In perioada 10 aprilie - 10 iunie 2017, Biblioteca Publica Amarasti a desfasurat concursul "Valcea - colt de rai", in colaborare cu Scoala Gimnaziala Amarasti.
Juriul a fost a fost alcatuit din profesor de limba si literatura romana, Diana Catrina si bibliotecar, Alexandra Bercea.
In urma evaluarii lucrarilor am desemnat urmatorii castigatori:
- Sectiunea Proza scurta/ Eseu
Cititorul din parc
Pe timpul
vacantei de vara, in fiecare dimineata, ieseam in parc si citeam, devenise o
rutina zilnica. Intr-una din acele dimineti insorite ma asezasem pe o banca la
umbra unui nuc si am inceput sa devorez cateva capitol din cartea mea
preferata. Vad venind spre locul unde ma aflam un magician impreuna cu o
maimuta, cei doi formau un fel de echipa de comedianti si petreceau mult timp
in parc.
Se aseaza pe banca, exact langa mine. Ma
simteam putin ciudat, dar am incercat sa fiu prietenoasa si mi-am amintit ca in
rucsac aveam pe post de mic dejun o banana. Asa ca pentru un moment, am lasat
cartea pe banca si am inceput sa caut in ghiozdan. Gestul ei insa m-a luat prin
surprindere, mi-a infascat cartea si s-a cățărat rapid in nuc. Initial, am
crezut ca era un truc, dar magicianul parea destul de agitat.
In timpul acesta, maimuta se distra in
copac cu cartea mea, sarea si se agata de crengi. Un grup de oameni se adunau
crezand ca e un spectacol si se amuzau de toate jongleriile pe care le facea
maimuta. Chiar aceasta ma imita, stand pe una din crengi, cu cartea in brate si
frecandu-si barbia. Oamenii continuau sa faca poze si sa rada in hohote dar
probabil infometata, maimuta coboara pe sol, nu inainte de a arunca cartea din
copac, iar asta a fost modul prin care eu am recuperate cartea si magicianul
maimuta pusă pe șotii.
A doua
zi am avut parte de un șoc, cand am vazut cine era pe prima pagina in ziarul
orasului era: ,,Maimuta care devoreaza lectura in loc de banane,, asa se numea
articolul in care aparuse buna mea prietena.
2122A
Călători în timp și spațiu
In
ziua de astazi totul este posibil, chiar sis a te invoiesti de la scoala cu
scuza ca esti bolnav cand de fapt tie ti-e lene sa faci tema la matematica. Asa
era si in cazul meu, insa nu aveam de gand sa imi pierd ziua, ci urma sa fac o
excursie cu racheta mea. Nimeni nu stia ca pot face asta, preferam sa pastrez
secretul si poate eram egoista, insa racheta trebuia sa ramana doar a mea.
M-am
imbracat cu haine de week-end, mi-am luat in pachet doua sandwich-uri si am
inceput excursia in afara atmosferei. Am dat cateva ture in jurul planetei
Marte si am vazut ceva ciudat, fiind nevoita sa aterizez. Vad un extraterestru,
spre uimirea mea deoarece pe Marte nu
exista viata.
-
Buna prieteni !
Voi locuiti aici ? Il salut, incercand sa par draguta.
-
Salut ! Nu
locuiesc aici sunt doar in vizita, tu ? Spune el pe un ton foarte rafinat si, nu
am putut trece cu vederea faptul ca, din cap pana in picioare purta un costum
pretios din ceva ce parea a fi diamant iar chipul era negru si ochii reflectau
sticlosi nuante de turcoaz.
-
Si eu la fel !
Am uitat sa ma prezint, ma numesc Pacifica si locuiesc aproape de aici, pe
Terra.
-
Vai, dar sunt
uimit, Alteta ! Locuiti pe cea mai bogata planeta din Caleea Lactee, eu vin de
departe de pe 55 Cancri, o planeta de diamant, iar numele meu este Carbonius.
-
Incantata de
cunostinta! Si te rog, spune-mi pe nume pentru ca dintre noi doi, tu esti cel bogat. Spui ca planeta ta este din diamant?
-
Da, dar am
parcurs doi ani lumina sa ajung si aici e foarte frig. Daca nu m-ar proteja
acest costum din diamant cu carbuni incinsi pe interior, as muri.
-
Cu ce scop ai
venit Carbonius ?
