Rezultatele Concursului de Creație „Vâlcea colț de rai”, 2025 - 2026 - faza locală

BIBLIOTECA PUBLICĂ LOCALĂ PIETRARI

Rezultatele Concursului de Creație „Vâlcea colț de rai”, 2025 - 2026, faza locală

Secțiunea Desen

ALLE2025

ALESSIA2025

MIRU2025

Secțiunea Proză scurtă / Eseu

Democrația prin ochii mei

La noi, în comuna Pietrari, democrația nu este doar un cuvânt din manual. E ca o adiere care trece printre case și prin livada de pruni, spunându-ne că fiecare glas contează.

O văd dimineața, când oamenii merg la școală, la câmp sau la primărie, fiecare cu gândurile lui, dar cu dreptul de a le spune cu voce tare. Tata zice că atunci când votezi, e ca și cum ai pune o piatră la temelia casei în care vrei să trăiești. Fiecare om pune câte una, iar din toate se ridică viitorul.

Uneori, se strâng oamenii în fața primăriei, ca într-un fel de poveste în care fiecare aduce o idee în mână, cum aduci un măr la darul toamnei. Unii vor drumuri mai bune, alții lumini pe ulițe, alții un parc pentru copii. Mulți apreciază ceea ce s-a făcut în ultimii ani: o școală nouă, o sală de sport modernă, stadion cu nocturnă, bibliotecă tehnologizată, drumuri asfaltate, canalizare și apă în gospodării, cămine culturale renovate. E loc de mai bine, de mai mult! Și toate vocile se amestecă, nu ca o ceartă, ci ca un cor care încearcă să găsească aceeași melodie.

La școală, democrația e atunci când ne alegem proiectele sau când votăm ce excursie să facem. Doamna ne spune că părerea fiecăruia e ca o frunză: ușoară, dar importantă, pentru că împreună fac umbră și răcoare.

Pentru mine, democrația e ca un fel de lumină care ne învață să nu ne fie teamă să spunem ce simțim. E libertatea de a ridica mâna, de a întreba, de a spera, de a visa. Și cred că, dacă fiecare și-ar asculta vecinul măcar o clipă, lumea ar fi mai blândă.

Așa e democrația în Pietrari: nu-i perfectă, dar e vie, ca un drum de țară pe care mergi cu speranța că undeva, după o cotitură, începe ceva mai bun.

ALESSIA2025

Povestea democrației

Era o zi insorită de luni. Mama trebuia să meargă la vot pentru alegerea noului președinte, iar eu și sora mea mai mare, Iza, am rămas acasă singure. Voiam să mergem cu mama, dar ea zisese că nu avem voie acolo așa că am rămas singure acasă. Eu eram foarte curioasă de cum arată sala în care mergea mama și de ce trebuia să facă acolo. 

După ce mama a plecat, eu și Iza ne am jucat cărți și am construit o floare din Lego. Timpul a trecut repede și mama a venit acasă, fiind nerăbdătoare să afle rezultatele de la alegeri. Atunci, eu nu înțelegeam de ce era așa de curioasă să afle rezultatele, dar acum am înțeles că președintele contează foarte mult pentru viitorul României.

     - Mami, de ce ești așa de încântată pentru vot? Am întrebat eu.

     - O să înțelegi când o să crești

 Mă suparasem că nu voia să-mi zică de ce dar nu am vrut să o bat la cap că să nu se supere. 

 Seară a venit, iar mama pornise televizorul pentru a se uită pe știri. Nu am fost prea atentă dar se vedeau doi bărbați care numărau și spuneau numele unor persoane. Se făcuse târziu, dar mama încă se uită la televizor captivantă. 

 După ceva vreme, unul dintre acei bărbați spune un nume cu voce tare și în acel moment mama sare în sus fericită. Am înțeles după reacția ei că a ieșit președinte chiar pe cine votase ea, dar după ce au trecut câteva zile mama și Iza se uită din nou la televizor, de dată asta posomorâte. 

 Eram mică atunci și nu înțelegeam de ce erau supărate, nici nu mă interesa, dar când am mai crescut și i am readus aminte mamei de ce erau supărate ele două atunci, mi a zis că la știri era președintele de care v am mai zis, oamenii reclamandu l pentru fapte grave.

 Părerea mea acum este că democrația este pe de o parte bună, pe de o parte nu, deoarece îi lasă pe oameni să aleagă, dar câteodată nu se știe dacă alegerea va fi cea potrivită. Doar timpul demonstrează asta!

ALLE2025

Secțiunea Poezie

Pietrari – satul meu drag

În Pietrari, sub cer curat,

Trăiesc frumos în micul meu sat.

Pe drumuri line, pas cu pas,

Simt că aici timpul e-aleas.

Copiii râd pe lângă case,

Iar gândurile-mi stau frumoase.

În fiecare dimineață,

Soarele-mi zâmbește-n față.

E liniște și e lumină,

Iar vântul blând încet suspină.

Tot ce văd mă face iar

Să-mi iubesc mult satul, Pietrari.

De plec departe într-o zi,

Inima tot aici va fi,

Căci loc mai drag nu pot găsi

Decât Pietrari, satul de copii.

MIRU2025