vantul isi facu aparitia.
-         Ce doriti? Fratii mei? spuse Vantul curios.
-         Asculta, vrem sa ne razbunam pe oameni deoarece ei ne polueaza mereu! Trebuie sa le dam o lectie! Incearca sa sufli mai tare, astfel incat, algele sa ajunga la mal! Valurile le vor conduce! Planui Tarmul.
-         In regula, asa voi face! Promise el.
A doua zi, dimineata algele erau la mal.
Tarmul nu era stresat pentru ca algele nu-I faceau nimic rau, insa cei pregatiti de plaje nu pareau sa se simta prea bine!
Deci, nu poluati natura pentru ca intr-o zi se va razbuna!
PME


Pofta de carti

   Adevaratii cititori stiu ca apetitul scazut de carti dauneaza grav sanatatii mintale si aici include imaginatia, vocabularul si abilitatea de a lasa telefonul la incarcat mai mult. Pentru a continua in termini gastronomici trebuie sa specific ca toti ”devoratorii” de lectura se intalnesc la targurile de carti.
   Dupa parerea mea targurile de carti sunt necesare supravietuirii. Eu sunt un cititor amator cu un ”meniu” de carti limitat, dar priceputa pentru varsta mea.
   In primul rand targurile de carti prezinta o varietate mult mai larga de subiecte poti gasi exact ce te intereseaza, fata de biblioteci si librarii de orice fel. Iti ofera posibilitatea de a alege si de a intreba si de a sfatui cu ceilalti cititori.
   In al doilea rand, nu pot sa-I intelegpe cei  care urasc lectura, nu ar citi pentru nimic in lume dar sunt sigura ca vizita la un targ de carti le-ar influenta gusturile.
Majoritatea sunt atrasi visual de carte, coperta joaca un rol important in alegerea cartii desi, nu ar trebui, dar decisiva in alegerea unei carti, este prefata. Taina se ascunde in interior insa prefata provoaca cititorul, il face curios si deseori cartea isi gaseste o biblioteca.
   De asemenea, targurile de carti prezinta cele mai bune preturi insotite de reduceri delicioase. Indiferent de pret, o carte pe care ti-o doresti merita toate economiile. Deci, ”pune ban pe ban” si investeste in literature  deoarece nu o sa regreti !
   In concluzie, targurile de carti sunt ca niste cofetarii, iar cartile prezentate sunt niste prajituri. Arata foarte bine la exterior insa gustul este mult mai grozav asa ca sfatul meu pentru voi este ”pe viitor, savurati carti„ !

PME
 


Povestea primei carti

         Desi sunt o mare cititoare a cartilor moderne, astazi am coborat  la subsol deoarece acolo avem o biblioteca cu carti din literature universala. Acolo am observat o carte stufoasa si prafuita. Am luat-o iar pe ea era inscriptionat titlul: ”Prima carte”.  Din curiozitate am deschis-o si am inceput sa citesc nemaiputand s-o las din mana.
   ”Odata , intr-un oras traia un croitor pe nume Teodor. Avea o casuta mica si saracacioasa. Se imbraca mereu in haine ponosite dar in interior avea o inima buna si un suflet mare. In zilele acelea nu existau carti deci nu exista scoala. Copiii isi stiau viitorul daca proveneau din familii sarace adica aveau aceasi viata ca parintii lor, iar daca proveneau din familii bogate mosteneau averea lor.
  Intr-o zi Teodor se dusese sa vada caleasca regala care pentru prima oara o luasera si  pe printesa. Carla, ce inseamna razboinica curajoasa, ce avea ochii albastri ca cea mai limpede apa, parul castaniu ca razele soarelui si era imbracata intr-o rochie rosie.
  Teodor se indragosti pe loc de ea dar si ea de el. Carla cerea parintilor ei sa se plimbe in fiecare zi cu caleasca insa regale spuse:
-         Da, dar numai insotita !
   Croitorul se gandi sa o impresioneze. Dar cum ? Lua o placuta de lemn, o fasie pentru a obtine mai multe, lua o pana si o inmuie intr-un borcan cu cerneala. Stia sa scrie. Vazuse cateva scrisori pe care le studiase cativa ani. Pe placuta scria ce simtea pentru printesa Carla. Dup ace termina scrise mare pe una din placutele de lemn ”Carte”. Primele litere din numele ei ”Car” si urmatoarele din numele lui si de aici denumirea.
  Lua cartea si pleca spre palat. Regina il vazu. Ii ceru cartea el i-o dadu. Regina era uimita de cunostintele si sentimentele lui. Chiar daca averea lui consta intr-o cocioaba, regale ii dadu mama fiicei lui si devein scriitorul regal dar si regele.



PME 
 


  •   Sectiunea Pictura/Desen
Premiul II M8EOP