-
Am venit sa iau
apa, pamant si tot ce gasesc de care noi ducem lipsa. Cum spuneam, Terra e o
planeta a bogatiei, aveti de toate, puteti face plaja, sa mancati inghetata si
absolut orice, pe Cancri orice se topeste iar temperature este de 2.100 grade.
-
Ai dreptate,
insa la noi, diamantele veritabile sunt foarte scumpe, dar in rest nu ne
lipseste nimic. Daca vrei, am eu apa suficienta, pamant din ghiveci si un tub
de oxigen de rezerva.
-
Ar fi minunat !
Vreau, iti dau la schimb cateva diamante, spuse Carbonius entuziasmat.
Astfel am facut
schimbul, iar noul meu prieten a fost foarte multumit.
- Pa Carbonius !
Drum bun ! Sper sa ne revedem !
- Asemena ! Daca
ai timp si treci prin Cancri, sa aduci pamant si apa ! Poate voi veni si eu pe
Terra, sunt curios cum e cu forta gravitationala.
- Te astept ! Pa,
prietene extraterestru !
Intalnirea cu Carbonius mi-a amintit de
faptul ca trebuie sa ne pretuim planeta deoarece e foarte bogata.
2122A
Apusul unei zile
Nu
iti poti imagina un apus doar daca nu ai vazut unul in Delta, e ceva ce iti
marcheaza viata in cel mai frumos mod. Privind sfarsitul unei zile, simti ca
renasti sau că te-ai intors în a cincea zi de făurire a lumii.
Ma aflam in Delta si priveam la cum se fărâmă
orizonturile si la cum se topesc contururile unele in altele, dând nastere
nuantelor rosiatice pe fond albastru, iar in nucleu se dizolva o bila de un
galben arzator. Nu mai există sus și jos deoarece apa a devenit cer, reflectand
cu maiestrie fiecare clipa in care soarele dispare. Impreuna cu el dispar si
granitele dintre noapte și zi, soarele nu se grabește, in schimb luna e se
grabeste, amandoi incercand sa se intalneasca si sa se admire
macar pentru o secunda.
O
salcie isi pune crengile in fata fericirii lor si mascheaza soarele, insa
Dunarea inca il tine in palma ei, infatisandu-l in splendoarea sa. Umbra unui
cocostarc se imprima pe suprafata apei, iar inaltand privirea, ma umplu de
viata. Pasarea zboara ca o sageata, o pata neagra, constatand focul zarilor.
Sunetul este bland, stufarisul fosneste, apa isi inghite fiintele iar cerul
canta de noapte buna.
Eu, insa, sunt muta in fata amurgului, care ma
transforma intr-o amintire si imi topeste sufletul precum ziua ce tocmai s-a
sfarsit.
Liniste ! Delta a adormit !
2122A
Premiul II - PME clasa a VII-a
Razbunare
Un
vant puternic sufla pe plaja, in ciuda soarelui ce stralucea si incalzea cu
razele lui. Marea era tulburata cel putin asta parea deoarece valurile ei
spumoase udau tarmul si daramau maiestoasele castele de nisip. Cerul, un infinit neted de albastru-deschis,
se reflecta In marea de culoarea smaraldului cu reflexe de albastru- purpuriu.
Valurile se spargeau cu ura la tarm.
Vai,
draga mare. Da, ce-ai patit de esti asa revoltata? zise Tarmul
-
Doresc sa inund tot! M-am saturat
spuse Marea cu hotarare in glas.
-
Draga sora, cum poti sa faci asa ceva
si de ce?
-
Oamenii! E numai vina lor, ei mereu
ma polueaza si imi ucid fauna marina cu plasele de pescuit!
-
Si eu cred la fel raspunse aprobator
Tarmul . Dar nu cred ca e bine sa-i inunzi, si in fiecare dimineata gunoaiele
sunt stranse de pe plaje! Ai observat?
-
Da, dar animalele?
-
E…am auzit deseori acest proverb “
are balta peste”.
Nu te mai
supara degeaba. Intradevar, oamenii gresesc si ar trebui sa le dam si noi o
lectie. Zise tarmul ingenious.
-
La ce te referi? Intreba Marea
suspicioasa.
-
Hai sa vorbim cu sfantul!
Odata,
chemat Vantul isi facu aparitia.
-
Ce doriti? Fratii mei? spuse Vantul
curios.
-
Asculta, vrem sa ne razbunam pe
oameni deoarece ei ne polueaza mereu! Trebuie sa le dam o lectie! Incearca sa
sufli mai tare, astfel incat, algele sa ajunga la mal! Valurile le vor conduce!
