Biblioteca Orășenească Bălcești / Concursul Județean "Vâlcea - colț de Rai", 2025-2026

 

Secțiunea Poezie

Ștef 2016

Magia sărbătorilor de iarnă

A nins ușor peste sat, Totul pare fermecat, Casele-s de-un alb frumos, Ferestrele lucesc voios. Moș Crăciun vine tiptil, Cu sac mare, roșu, plin, Aduce daruri minunate, Pentru fapte bune adunate. Bradul verde strălucește, Cu steaua care sclipeste, Colinde frumoase răsună, Toată lumea se-adună. Iarna ne strânge laolaltă, Cu multă iubire-n casă, Sărbători cu bucurie, Pace, zâmbet și magie.

Secțiunea Proză scurtă/eseu

Ștef 2016

Minunea de Crăciun a Anei

    Într-un sat cu case acoperite de zăpadă, trăia o fetiță pe nume Ana. Avea zece ani, ochi luminoși și un suflet blând, dar uneori se simțea singură, pentru că îi lipsea mama. Locuia doar cu tatăl și bunica ei, care o iubeau foarte mult și încercau să o facă fericită.     Se apropia Crăciunul, iar pensiunea bunicii era plină de miros de cozonaci, scorțișoară și prăjituri aburinde. Zăpada strălucea pe ulițele satului, iar totul părea desprins dintr-o poveste de iarnă.     Într-o zi, din pricina ninsorii abundente, la pensiune a sosit o tânără pe nume Maria. Era frumoasă, cu zâmbet cald și ochi strălucitori, parcă venită dintr-un tărâm magic. Ana a simțit imediat că poate avea în Maria o prietenă și un sprijin, iar timpul petrecut împreună le-a legat inimile.     În ajunul Crăciunului, Ana și-a scris o dorință în scrisoarea pentru Moș Crăciun: își dorea o mămică, pentru ca tatăl ei să fie fericit, iar familia lor să fie completă. Deși a crezut că poate fi doar un vis frumos, magia Crăciunului avea alte planuri.     În ziua de Crăciun, dorința Anei s-a împlinit. Maria a rămas cu ei, iar casa s-a umplut de râsete, voie bună și iubire. Ana privea fericită familia adunată lângă bradul împodobit, simțind pentru prima dată că inima ei este întreagă. A fost un Crăciun cu adevărat minunat, un Crăciun în care iubirea și fericirea s-au întors acasă.

Democrația

Ștef 2016

                                              Democrația prin ochi de copil

     V-ați gândit vreodată cum ar fi dacă fiecare copil ar putea să spună ce gândește și să fie ascultat?  

     Pentru mine, democrația este ca o fereastră deschisă, prin care fiecare își poate arăta gândurile și sentimentele. Eu simt democrația acasă și la școală.

     La școală, doamna ne lasă să alegem împreună ce joc facem la pauză sau ce proiect pregătim. Fiecare copil spune ce crede și apoi votăm. Ne ascultăm unii pe alții și respectăm decizia. Este ca un joc în care toți decidem ce este mai frumos de făcut. 

     Acasă, părinții și fratele meu mă ascultă când am idei. De exemplu, putem decide împreună ce mâncare să gătim sau ce joc să jucăm după teme. Toată lumea are dreptul să spună ce vrea. 

     Democrația înseamnă și dreptate. Dacă cineva greșește, nu îl certăm. Îi dăm șansa să repare. De exemplu, dacă eu scap un obiect sau uit să fac ceva, ceilalți mă ajută să repar. Așa învățăm să fim corecți și să avem grijă unii de alții.

     Pentru mine, democrația este ca un cerc magic în care toți avem loc: mici și mari, băieți și fete. Fiecare voce contează și împreună putem lua decizii bune. Așa văd eu democrația: o lume în care oamenii se ascultă, se respectă și lucrează împreună, pentru ca tuturor să le fie bine.