www.bibliotecivalcene.ro: Galicea - Concursul de creație ,,Vâlcea-colț de rai”, faza locală!

marți, 5 decembrie 2023

Galicea - Concursul de creație ,,Vâlcea-colț de rai”, faza locală!

Premianții fazei locale a Concursului de creație ,, Vâlcea-colț de rai”, ediția a XII- a, Galicea 2023.

Secțiunea proză scurtă/ Eseu

Premiul I

cod V.E.A.2023

Iarna
Magicul anotimp, iarna, este cel mai răcoros. Cu toate acestea,el este singurul care ne poate încălzii sufletul de așa manieră încât ne-am dorii să fie iarnă pe tot parcursul anului.Peste sate se așterne pânza albă,copilașii se aud chicotând pe afară, în timp ce se dau cu săniuța pe asfaltul alunecos. Fumul iese pe coșul casei în forme de nori, iar decorațiunile de Crăciun ies în evidență. Zăpada-i ca un loc de joacă pentru cei mici și creează tot felul de îngeri de zăpadă, tot felul de animăluțe de zăpadă...și câte și mai câte! Riana și Matei au obrajii îmbujorați de la atâta zbenghuială, Angelina și Loredana se bat cu zăpadă în timp ce Vlad și Teodor și-au construit o fortăreață de zăpada. Năzdrăvanii de grădiniță își fac și ei apariția, și cum ne cum, ajung să spargă un geam al casei lor. După spusele lor, altcineva l-a spart și a fugit, dar ținând cont cât de bine părinții lor îi cunosc, cei mici s-au ales cu o mamă de bătaie de au promis să nu mai facă așa ceva până la adânci bătrâneți. Afară de alt fel, poți auzi cum picioarele adolescenților calcă pe zăpadă, și cum unii părinți le atrag atenția să fie mai atenți la pașii lor, dar știm cu toții cum sunt adolescenții... Când se făcu ora prânzului, copiilor parcă mai mare le era necazu să plece. Le era mai mare dragul de zăpada mirifă, dar părinții îi așteptau în case. Imediat ce s-au lepădat de haine, se vedea cum zăpada topită - care acum era apă - se scurgea din mănuși. Cum zglobiii copilași se chinuiau să mănânce mai repede pentru a merge înapoi la derdeluș, părinții încercau din răsputeri să-i facă să mai stea, deoarece hăinuțele nu erau uscate complet, iar dacă aveau să facă așa în fiecare zi aveau să ajungă la pat la cât de mult puteau să răcească. Imediat ce apucară să iasă copiii afară, deja se auzeau chicotele și râsetele, indicând cât de fericiți puteau să fie, pentru simplul fapt că au ieșit pe afară și că au putut să-și petreacă timpul cu prietenii săi. În curând s-a așternut și prietena noastră, noaptea care i-a demoralizat total pe cei de pe derdeluș, dar i-a bucurat pe părinți. Copilașii pășiră pe pragul casei, mai posomorâți ca niciodată, gândindu-se că mai trebuie să aștepte ore bune până să mai iasă din nou la derdeluș. În curând avea să vină Moș Crăciun, mai precis în 4 zile. Afară s-a cuprins o liniște deplină, de parcă satul era abandonat. Natura parcă era scoasă dintr-un basm. Era atât de splendidă încât ai putea să te uiți la ea ore în șir, și tot nu te-ai plictisi. Această frumusețe este un cadou deosebit de la mama natură, pe care mulți nu o văd așa cum eu o văd, dar în realitate acest anotimp este unul al magiei. Toată aura pe careo are acest anotimp este una așa de armonioasă încât nu ai cum să nu îndrăgești acest anotimp. Țurțurii sunt ca niște bijuterii pe care clădirile le poartă, zăpada este ca un cearceaf care acoperă întreaga suprafață atunci când s-au așternut. Soarele, desigur își face și el apariția, zâmbindu-le copilașilor și urându-le o zi bună, în timp ce îi veghează de sus. Prospețimea iernii este învigorătoare, și îți dă un spirit bun, și te face vioi, cu voie de a face orice, te bine- dispune și parcă îți dă senzația că ți-a curățat tot sufletul. Casele parcă radiază cu atâtea culori, și sunt atât de primitoare încât te fac fiecare să dorești să te oprești și pur și simplu să o admiri pe fiecare în parte. Seara, singurul glas pe care îl mai poți auzii este glasul lin al vântului ce șuieră hotarele și te calmează încât te face uneori să uiți de ce este în jurul tău și să te focusezi doar pe el. Luna grațioasa își arată și dânsa chipul, taman după ce domnul soare și-a spus la revedere și a plecat la treaba lui. Toate stelele parcă strălucesc mult mai mult iarna, iar noii fulgi de zăpadă se aștern pest cei vechi, acoperind de asemenea urmele lăsate de poznașii de mai devreme. Pe ferestre, își lasă amprenta fulgii de zăpadă, care foarte iute se topesc, și în urma lor rămân doar picăturile de apă. Din văzduh parcă toarnă cu fulgi de zăpadă, iar aceștia se strâng atât de mulți încât se fac cocoloașe mari de zăpadă. Surpriza de anul acesta este că, iarna s-a gândit să fie mai darnică și din fericire nu au mai existat ploi, iar atmosfera Crăciunului a intrat în peisaj din ce în ce mai mult. Viscolele care mai străbat din când în când par așa de grațioase încât ai zice că au luat lecții de balet! Încetul cu încetul, colindătorii își fac apariția și cu gingașele lor costumații, cu zâmbetul pe buze și cu mândria de a fi copilași și de a face o groază de năzbâtii, se duc și colindă fiecare, în grupuri, cu parinții sau singuri, ajungând la fiecare casă și în curând ajungând să termine casele din sat și la sfârșit ajungând acasă cu buzunarele pline de fructe, covrigi, eugenii, sau bani. Magazinele parcă își ies din fire, mai ales în perioada Crăciunului. Clienții sunt din ce în ce mai mulți, profitul crește iar șefii sunt cei mai fericiți. Oamenii se aprovizionează cu tot felul de gustări, de alimente, articole vestimentare, decorațiuni și multe altele. Familiile se reunesc și își povestesc unul altuia ce s-a mai întâmplat, cum mai sunt, și desigur se înfruptă din delicatesele preparate. Desigur se mai organizează și diferite evenimente, orașele sunt decorate așa de frumos, decorațiunile sunt atât de atent selectate încât îți este tare trag să te uiți la ele și mult mai greu să pleci. În concluzie, iarna este anotimpul iubit de toți, și de asemenea, iarna este anotimpul care ne aduce liniștea sufletească de care avem nevoie.

Premiul al II-lea

Cod V.A.E.2000

Toamna

Toamna este anotimpul în care elevii se întorc la școală. La țară, oamenii își culeg roadele și își fac provizii pentru iarna următoare: zarzavaturi, murături , zacuscă , compoturi. Aceștia își schimbă îmbrăcămintea într-una mai groasă. Pe câmpii, recoltele sunt culese iar pământul este pregătit pentru urmatoarea recoltă . Toamna, natura se schimbă complet: vântul începe să bată iar ploile sunt mai dese. Frunzele copacilor îngălbenesc și cad, iar iarba se usucă.

Dupa amiază, soarele iese din ce în ce mai puțin. Pe cer se zăresc păsările călătoare, care pleacă în țările calde. Animalele sălbatice își strâng provizii pentru iarnă ,în timp ce unele deja hibernează. Totul devine mohorat și ruginiu. Seara se lasă liniștea peste tot. Doar luna și stelele rămân ca să lumineze cerul cenușiu. Vântul se oprește pentru scurt timp. Toamna se apropie de sfârșit . Apare o liniște rece care privește venirea iernii.

Premiul al III-lea

Cod V.V.M.2011.N

Istoria Comunei Galicea

Într-o dimineață frumoasă de vară, un copilas pe nume David s-a trezit hotărât și s-a pus pe treabă pentru a găsi legendele comunei sale. A mâncat , a luat carnețelul si s-a pus pe treabă. A întrebat în stânga și în dreapta , dacă cineva are vreo idee care sunt cele mai frumoase obiective turistice din comuna sa, pentru a ajunge în ziarul “Cea mai frumoasă comună”. Nimeni nu ne-a dat nici un răspuns, așa că a pus piciorul în prag și s-a pus pe cercetat cu adevărat. Acesta a întrebat informații în următoarele sate : satul Cocoru, satul Valea Râului ,(unde locuia acesta) satul Teiu, satul Bratia din Vale și satul Bratia din Deal! El a găsit următoarele informații privind obiectivele turistice din comună : Mănastirea Flămânda din satul Valea Râului (Sfinții Petru și Pavel); Biserica cu hramul (Adormirea Maicii Domnului ) în satul Teiu; Biserica cu hramul ( Sfântul Nicolae) din Cocoru; și Biserica cu hramul ( Sfinții Voievozi ) din satul Bratia Din Deal. Dupa ce a terminat cercetarile cu obiectivele turistice s-a dus la Primăria Comunei încercând să afle un număr estimativ de locuitori ai Comunei. La întrebat pe Domnul Primar și dânsul a încercat să-i dea o cifră cât mai exactă, aproximativ 4200 de locuitori. David i-a mulțumit și și-a continuat misiunea. El s-a dus să le pună tuturor sătenilor aceeași întrebare ,, Care este cel mai frumos loc în comuna dumneavoastra?”. Majoritatea sătenilor au raspuns cu ,, Oamenii, pentru că în Comuna Galicea oamenii au o fire blândă și sunt foarte calmi !“ Dupa aceea am aflat informații despre ,, Pozitia Geografica a comunei și a satelor “ .In concluzie pozitia geografica a comunei este una bună, dar unele sate sunt poziționate foarte nefavorabil, în zone de deal abrupt unde nu se pot construi case cu usurință. Deci! DA! Comuna Galicea se califică în ziar la rubrica ,,Cea mai frumoasă comună”. Are foarte multe avantaje și puține dezavantaje. Aici se termină și misiunea lui David, aflând toți ce vroiau să afle despre comuna sa, și toate misterele din comună. În final Comuna Galicea a ajuns în ziarul ,, Cea mai frumoasa comună “ chiar pe locul al 2- lea. După ce David le-a dat celor de la ziar carnetele lui cu notițele colectate, și el și-a indeplinit visul, acela de a afla totul despre comuna sa.

Premiul al III-lea

Cod D.12.a 2011

La bunici

Bunicii mei sunt niste persoane foarte respectate si iubite de catre majoritatea oamenilor, fiind corecţi și cinstiti, crescând trei copii model și la fel de buni precum ei. Datorită faptului că au educat trei copii ,,minunati ‘’, au dorit întotdeauna să se bucure de cei cinci nepoti, care trebuiau, mereu să se asemnene cu ei. Bunica a ținut întotdeauna de ideea că nepoții ei trebuie să cunoască drumul cel drept și să aibă credință în Dumnezeu. Împreună cu bunica, am multe amintiri frumoase de când eram mic până am crescut mărișor, unele dintre ele sunt memorabile, dar cea care mi-a rămas întipărită în minte este aceea în care mergeam la iarbă verde pe câmp și admiram păsările , chiar dacă de cele mai multe ori spuneam povești inventate pe o anumită tema, de pilda : toamna, animalele, țări, etc. Îmi amintesc, cu drag, atunci cand puneam masa de seara, unde cei mari povesteau cum a fost ziua lor de atunci și cum ei mai relatau vreo întamplare hazlie , iar eu ascultam cu urechile ciulite. Dimineața mă trezeam odata cu bunica, dădeam de mâncare la animale, iar apoi udam florile. Ei bine, acum trecem să discutam despre bunicul, vedeți voi, eu nu am foarte multe amintiri cu bunicul meu pentru că în majoritatea timpului era plecat la muncă, dar atunci când venea acasă, îmi aducea ceva dulce și mă privea cu un zâmbet cald, de mai aveam puțin și mă topeam de fericire. Eu am trei verișori și o soră( cei trei verișori sunt din partea mamei ), iar verișorii mei sunt : Ianis( cel mai mare dintre toți ); Ciprian (mai mic ca mine cu doi ani ) ; Giorgia ( penultima la vârstă ); Antonia (sora mea, ea este cea mai mică) şi ultimul, dar nu cel din urmă, sunt eu, care, apropo, sunt al doilea după vârstă. Împreună cu părinții noștri, obișnuim să mergem în fiecare weekend, sâmbăta de preferat, la bunicii nostri pentru a ne juca anumite jocuri, cum ar fi: leapsa, pitulușul, sticluța cu otravă, etc. Partea mea favorita era atunci când mergeam în livada bunicilor, unde, pe lângă jocurile enumerate anterior, mai făceam plimbări în pădurea de lângă, căci mereu găseam ceva interesant de săvârşit. Dintre toate aceste amintiri, nu o să uit niciodată sărbătorile. Acest capitol cuprinde multe sărbatori, cum ar fi: Paște, Crăciun, zilele de nume ale Sfinților, etc. Noi sărbătorim Paștele crestin ortodox, care diferă de la an la an. Ziua verișoarei mele coincide, uneori, pe aceeași dată cu ziua de Învierea Domnului și o sărbătorim în același timp. De câțiva ani încoace, noi facem un fel de vânătoare de ouă, care constă în ascunderea și găsirea anumitor ouă de ciocolată. Nu vreau să fiu lipsit de modestie, dar în fiecare an am ieșit învingător cu cele mai multe ouă de ciocolată colecționate și mereu am împărțit cu cei ce nu aveau și așa toți eram fericiți. Crăciunul este și ea o sărbătoare iubită de către noi. În fiecare an la noi, Crăciunul este la fel. Bunica se trezeste dis-de-dimineață și pregătește masa cea mare, unde nu lipsesc checul, cozonacul și mai nou o prăjitură care se numește Albă ca zăpada . Bărbații în schimb prepară un grătar de la care nu lipsește carnea de porc. Și căci tot a venit vorba de carnea de porc există și un obicei de tăiere a porcului, despre care vă voi povesti puțin mai târziu. Noi ne uităm la filme de crăciun, iar mai apoi punem în practică câteva jocuri și, în timpul rămas, mai povestim. Pornind de la faptul că v-am promis că vă spun obiceiul de tăiere a porcului, în următoarele enunţuri vă voi relata povestea. Porcul se taie de către un bărbat, iar apoi îl pârlește și îi ia pielea. Se secționează anumite părți, unele pentru grătar, iar celălalte pentru diverse scopuri. Se pregătesc bucate tradiționale, șuncă, tobă, cartaboș, se sărează carnea și a doua zi se pune la scurs și ulterior la fum din rumeguș de prun uscat.Dupa afumare carnea se porționează în bucăți potrivite și se topește în untură pentru a fi păstrate în garniță pe tot parcursul anului. Bunicii mei sunt minunați și sunt recunăscător ca îi am. Sper ca toți copiii să își prețuiască bunicii fiindcă dragostea de părinți pornește de la bunici .

Secțiunea Poezie

Premiul I

Cod D.M.D.13

Iubirea în lună plină

Deschid ochii și văd luna strălucitoare,

Pe cer, stelele dansează în splendoare.

În privirea ta, iubirea se ascunde,

Un sentiment ce mă înalță și mă inundă în lumea rotundă.

Privind luna, te văd în imaginație,

Cu privirea ta, ne conectăm în tăcere,

Chiar și la distanță, simțim aceeași vibrație,

La apus, ne întâlnim pe luna noastră, într-o lume de mister.

Numai ochii tăi îmi aduc splendoarea,

În ei găsesc luna și toată strălucirea.

Uitându-mă în ei, simt cum inima împlinește,

O poveste magică, în care totul strălucește.

„Luna mă privește cu o privire blândă,

Sentimentul de iubire în mine se aprinde,

Puterea ei magică mă învăluie,

Lumina ei strălucește și mă călăuzește.

Premiul al II-lea

Cod S.D.I.0106

Toamna

Privesc tabloul din natură Cu frunzele ce-au ruginit Și păsările cum se adună Prin semnul lor de ciripit. E timpul când natura verde O altă haină a-mbrăcat Iar pasărea-n văzduh se pierde În țări mai calde a plecat. Sub ochi se-ntâmplă toate Dar timpul nu-l oprim în loc Și nici natura nu-I mai verde E un apus scăldat in foc . Cum zilele se scurg întruna Păsărelele au plecat Așa și frunza câte una Din pom pe rând s-a scuturat Și vântul suflă mai cu ură Lovind copacii dezbrăcați Și Îi așteaptă o iarnă dură Când unii adorm , rămân uscați.