Planui Tarmul.
-
In regula, asa voi face! Promise el.
A
doua zi, dimineata algele erau la mal.
Tarmul
nu era stresat pentru ca algele nu-I faceau nimic rau, insa cei pregatiti de
plaje nu pareau sa se simta prea bine!
Deci,
nu poluati natura pentru ca intr-o zi se va razbuna!
PME
Pofta de carti
Adevaratii cititori stiu ca apetitul
scazut de carti dauneaza grav sanatatii mintale si aici include imaginatia,
vocabularul si abilitatea de a lasa telefonul la incarcat mai mult. Pentru a
continua in termini gastronomici trebuie sa specific ca toti ”devoratorii” de
lectura se intalnesc la targurile de carti.
Dupa
parerea mea targurile de carti sunt necesare supravietuirii. Eu sunt un cititor
amator cu un ”meniu” de carti limitat, dar priceputa pentru varsta mea.
In primul rand targurile de carti prezinta o
varietate mult mai larga de subiecte poti gasi exact ce te intereseaza, fata de
biblioteci si librarii de orice fel. Iti ofera posibilitatea de a alege si de a
intreba si de a sfatui cu ceilalti cititori.
In al doilea rand, nu pot sa-I intelegpe cei
care urasc lectura, nu ar citi pentru
nimic in lume dar sunt sigura ca vizita la un targ de carti le-ar influenta
gusturile.
Majoritatea sunt atrasi
visual de carte, coperta joaca un rol important in alegerea cartii desi, nu ar
trebui, dar decisiva in alegerea unei carti, este prefata. Taina se ascunde in
interior insa prefata provoaca cititorul, il face curios si deseori cartea isi
gaseste o biblioteca.
De asemenea, targurile de carti prezinta
cele mai bune preturi insotite de reduceri delicioase. Indiferent de pret, o
carte pe care ti-o doresti merita toate economiile. Deci, ”pune ban pe ban” si
investeste in literature deoarece nu o
sa regreti !
In concluzie, targurile de carti sunt ca
niste cofetarii, iar cartile prezentate sunt niste prajituri. Arata foarte bine
la exterior insa gustul este mult mai grozav asa ca sfatul meu pentru voi este
”pe viitor, savurati carti„ !
Povestea primei carti
Desi
sunt o mare cititoare a cartilor moderne, astazi am coborat la subsol deoarece acolo avem o biblioteca cu
carti din literature universala. Acolo am observat o carte stufoasa si
prafuita. Am luat-o iar pe ea era inscriptionat titlul: ”Prima carte”. Din curiozitate am deschis-o si am inceput sa
citesc nemaiputand s-o las din mana.
”Odata , intr-un oras traia un croitor pe
nume Teodor. Avea o casuta mica si saracacioasa. Se imbraca mereu in haine
ponosite dar in interior avea o inima buna si un suflet mare. In zilele acelea
nu existau carti deci nu exista scoala. Copiii isi stiau viitorul daca
proveneau din familii sarace adica aveau aceasi viata ca parintii lor, iar daca
proveneau din familii bogate mosteneau averea lor.
Intr-o zi Teodor se dusese sa vada caleasca
regala care pentru prima oara o luasera si
pe printesa. Carla, ce inseamna razboinica curajoasa, ce avea ochii
albastri ca cea mai limpede apa, parul castaniu ca razele soarelui si era
imbracata intr-o rochie rosie.
Teodor se indragosti pe loc de ea dar si ea
de el. Carla cerea parintilor ei sa se plimbe in fiecare zi cu caleasca insa
regale spuse:
-
Da,
dar numai insotita !
Croitorul se gandi sa o impresioneze. Dar
cum ? Lua o placuta de lemn, o fasie pentru a obtine mai multe, lua o pana si o
inmuie intr-un borcan cu cerneala. Stia sa scrie. Vazuse cateva scrisori pe
care le studiase cativa ani. Pe placuta scria ce simtea pentru printesa Carla.
Dup ace termina scrise mare pe una din placutele de lemn ”Carte”. Primele
litere din numele ei ”Car” si urmatoarele din numele lui si de aici denumirea.
Lua cartea si pleca spre palat. Regina il
vazu. Ii ceru cartea el i-o dadu. Regina era uimita de cunostintele si
sentimentele lui. Chiar daca averea lui consta intr-o cocioaba, regale ii dadu
mama fiicei lui si devein scriitorul regal dar si regele.
PME
- Sectiunea Pictura/Desen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu