La sectiunea Pictura/ Desen:
PISCOTEL
ZANA
INTELEPTUL
FLORICICA DANSATOARE
FLORICICA DANSATOARE
ALBA CA ZAPADA
COLT ALB
LA SECTIUNEA Proză scurta/ Eseu
FLORICICA DANSATOARE
Impresiile
mele dupa Festivalul ,, Fagurele de Aur’’
La noi,
in comuna Tomsani, sunt oameni harnici, primitori, gospodari desavarsiti. Multi
dintre locuitorii comunei Tomsani se ocupa cu cresterea albinelor, de aceea
pentru a sarbatori apicultorii, vara, se desfasoara Festivalul ,, Fagurele de Aur’’, care este
foarte iubit de locuitorii comunei noastre, dar si de locuitorii din comunele vecine.
Festivalul
,, Fagurele de Aur ‘’ este un festival important pentru apicultori, acolo se intalnesc,
discuta, si isi expun produsele apicole, produse de albine si de apicultori. Am
rugat-o si eu pe mama mea sa imi cumpere
un borcan de miere, pentru ca e delicioasa si sanatoasa!
Daca o
sa vii la festivalul nostru , vei putea cumpara produse apicole, poti discuta cu
apicultorii si vei afla informatii despre apicultura, vei admira jocurile
Ansamblului folcloric ,, Nedeita” din satul Bogdanesti, sat component al
comunei Tomsani.
Eu, in aceasta zi speciala m-am intalnit cu clasa
si cu doamna invatatoare. Am avut si competitii sportive si trei colegi de ai
mei au castigat.
Dupa
competitiile sportive, eu impreuna cu colegii mei ne-am dat in tiribomba si ne-am distrat
foarte mult. Mi-au placut foarte mult dansurile si cantecele populare.
Ziua cand se desfasoara Festivalul ,,
Fagurele de Aur’’ este foarte frumoasa
si interesanta. Daca o sa vii aici, o sa
te distrezi de minune, poate o sa ne si intalnim!
Sper ca anul urmator o sa fie la fel de vesel si distractiv!
Cine stie, poate o sa castig si eu la concursul
sportiv si o sa primesc premiu!
PISCOTEL
Copilaria in
comuna mea
Tomsani
este o comuna ce se afla in judetul Valcea, Oltenia , Romania, formata din
satele Baltateni, Bogdanesti, Chiceni,
Dumbravesti, Folestii de Jos, Folestii de Sus, Miresti si Tomsani.
Se afla
la aproximativ 43 km de resedinta judetului Valcea, municipiul Ramnicul Valcea
si circa 5 km de orasul Horezu.
Relieful
comunei formeaza dealuri subcarpatice si sunt strabatute de raul Bistrita ce
curge de la nord la sud.
Prima
atestare documentara a satului Folestii de Sus vine din anul 1453, iar a
satelor Tomsani si Bogdanesti din anul 1536.
Eu ma numesc
Alexandra , sunt o eleva de aproape 13 ani si locuiesc in satul Chiceni.
Sat frumos, cu oameni gospodari si respectuosi. Satul meu
va fi mereu satul meu drag, unde am
vazut pentru prima data dealurile,
pomii, raul si valcelele, campurile intinse cu flori frumoase de camp, pe care
le-am cules si mi-am impletit cununi!
Aici am
invatat sa fac primii pasi, am invatat sa spun primele cuvinte, sa scriu
primele litere. Aici este casa mea parinteasca , casa in care am crescut, in
care am ras, si in care am plans…, in care am simtit pentru prima si prima data
sentimentele de iubire si dragoste parinteasca.
Satul meu va
fi singurul loc in care ma voi intoarce atat de bucuroasa si de implinita!
Copilaria
este sentimentul cel mai de pret din viata unei persoane. Cu totii am fost
copii si am trecut si prin momente mai
putin bune. Toti am facut vreo nazbatie, toti am spart cate un geam, toti ne-am
batut cu apa. Cu anii copilariei nu ne
mai intalnim niciodata . Ei pleaca precum pasarea cerului. La o anumita
varsta regretam tot ceea ce nu am facut la timpul respectiv, tot ce puteam face
insa am ezitat. Copilaria are un
efect mirific in viata fiecaruia,
deoarece din copilarie aflam multe lucruri, invatam tot ceea ce mai tarziu ne este util, din copilarie
dobandim cei 7 ani de acasa. Copilaria nu are nici un farmec fara zgaraieturile
din cot sau juliturile din genunchi. Noi, cu totii suntem copii si ne consideram
copii atata timp cat avem parintii langa noi. Copilaria inseamna statul de
dimineata pana seara la joaca, jocurile specifice varstei copilariei: pitulusul,
sotronul, coarda, elasticul, etc.
Copiii sunt
foarte fericiti jucand aceste jocuri,
deoarece sunt distractive, interactive, amuzante.
Jocurile
copilariei sunt cele mai fabuloase, apoi
furatul de mere si cireste. Cu totii am da orice pentru a reintoarce anii
copilariei si sa retraim macar un moment din acele clipe minunate.
Copilaria
este un dar de la Dumnezeu pe care toti
avem ocazia sa o gustam!
LA SECTIUNEA Legendele/ Poveştile Vâlcii
NEPOTICA
CREDINTA SI
SACRIFICIU
LEGENDA
Culeasa de
NEPOTICA de la bunicul sau, in varsta de
88 ani
Trecusera
multi ani si cateva generatii de cand a ajuns un anume Folescu pe aceste
meleaguri numite dupa numele celui care s-a asezat cu familia gasind locuri
bune de cultivat porumb si grau. Urmasii acestuia au reusit sa-si curate locuri
in care aveau pomi fructiferi si vita- de-vie.
Desi
traiau rasfirati pe dealurile ce le dadeau hrana si cresteau animale mici de
care aveau grija, acestia se intalneau cu diverse ocazii, mai ales religioase
intr-un loc numit ,, LA FANTANA””.
Credinta
oamenilor simpli era puternica, copiii participau de mici la slujbe la o bisericuta
ridicata de sateni numai din lemn, in acel loc, unde se intalneau cu totii.
Desi ,
au auzit de la strainii popositi de pe alte meleaguri de prapadul pe care
turcii il faceau cand navaleau , au hotarat sa nu se teama si sa-si faca un
adapost in stanca unde copiii si femeile
sa fie ocrotiti de rautatea dusmanilor.
Intr-o
zi de vara , chiar intr-o duminica, s-a produs nenorocirea in care au pierit
peste douazeci de oameni.
In
departare s-a vazut un fum in comuna de
peste deal, Maldaresti si se auzeau
plansete si vaiete.
Cel care
era cel mai varstnic si preot al acestor meleaguri, Ionita, a poruncit ca
femeile si copiii sa fuga spre adapostul pregatit.
Preotul
si o parte din sateni s-au incuiat in mica bisericuta, iar apoi s-a dezlantuit
iadul.
Turcii calari au trecut dealul din satul vecin
Maldaresti , dand foc pe drumul pe care
il urmau cu gandul de a ucide si arde tot ce le pica in fata.
In acel
moment credinciosii din bisericuta au stiut ca a venit sfarsitul, turcii au pus
foc bisericutei si au plecat mai departe
cautand apa.
Mica
bisericuta a ars ca o torta. Credinciosii au fost sacrificati, gasindu-se doar
cele trei degete ale parintelui Ionita si bucata de Biblie pe care avusese
mana.
Dupa prigoana turceasca oamenii au revenit la viata
lor , dar nu au uitat niciodata ce s-a intamplat pe vremea turcilor.Urmasii
celor sacrificati, crestinii care
traiesc si astazi pe aceste locuri au ridicat in memoria celor arsi de
turci , in acelasi loc, o fantana monument care sa ne aminteasca sacrificiul si
credinta puternica a preotul Ionita si a satenilor.
Copiii afland
aceasta legenda petrecuta cu mult timp in urma de la bunicii lor.
BIBLIOTECA PUBLICA LOCALA TOMSANI
BIBLIOTECAR,
CIRSTEA GEORGETA ELENA
BIBLIOTECA PUBLICA LOCALA TOMSANI
BIBLIOTECAR,
CIRSTEA GEORGETA ELENA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu